ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Principiul eficienţei

On Februarie 19, 2010, in Principiile conducerii, by Neculai Fantanaru

Măsoară-ţi fundamentul răspunderii faţă de ceea ce dai şi primeşti, mărindu-ţi corect dimensiunea imaginii de sine.

Pe timpul când era student, Mikael Karvajalka, ca să-şi asigure traiul, l-a rugat pe marele doctor Theophrastus Bombastus Paracelsus von Hohenheim să-l primească ca discipol şi să-l înveţe acea ştiinţă complexă, numită medicină. După ce s-a gândit bine, doctorul a acceptat, mai cu seamă fiindcă avea nevoie de cineva care să cunoască limba localnicilor. Doctorul îl conduse pe băiat în hambarul care ţinea loc de spital, şi-l îndemnă să-i vorbească despre plantele utilizate de localnici pentru proprietăţile lor tămăduitoare.

În timp ce discutau despre plante şi proprietăţile lor, Mikael dădu din cap a admiraţie şi-i spuse:

- Sunteţi un om norocos, doctore Paracelsus! Dacă veţi intra în slujba lui, regele vă va răsplăti cu mult aur, cu domenii şi cu păduri verzi.

După ce-i aruncă o privire sălbatică, doctorul îi răspunse:

- Norocul meu este toiagul călătorului şi bucuria de a culege cât mai multe învăţături bune, nimic altceva nu mă interesează în afară de ştiinţă. Eu ştiu că voi ajunge cândva cel mai bun medic din lume, iar cei mai iluştri doctori ai înaltelor universităţi nu vor fi demni nici să lege şnururile încălţărilor mele. Să fi râvnit la bogăţie, m-aş fi putut de mult învesmânta în mătase şi velur, aş fi putut de mult purta coliere de aur, numai că eu sunt mulţumit cu veşmintele aspre de călător şi cu mâncarea săracului. Nu-ţi sporeşti ştiinţa dacă stai la curtea nu ştiu cărui rege sau împărat. Ca să cunoşti, trebuie să strângi cu încredere mâinile aspre ale celor care înţeleg graiul naturii.

Leadership: Valoarea pe care ţi-o acorzi prin manifestarea unei calităţi esenţiale, determină nivelul măiestriei acumulate prin susţinerea unui test de evaluare?

Dacă nu ai citit romanul Mikael Karvajalka de Mika Waltari, ţi-l recomand cu căldură. Nu este o carte de medicină, ci una de aventuri. Dar este foarte bine scrisă, şi cu siguranţă vei afla multe lucruri interesante.

Doctorul Paracelsus avea o dorinţă încăpăţânată de a afla lucruri noi. Îşi sporise cunoştinţele studiind la universităţile din Franţa şi din Italia, călătorind în Spania, Anglia, Olanda, şi în multe alte ţări, intrând în contact cu mulţi alţi maeştri în ale medicinii. Dar el n-a ales drumul pe care şi l-au croit ceilalţi doctori – care-şi imaginează că pot învăţa ceva stând la căldurică, mâncând pui fripţi şi înveşmântându-se în mătăsuri şi velur.

Ci a ales drumul ştiinţei. Dedicat, trup şi suflet, oamenilor suferinzi, s-a aflat într-o permanentă căutare de leacuri şi remedii. Uneori se trezea în mijlocul nopţii şi hoinărea pe câmp după plante medicinale, dacă poziţia aştrilor era favorabilă, făcând numeroase observaţii. Sau se aşeza lângă gura mormintelor pentru a „studia” spectrele morţilor. Nu îi era teamă de vecinătatea leşurilor pe care mişunau viermii, nici scârbă de duhoarea lor.

Doctorul Paracelsus căuta întotdeauna cu ardoare compania oamenilor ciudaţi şi simpli, nu doar a celor învăţaţi şi nobili. Din dorinţa sinceră şi intensă de a ajuta pe toată lumea, şi pentru că era un doctor extraordinar de priceput, reputaţia i-a crescut enorm de repede. Sfaturile şi tratamentele lui erau nepreţuite, iar oamenii, mulţumiţi de seriozitatea şi amabilitatea lui, bizuindu-se întotdeauna pe priceperea de care a dat deseori dovadă, se reîntorceau mereu la el.

El şi-a sporit mereu valoarea de sine şi valoarea vieţii prin manifestarea unei calităţi esenţiale: înclinaţia spre asumarea unei inteligenţe superioare. Aceasta inteligentă, oricum am înţelege-o, nu era aproape niciodată legată de sublimul unei ambiţii sau de sublimul unei arte. Ci de sublimul unei trăiri exprimată printr-un ritm al sufletului trasat de preţuirea cu care îşi dăruia învăţăturile şi cunoştinţele.

Te evaluezi ca un tot unitar care aproape îndepărtează lumea cu maturitatea şi funcţionarea lui perfectă, sau ca un tot unitar care face posibilă perpetuarea unor idealuri înalte prin conţinutul de valoare pe care îl posezi?

Preţuirea înseamnă să iubeşti cu adevărat însuşirile tale înnăscute datorită cărora valoarea oamenilor din jur să capete o nouă perspectivă de afirmare.

Străduinţa şi perseverenţa vor determina nivelul tău de eficienţă. Dacă eşti dornic să munceşti cu mare bucurie şi din toată inima, dacă ai un apetit puternic pentru noutate, vei putea obţine rezultate maxime şi vei ajunge să fii admirat şi respectat. Străduinţa şi perseverenţa ta în dobândirea cât mai multor competenţe şi abilităţi vor fi recompensate printr-un nivel crescut de eficienţă. Cu cât te vei „antrena” mai mult, cu atât nivelul tău de eficientă va fi mai mare şi cu atât vei deveni mai maestru în domeniul respectiv. Iar, fără umbră de îndoială, performanţele pe care le vei obţine vor determina nivelul tău de succes.

Un doctor foarte bun recunoaşte simptomele fiecărei boli şi ştie să pună un diagnostic exact. Iar în funcţie de particularităţile fiecărui caz să stabilească felul şi durata tratamentului. Ştie să facă deosebirea dintre boli, de exemplu, dintre cancerul pulmonar şi emfizemul pulmonar. Amândouă sunt boli importante ale aparatului respirator, dar au simptome diferite şi tratamente specifice. Unele semne de boală durează câteva zile, sunt mai puţin importante, dispar şi reapar în mod neregulat. Alte semne sunt tardive şi apar în ultimele luni de viaţă ale bolnavului. Alte boli sunt rar întâlnite şi nu pot fi diferenţiate decât cu foarte mare greutate, altele foarte frecvente şi uşor de recunoscut. Importanţa cunoaşterii fiecărei boli este necesară pentru punerea unui diagnostic cât mai precoce, în scopul aplicării unei terapii eficiente.

Funcţia de reprezentare a eficienţei este o afirmare a vieţii practice care îmbrăţişează nu numai activitatea materială, intelectuală şi morală a omului, ci şi valoarea cauzală care produce o altă valoare.

Întocmai ca un doctor, vei ajunge să-ţi stăpâneşti la perfecţie abilităţile şi să-ţi creşti nivelul de eficienţă doar prin practică şi cercetare îndelungată. Dar mai mult prin experienţa directă decât prin analiza teoretică şi ştiinţifică. Dacă nu te strădui să ajungi un artist în profesiunea ta, dacă nu te dedici trup şi suflet muncii nu-ţi vei putea creşte nivelul de eficienţă şi nu vei obţine rezultate excepţionale. Iar impactul tău asupra oamenilor va fi neînsemnat.

Principiul eficienţei are ca premisă dimensiunea imaginii de sine care poate fi mărită corect prin valoarea pe care o produci prin unicitatea valorii tale. Acest principiu nu poate fi definit decât în termeni de genul "beneficii mai mari decât costurile".

Dacă vrei să devii un as în domeniul tău de activitate, învaţă să fii curios, străduieşte-te să afli lucruri noi, aplică zi de zi cunoştinţele dobândite şi inserează-le în sumarul calificărilor celorlalţi oameni.

 

* Notă: Mika Waltari - Mikael Karvajalka, Editura Polirom, 2005.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us