Principiul eficienței

Evaluează echilibrul dintre acțiunile și reacțiile tale, reglând parametrii imaginii de sine în funcție de responsabilitatea asumată.

Pe timpul când era student, Mikael Karvajalka, ca să-și asigure traiul, l-a rugat pe marele doctor Theophrastus Bombastus Paracelsus von Hohenheim să-l primească ca discipol și să-l învețe acea știință complexă, numită medicină. După ce s-a gândit bine, doctorul a acceptat, mai cu seamă fiindcă avea nevoie de cineva care să cunoască limba localnicilor. Doctorul îl conduse pe băiat în hambarul care ținea loc de spital, și-l îndemnă să-i vorbească despre plantele utilizate de localnici pentru proprietățile lor tămăduitoare.

În timp ce discutau despre plante și proprietățile lor, Mikael dădu din cap a admirație și-i spuse:

- Sunteți un om norocos, doctore Paracelsus ! Dacă veți intra în slujba lui, regele vă va răsplăti cu mult aur, cu domenii și cu păduri verzi.

După ce-i aruncă o privire sălbatică, doctorul îi răspunse:

- Norocul meu este toiagul călătorului și bucuria de a culege cât mai multe învățături bune, nimic altceva nu mă interesează în afară de știință. Eu știu că voi ajunge cândva cel mai bun medic din lume, iar cei mai iluștri doctori ai înaltelor universități nu vor fi demni nici să lege șnururile încălțărilor mele. Să fi râvnit la bogăție, m-aș fi putut de mult învesmânta în mătase și velur, aș fi putut de mult purta coliere de aur, numai că eu sunt mulțumit cu veșmintele aspre de călător și cu mâncarea săracului. Nu-ți sporești știința dacă stai la curtea nu știu cărui rege sau împărat. Ca să cunoști, trebuie să strângi cu încredere mâinile aspre ale celor care înțeleg graiul naturii.

Valoarea pe care ți-o recunoști prin manifestarea unei calități esențiale determină nivelul măiestriei pe care îl dobândești atunci când ești pus la încercare?

Dacă nu ai citit romanul Mikael Karvajalka de Mika Waltari, ți-l recomand cu căldură. Nu este o carte de medicină, ci una de aventuri. Dar este foarte bine scrisă, și cu siguranță vei afla multe lucruri interesante.

Doctorul Paracelsus avea o dorință încăpățânată de a afla lucruri noi. Își sporise cunoștințele studiind la universitățile din Franța și din Italia, călătorind în Spania, Anglia, Olanda, și în multe alte țări, intrând în contact cu mulți alți maeștri în ale medicinii. Dar el n-a ales drumul pe care și l-au croit ceilalți doctori – care-și imaginează că pot învăța ceva stând la căldurică, mâncând pui fripți și înveșmântându-se în mătăsuri și velur.

Ci a ales drumul științei. Dedicat, trup și suflet, oamenilor suferinzi, s-a aflat într-o permanentă căutare de leacuri și remedii. Uneori se trezea în mijlocul nopții și hoinărea pe câmp după plante medicinale, dacă poziția aștrilor era favorabilă, făcând numeroase observații. Sau se așeza lângă gura mormintelor pentru a „studia” spectrele morților. Nu îi era teamă de vecinătatea leșurilor pe care mișunau viermii, nici scârbă de duhoarea lor.

Îți poți susține trăirea autentică, transformând cunoașterea ta în expresia vie a unei empatii care inspiră și înnobilează?

Doctorul Paracelsus căuta întotdeauna cu ardoare compania oamenilor ciudați și simpli, nu doar a celor învățați și nobili. Din dorința sinceră și intensă de a ajuta pe toată lumea, și pentru că era un doctor extraordinar de priceput, reputația i-a crescut enorm de repede. Sfaturile și tratamentele lui erau neprețuite, iar oamenii, mulțumiți de seriozitatea și amabilitatea lui, bizuindu-se întotdeauna pe priceperea de care a dat deseori dovadă, se reîntorceau mereu la el.

El și-a sporit mereu valoarea de sine și valoarea vieții prin manifestarea unei calități esențiale: înclinația spre asumarea unei inteligențe superioare. Aceasta inteligentă, oricum am înțelege-o, nu era aproape niciodată legată de sublimul unei ambiții sau de sublimul unei arte. Ci de sublimul unei trăiri exprimată printr-un ritm al sufletului trasat de prețuirea cu care își dăruia învățăturile și cunoștințele.

Te evaluezi ca un tot unitar care aproape îndepărtează lumea cu maturitatea și funcționarea lui perfectă, sau ca un tot unitar care face posibilă perpetuarea unor idealuri înalte prin conținutul de valoare pe care îl posezi?

Prețuirea înseamnă să iubești cu adevărat însușirile tale înnăscute, prin care îi poți ajuta pe ceilalți să-și descopere și ei propria valoare.

Străduința și perseverența vor determina nivelul tău de eficiență. Dacă ești dornic să muncești cu mare bucurie și din toată inima, dacă ai un apetit puternic pentru noutate, vei putea obține rezultate maxime și vei ajunge să fii admirat și respectat. Străduința și perseverența ta în dobândirea cât mai multor competențe și abilități vor fi recompensate printr-un nivel crescut de eficiență. Cu cât te vei „antrena” mai mult, cu atât nivelul tău de eficientă va fi mai mare și cu atât vei deveni mai maestru în domeniul respectiv. Iar, fără umbră de îndoială, performanțele pe care le vei obține vor determina nivelul tău de succes.

Un doctor foarte bun recunoaște simptomele fiecărei boli și știe să pună un diagnostic exact. Iar în funcție de particularitățile fiecărui caz să stabilească felul și durata tratamentului. Știe să facă deosebirea dintre boli, de exemplu, dintre cancerul pulmonar și emfizemul pulmonar. Amândouă sunt boli importante ale aparatului respirator, dar au simptome diferite și tratamente specifice. Unele semne de boală durează câteva zile, sunt mai puțin importante, dispar și reapar în mod neregulat. Alte semne sunt tardive și apar în ultimele luni de viață ale bolnavului. Alte boli sunt rar întâlnite și nu pot fi diferențiate decât cu foarte mare greutate, altele foarte frecvente și ușor de recunoscut. Importanța cunoașterii fiecărei boli este necesară pentru punerea unui diagnostic cât mai precoce, în scopul aplicării unei terapii eficiente.

Eficiența reflectă interacțiunea dintre acțiunea practică, gândirea rațională și principiile morale, generând valoare măsurabilă și impact real.

Întocmai ca un doctor, vei ajunge să-ți stăpânești la perfecție abilitățile și să-ți crești nivelul de eficiență doar prin practică și cercetare îndelungată. Dar mai mult prin experiența directă decât prin analiza teoretică și științifică. Dacă nu te strădui să ajungi un artist în profesiunea ta, dacă nu te dedici trup și suflet muncii nu-ți vei putea crește nivelul de eficiență și nu vei obține rezultate excepționale. Iar impactul tău asupra oamenilor va fi neînsemnat.

Principiul eficienței are ca premisă dimensiunea imaginii de sine care poate fi mărită corect prin valoarea pe care o produci prin unicitatea valorii tale. Acest principiu nu poate fi definit decât în termeni de genul "beneficii mai mari decât costurile".

Dacă vrei să devii un as în domeniul tău de activitate, învață să fii curios, străduiește-te să afli lucruri noi, aplică zi de zi cunoștințele dobândite și inserează-le în sumarul calificărilor celorlalți oameni. Măsoară-ți fundamentul răspunderii față de ceea ce dai și primești, mărindu-ți corect dimensiunea imaginii de sine.

* Notă: Mika Waltari - Mikael Karvajalka, Editura Polirom, 2005.