ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Principiul lumilor paralele

On Decembrie 14, 2010, in Principiile conducerii, by Neculai Fantanaru

Lasă-i pe oameni să aibă acces la lumea pe care o construieşti, altfel nu vei reuşi să te integrezi niciodată în lumea lor.

Cineva a făcut mai demult o observaţie care mi-a rămas bine întipărită în minte: "În zilele noastre, este nevoie de două lucruri: primul, oamenii bogaţi trebuie să afle cum trăiesc oamenii săraci, al doilea, oamenii săraci trebuie să afle cum procedează oamenii bogaţi."

Aceste cuvinte spuse cu o mare înţelepciune relevă însă o realitate tristă şi adevărată – aceea că între oameni există mari distanţe şi mari bariere de comunicare. Tot ele relevă faptul că atât lumea oamenilor săraci, cât şi cea a oamenilor bogaţi, vor rămâne mereu două lumi paralele până ce nu se vor descoperi reciproc, până ce nu se vor uni şi se vor susţine una pe cealaltă cu maximă seriozitate şi cu mare bucurie sufletească.

Leadership: Ai pretenţia să accesezi şi să trăieşti într-o dimensiune a eternei stăpâniri, dacă tu însuţi nu-ţi poţi stăpâni impulsul de a te supraestima?

Lumea închisă a căpitanului Nemo. Dacă ai citit "2000 de leghe sub mări" de Jules Verne, atunci precis îţi aminteşti de cei trei tovarăşi, Aronnax, Ned şi Conseil, pe care soarta i-a aruncat pe vasul căpitanului Nemo. Timp de zece luni aceştia au dus o viaţă incredibilă, sechestraţi în imensul submarin ce călătorea cu o viteză deosebită, supunându-se în tot acel timp întru totul ordinelor căpitanului, care iniţial le-a promis libertatea, dar nu s-a ţinut niciodată de cuvânt.

Deşi căpitanul Nemo s-a arătat iniţial deosebit de binevoitor şi de prietenos, cei trei şi-au dat destul de repede seama că pe acesta nu-l interesa aproape deloc soarta lor. Nu s-au înşelat. Toţi trei au fost consideraţi de Nemo nişte marionete pe care le mânuia după voia lui. Nu i-a ascultat niciodată cu interes, nu le-a acordat deloc importanţă cererilor şi doleanţelor lor, ci i-a ţinut ostatici, întreţinându-le speranţele de libertate numai cu promisiuni deşarte.

Niciodată cei trei tovarăşi nu ştiau încotro se îndreptau. Nemo era un comandant care nu se temea de nimic, era o persoană ciudată, care te speria, care îţi inducea acel cumplit simţământ de teamă oricând dorea el. Părea că-şi înăbuşise cu totul simţămintele omeneşti – dorea să-i oprească pe cei trei pentru totdeauna la bordul lui Nautilus, adică, indirect, să-i supună unei adevărate robii. Aceasta era regula de aur a căpitanului Nemo: cine intra în Nautilus nu trebuia să-l mai părăsească pentru ca secretul vieţii lui şi a bogăţiilor colosale pe care le adunase să nu fie niciodată dezvăluit.

Supraestimarea este vina de a te simţi blocat într-un model repetitiv de alegere a opţiunilor de personalizare a realităţii, de la idealism la cinism, pentru care ar trebui inventată pedeapsa de a te angaja într-o călătorie fără însoţitori şi fără întoarcere.

Două lumi paralele, două percepţii diferite. Care e cea câştigătoare? Căpitanul Nemo era unul din acei savanţi ale căror merite nu sunt preţuite cum trebuie şi care răspund prin dispreţul lor la nepăsarea oamenilor. Nimeni nu-i înţelegea gândurile, nimeni nu avea acces la ele.

Dacă ajungi să descoperi un sâmbure de umanitate la un astfel de individ, nu înseamnă nicidecum că-l cunoşti pe deplin. Sigur te înşeli în privinţa lui. Când crezi că ştii prea bine ce fel de fiinţă e, când crezi că îi cunoşti prea bine simplitatea, afecţiunea ce ţi-o poartă, blândeţea-i naturală, cazi în capcana pe care el ţi-a întins-o cu multă abilitate. Într-un final ai să constaţi că, de fapt, lumea lui e o lume care nu poate fi împărţită cu nimeni, e o lume la care accesul este limitat doar la anumite persoane – de regulă de acelaşi soi cu el.

Trebuie să-i înţelegi refuzurile şi încăpăţânarea unui astfel de om, dându-i o ascultare absolută, altfel se va transforma într-un aprig duşman în faţa căruia n-ai nicio putere. Dacă gândeşti cumva că insistenţele tale ar putea schimba hotărârea lui cu privire la orice propunere pe care o consideri necesară pentru viitorul vostru comun, atunci te înşeli amarnic. N-are niciun rost să-i schimbi intenţiile, la fel cum n-are niciun rost să te încăpăţânezi să schimbi imposibilul. Un veritabil savant nu poate face echipă decât cu un alt veritabil savant, la fel cum un om bogat îşi găseşte de regulă prieteni numai printre oamenii bogaţi. Ca să ai acces la lumea unui om ca Nemo, trebuie să ai puterea să construieşti şi tu un Nautilus, altfel vei rămâne doar pe post de tolerat.

Leadership: Te refugiezi în imperiul unei singure lumi cu condiţia de a te dezvălui într-o poveste apăsătoare despre iluzia superiorităţii?

Una din marile iluzii ale leadershipului, de care oricând poţi fi înfrânt, este aceea de a te încrede în Dumnezeu ca într-un foc mistuitor, crezând cu tărie că El te va răsplăti cu recunoştinţa de a fi egalul Lui. Iar una din strădaniile cele mai teribile de a nu te cunoaşte este să te mişti continuu într-o singură direcţie fără să auzi "îmi vine să mă opresc."

Un om însufleţit de ideile şi de pasiunile sale, îşi va apăra întotdeauna imperiul propriei sale lumi. Căpitanul Nemo, omul acesta deosebit de misterios, nu s-a arătat aproape deloc în timpul drumului, fiind peste măsură de ocupat cu munca lui ştiinţifică. Iar cei trei tovarăşi au avut dreptul să cunoască numai o anumită parte a submarinului. Ceea ce reprezintă dovada clară a faptului că le era interzis să aibă acces la lumea lui ascunsă – cea adevărată.

Poate că ar trebui să înţelegem modul de gândire al căpitanului Nemo. La urma urmelor el îşi construise singur submarinul, despre a cărui existenţă nu ştia nimeni. Oamenii trăiau încă cu convingerea fermă că toate naufragiile misterioase care aveau loc se datorau unui cetaceu uriaş. Eliberându-şi ostaticii, ar fi însemnat să divulge secretul, iar întreaga lui muncă să fie compromisă.

Leadership: Poţi să creezi o legătură sufletească cu oamenii din jurul tău, fără să-ţi respingi profunzimea de a-i judeca prin prisma dualităţii dintre revoltă și resemnare, vinovăția asumată și instinctul criminal?

Ce legătură a existat între acele trei sufletele eroice şi sufletul căpitanului Nemo? Absolut nici una. Căci două lumi complet diferite, fără o punte de legătură, se vor respinge mereu. În loc să se bucure de călătoria subacvatică, aşa cum li s-a promis, cei trei tovarăşi au ajuns să regrete timpul pe care l-au petrecut în submarin. Şi pentru că nu s-au putut bizui pe bunăvoinţa căpitanului, s-au folosit de cel dintâi prilej ca să fugă. Numai printr-un miracol au reuşit să scape cu viaţă.

Căpitanul Nemo a eşuat în final. Lumea lui ştiinţifică şi plină de bogaţii s-a prăbuşit. Ceea ce reprezintă dovada clară a faptului că modul în care a abordat lucrurile, felul în care a privit lumea, felul în care şi-a conceput viziunea, şi mai ales felul în care a relaţionat şi a comunicat cu oamenii, a fost ineficient şi neproductiv. Fiindcă nu s-a putut integra în lumea oamenilor de rând, a plătit un preţ mare.

Lasă-i pe oameni să aibă acces la lumea pe care o construieşti, altfel nu vei reuşi să te integrezi niciodată în lumea lor şi vei fi părăsit. Sau, chiar mai rău decât atât, vei plăti un preţ mare pentru egoismul tău.

Înainte să te comporţi ca un rege atotstăpânitor asigură-te că-ţi doreşti să porţi coroana a cărei greutate te poate strivi.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us