ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Principiul constantei de a fi (I)

On August 18, 2012, in Principiile conducerii, by Neculai Fantanaru

Priveşte lucrurile din perspectiva a ceea ce poţi fi, acţionând în concordanţă cu ceea ce eşti.

Aveam nevoie de cineva care să mă cunoască, şi totuşi să nu mă cunoască. De un martor al unei mari tranziţii spre un „altceva” provizoriu neconturat. Cineva care să mă perceapă nu aşa cum eram de fel, ci aşa cum puteam fi după o mare transformare, după o noapte furtunoasă, une rencontre avec moi-même. Să uite de mine, ca apoi să-şi amintească. Şi invers, ca un fel de vice-versa.

O judecată fără cunoaştere? sau O cunoaştere fără judecată?

Întunericul mă învălui cu toată puterea lui, mistuitor şi rece, ca pe-o scoică de mare. Îl simţeam aproape ca pe un colos gata să mă strivească, sub forma unei structuri imense care se impunea mental, o unitate mistificatoare care îmi împiedica orice compromis cu raţiunea, orice motivaţie pentru participarea corespunzătoare la marea „devenire”.

Masca permanentă a separării de orice reper real

Decădeam tot mai mult în abisul înrobitor al uitării, al neştiinţei, al neînţelegerii din careul trecutului, al deteriorării propriei mele naturi. Mă condamnam singur, ca Chuck Noland, din “Cast Away”, punându-mi masca permanentă a separării de orice reper real, care concomitent mă supunea constant la un proces de uitare de sine. De parcă aş fi primit ordin de la însuşi Mephistopheles să distrug întreaga lume, începând cu a mea, căci scotea la iveală tot ce rămăsese artificial în relaţia dintre noi.

Ca o celulă vie, conştiinţa mea se lupta continuu pentru a exista, pentru simplul fapt că existenţa sa reprezenta o realitate care ieşea din cadrul anodinului şi anonimatului. Mă adâncisem într-o stare de confuzie şi dezorientare, la comanda unei utopii totalitare. Mi-era ruşine de tăcerea mea glaciară şi nesimţitoare faţă de omul care eram şi care îmi dăruise mai mult decât oricine, dar care se înjosea atât de mult în ochii realităţii prin aparenta nepăsare faţă de sinele propriu.

Am avut grijă să ascund totul. Breşa cea mai adâncă din existenţa mea a fost creată de dorinţa de a şti dacă aveam sau nu vreun control asupra propriului meu Eu. Doar aşa am izbutit să descopăr cele mai obscure taine ale părţii bune care se găsea în mine, vârful cel mai înalt al artei de a crea noi forme de înţelegere şi impact asupra felului meu de a fi.

Am simţit bucuria pură de a mă regăsi.

Leadership: Care este factorul care te poate transforma într-un “altcineva”?

Cunoaşterea de sine, raţiunea de a fi sau imaginea a ceea ce ţi-ai dori să fii, reprezintă tot atâtea motivaţii pentru o existenţă plină de responsabilităţi, dublată de conştientizarea semnificaţiei acţiunilor tale viitoare, ca lider.

Poţi lua decizii care să afecteze pozitiv leadershipul şi calităţile tale numai dacă creezi noi forme de înţelegere şi impact asupra felului tău de a fi. Dimpotrivă, unei autocunoaşteri care nu te încurajează să te laşi în voia naturii tale, în voia propriilor mecanisme de “autorefacere şi apărare“, uneia care nu te încurajează să-şi exerciţi mai bine calităţile sau abilităţile excepţionale, îi va fi greu să ţină pasul cu leadershipul pe care îl doreşti.

Care este factorul care te împiedică să te apropii de cine eşti cu adevărat? Te laşi învăluit de întunericul mistuitor şi rece al unei autocunoaşteri incerte? Te adânceşti într-o stare de confuzie şi dezorientare care te face nesigur asupra a ceea ce aştepţi de la tine? Te supui unei judecăţi continue fără cunoaştere? Te loveşti de fluxul unei cunoaşteri fără judecată?

Felul de a te privi pe tine însuţi rezidă din cunoaşterea pe care ţi-o readuci aminte din ce în ce mai mult după ce te-ai transformat în altcineva.

Pentru a-ţi creşte nivelul de autoacceptare şi motivaţie trebuie să discerni asupra realităţii şi asupra propriilor gânduri. Dacă nu-ţi personalizezi drumul spre tine însuţi până ce izbuteşti să dezlegi cele mai obscure taine ale părţii bune care te caracterizează, nu vei reuşi să netezeşti semnificativ calea către luarea deciziilor corecte. De asemenea, nu vei putea să îmbrăţişezi acele valori care îţi pot orienta judecata şi acţiunile spre efecte, nu spre cauze.

Unui om conştient de capacitatea de neînlocuit a propriului său model de a fi, încrezător în inepuizabila profunzime a propriei sale fiinţe, şi care îşi călăuzeşte acţiunile în acest sens, viitorul nu-i poate rezerva decât confirmarea şi amplificarea acestor aşteptări, prin dezvoltarea unor noi forme corespunzătoare de manifestare a Eu-lui său.

Tu eşti martorul cel mai lucid al marii tranziţii spre un altfel de a fi altcineva. Indiferent ce aduce leadershipul, reuşita ta va veni odată cu modul în care foloseşti opţiunile care îţi dezvăluie caracterul privit prin prisma trecutului.

Încearcă să vezi lucrurile şi din perspectiva a ceea ce poţi fi, acţionând în concordanţă cu ceea ce eşti.

Principiul constantei de a fi scoate în evidenţă felul tău de a fi în acele situaţii, bulversante, când ai impresia că nu te priveşte nimeni, atunci când nu-ţi recunoşti calităţile.

Cogito ergo sum – cugeţi deci exişti şi nu numai atât. Trebuie să-ţi direcţionezi gândirea spre tine însuţi pentru a descoperi acele calităţi care vor da un sens benefic acţiunilor tale viitoare şi care vor favoriza dezvoltarea ta ulterioară, făcându-te să fii “altcineva” în marea masă a liderilor.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us