Primul sens al abisului

Realizează o configurare corectă a parametrilor existențiali, identificând o viziune care să se potrivească propriei tale individualități.

Niciodată nu îmi fixam ceva anume în minte, în așteptările neliniștite ale impactului cu ceea ce se numește „primul sens al abisului”. De ce aș fi făcut-o? Nu eram o ființă aparte, propriul rege în propriul său regat, dar eram mereu în căutare de ceva nou. Ceva care să se recreeze din imaginar, de dincolo de necunoscut, dar în același timp asemănându-se cât mai mult cu normalitatea.

Era o etapă necesară în evoluția universului meu, prin percepția unei realități indescriptibile. Extinderea unei dimensiuni diferite de cea care era setată în subconștientul meu. Ea se traducea într-o schimbare lăuntrică, născută din experiența în lucrul cu materia resuscitată din cenușa unei stele muribunde - impulsiunea mea secretă, intensitatea proiecției mele într-un viitor deja prezent.

Încrezător, eram pătruns de ideea că avea să fie palpitant, dar nu a fost deloc așa. Nu aveam nici cea mai vagă idee despre cum ar trebui să arate sau cum ar trebui să procedez pentru a obține ceva palpabil, ceva care se poate comunica, care se poate exprima prin cuvinte. Viața mea lăuntrică era plină de gânduri, care mai de care mai sofisticate, mai pline de energie, mai ușor de mânuit sub umbra realității care nu era provocată de vreo forță necunoscută. Ci se datora chiar celui aflat în eroare.

Mi-aș fi dorit să nu știu niciodată că marea știință poate transforma parametrii puterii de construcție a alternanțelor „închis-deschis”, de la intensitate mare și tensiune mică, la intensitate mică și tensiune mare. Și invers. Găsesc totuși că asta era interesant. Creația, pe care viața cu provocările ei multiple o ridica în fața mea, era un fenomen ambiguu la care asistam neputincios. Păream devorat de ecouri misterioase, provocate de concretul vieții și îndreptarea lui înspre abstract.

Ai puterea să te adâncești în sânul unei realități care depășește granițele admisibilului, sub influența unei forțe de redefinire a fundamentelor dezvoltării sinelui?

Tot ceea ce se concretizează în posibilitatea de exprimare a gândurilor, stărilor, are ca prim reper autenticitatea individului. Recurgând la consolidarea poziției sale de susținător al unei viziuni aparte, în sensul pe care îl are efectul pozitiv al puterii de exprimare a propriei individualități, prin extinderea dimensiunii existențiale, viitorul lider își poate amplifica domeniul de cercetare. Pe această cale el oferă condiții extrem de adecvate adâncirii relațiilor dintre știință, experiență și lumea care îl guvernează pe el însuși.

Există diferite modalități de a-ți exersa leadershipul, la fel cum există diferite modalități de receptare a realității, verificând și validând raționamentele prin care îți poți regândi existența. Iar fiecare modalitate are o funcție ușor specializată, prin care se realizează schimbarea lăuntrică, controlând tendințele de căutare a noului în imaginar și mai ales în imaginarul reprezentat de formele de acceptare a ceea ce ești cu adevărat.

Vrei să găsești ceva, da așa e, ceva care să se identifice cu viziunea ta, ceva care să se potrivească propriei tale individualități și să scoată în evidență ceea ce gândești. O posibilitate de reglare a curentului de „inadmisibil” prin modificarea forței de creație. Iar asta înseamnă de fapt că viața ta lăuntrică este plină de gânduri, care mai de care mai sofisticate, mai pline de energie, mai ușor de mânuit sub umbra realității care nu este provocată de vreo forță necunoscută.

O realitate care depășește granițele admisibilului este o operație complexă a gândirii prin care extragi dintr-un complex de trăsături ale unui eveniment sau fenomen anumite caracteristici definitorii pentru perceperea sinelui și a propriei identități în raport cu ceilalți.

Dar până să te simți oarecum "pus în fața faptului împlinit", până să atingi nivelul de rodire al propriei tale persoane și a experienței în leadership, trebuie să elimini orice eroare care poate determina anularea conștiinței de sine, a identității pe care o presupune apartenența la un nou real.

Înainte să gonești prin meandrele unei judecăți care nu se înscrie în normele obișnuite, schimbând regulile leadershipului, realizează o configurare corectă a parametrilor existențiali, identificând o viziune care să se potrivească propriei tale individualități.

Riști să te adâncești în eroare dacă te încerci mereu să creezi din imaginar noi structuri de puncte de reper pentru redefinirea propriului sine și a propriului rol în procesul tranziției de la o fază stagnantă la una de dezvoltare progresivă. Astfel leadershipul va căpăta un alt sens, nedorit, de supremație în sfera creației și irealității, în loc de echilibru și armonie în sfera vieții și a realității concrete.

Influența unei forțe de redefinire a fundamentelor dezvoltării sinelui se poate constata din percepția pe care o ai asupra "inefabilului" unei creații ce o poți atribui îndeosebi unui Dumnezeu din afara înțelegerii tale. Ea se materializează într-o schimbare lăuntrică care încurajează, la rândul ei, confirmarea unei noi revelații despre concretul vieții manifestat în varietatea propriilor emoții, trebuințe, născociri, căutări și eșecuri.

O viziune care se potrivește propriei tale individualități este construită pe pilonii unei realități ascunsă dincolo de ceea ce se vede, dar care poate fi percepută prin contemplarea lucrurilor cele mai evidente, prin contemplarea atentă a schimbărilor, prin contemplarea unor plăsmuiri născute din experiențele vieții reale.

Primul sens al abisului face referire la acel sistem de autocontrol instituit de fiecare lider, care trebuie să domine atât parametrii săi existențiali cât și viziunea proprie, forța de creație și viața sa lăuntrică, până la atingerea scopului propus.

Abisul este un spațiu plin de mistere, plin de imaginație, în care ai acces nelimitat, dar care nu îți garantează victoria în lupta cu tine însuți, cu ceea ce devii în marea ecuație a vieții. Ce sens va căpăta leadershipul tău în cazul unei înfrângeri?