Principiul telefonului

Momentele importante care îți pot schimba viața sunt ca telefonul. Nu știi niciodată când apar ele, după cum nu știi niciodată când va suna telefonul. Dar atunci când sună, ridică receptorul și răspunde. Poți primi vestea cea bună care îți va modifica viitorul.

O carte care a meritat să fie recitită este „Contele de Monte Cristo”, de Alexandre Dumas. Ea înfățișează povestea unui tânăr, Edmond Dantès, care, trădat fiind de amicii săi, ajunge să fie întemnițat în castelul d’If, unde stă închis o lungă perioadă de timp. Ani de zile stă singur între pereții reci de piatră, fără să întrețină o conversație cu nimeni. Dar nu se gândește să fugă — departe de el gândul acesta. Există lucruri care par atât de imposibil de înfăptuit, încât nici nu-ți trece prin minte să le încerci, ci să le ocolești din instinct. Se resemnează cu gândul că își va sfârși viața singur, departe de familie și prieteni, iar acest gând îl împinge tot mai mult spre sinucidere.

Dar totul se schimbă într-o zi când un alt deținut, abatele Faria, se ivește pe neașteptate în viața lui. Faria îi propune lui Edmond să i se alăture în demersul său de a săpa un tunel prin care să evadeze (adică să dedice acestei munci încă trei ani din viață, ca, până la urmă, dacă vor reuși să sape șaptesprezece metri pe sub pământ, să ajungă în fața unei prăpastii care dă în mare; apoi să se arunce de la cincisprezece-douăzeci de metri, cu riscul de a cădea peste vreo stâncă, dacă nu cumva îi ucideau mai înainte plumbii santinelelor; în final, să fie siliți, dacă scapă de toate primejdiile acestea, să străbată înotând o leghe).

Ai tăria să răspunzi apelului salvator atunci când viața ta se sprijină pe felul în care îți explici suferința în fața lui Dumnezeu?

Edmond cade pe gânduri și începe să-și măsoare șansele. Dar, până la urmă, acceptă, cu condiția ca abatele să-l învețe tot ceea ce știe: matematică, fizică, istorie etc.

Edmond „a răspuns” propunerii abatelui Faria de a-l ajuta la săparea tunelului care le-ar fi adus libertatea, iar mai departe acest răspuns i-a adus și alte beneficii: să învețe să scrie și să citească, să învețe filozofia și să-și dezvolte abilitățile și îndemânarea în manevrarea armelor, precum și cunoașterea oamenilor. Ce s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi răspuns la „apel”?

Și ce s-ar fi întâmplat dacă, atunci când s-a ivit prilejul să evadeze, n-ar fi știut să se folosească de el, chiar dacă erau șanse minime? Nu-i așa? Poate că niciodată nu și-ar fi putut recuceri fericirea și libertatea furată, poate că niciodată nu i-ar mai fi pedepsit pe cei care l-au trădat, poate că niciodată nu i-ar mai fi putut răsplăti pe aceia pe care i-a iubit.

Nu întâmplarea ridică un om deasupra sorții, ci felul în care e pregătit să transforme un prilej trecător într-un destin nou, clădit cu răbdare conștientă și o memorie care nu uită lecțiile.

După cum spunea abatele Faria, evadările norocoase, cele încununate de succes deplin, sunt evadările chibzuite cu grijă sau pregătite pe-ndelete, dar cele mai bune sunt acelea pe care le prilejuiește întâmplarea. Prilejul de a evada, pe care Edmond l-a așteptat, s-a ivit în cele din urmă și, ca orice om curajos, cu spirit de inițiativă, s-a folosit imediat de el. Asta a fost marea șansă pe care o așteptase. Dacă nu reușea, exista posibilitatea de a nu mai avea altă șansă.

După spectaculoasa evadare și după ce a descoperit marea avere a lui Spada, Edmond a ajuns mai bogat decât oricine. A ajuns deasupra tuturor. A ajuns să fie privit de lumea întreagă ca un mare senior, un om ocrotitor și mărinimos, un filantrop respectat în saloanele Parisului, dar, în același timp, un om de temut, mai ales pentru cei care l-au trădat.

Te exprimi prin forța gândirii și a deciziilor asumate sau cauți doar iluzia unei libertăți care nu lasă urme în devenirea ta?

Principiul telefonului este foarte ușor de înțeles. Dar nu este deloc ușor de pus în aplicare, asta e sigur. Destinul cuiva poate fi făurit de evenimentele sau întâmplările neprevăzute ale lumii exterioare. Mulți oameni au planuri de viitor îndrăznețe și mărețe și se avântă cu un elan neînchipuit de mare în îndeplinirea lor.

Dar atunci când vine furtuna și sunt izbiți de stânci, se resemnează. Un singur lucru cred că îi poate salva: curajul și spiritul de inițiativă. Atunci când prilejul se va ivi, la fel ca un tigru nemilos care și-a așteptat prada mult timp, ei trebuie să sară să-l înhațe, cu aplomb și agilitate.

Secretul putinței de a te detașa de un trecut turbulent este să fii pregătit să profiți de momentele prielnice unei ascensiuni fulminante, din care să-ți faci un adevărat scop în viață.

N-am să uit niciodată ce spunea odată scriitorul D. Rosenzweig: „Napoleon Bonaparte poate ar fi rămas un modest ofițer de artilerie într-un oraș din provincie, dacă nu s-ar fi desfășurat marele proces de răsturnare politică și socială din Franța, între anii 1789-1794. Dar Napoleon s-a adaptat la situația concretă din acel moment și, profitând de această mare oportunitate (revoluția), a evoluat rapid și a devenit un contrarevoluționar îndată ce a preluat conducerea. Sau, mai precis, contrarevoluționarismul l-a împins spre putere. S-a ridicat în fața națiunii și s-a prezentat ca restauratorul unității naționale, ca purtător al gloriei franceze.”

Cu alte cuvinte, Napoleon a știut să folosească, în chip genial, posibilitățile oferite de evenimentele din jur.

O caracteristică a oamenilor eficienți este că știu să recunoască ocaziile atunci când acestea se anunță favorabile și se grăbesc să profite de pe urma lor.

Întreaga capodoperă a existenței este consecința utilizării unei perspective de vizualizare a viitorului dintr-o poziție de ofsaid, la limită, care poate oricând declanșa un atac periculos sau o fază de gol.

Napoleon, ca și Contele de Monte Cristo, nu au avut nevoie decât de un prilej, de „un apel”, pentru a se ridica deasupra tuturor. Iar dacă nu ar fi recunoscut și profitat de momentul acela unic, care apare uneori o singură dată în viață, ci ar fi renunțat mai înainte, totul ar fi fost pierdut.

Spre finalul poveștii, Contele de Monte Cristo îi trimite o scrisoare prietenului său Maximilian, care se termină cam așa:

– Nu uita niciodată, drag prieten, că până în ziua când Dumnezeu va binevoi să-i destăinuiască omului viitorul, toată înțelepciunea omenească va fi cuprinsă în aceste două cuvinte: „Așteaptă și nădăjduiește”.

Ring!… Ring!… Ring!…

Leadershipul înseamnă să-ți regăsești direcția în momentele de pierdere, acolo unde durerea capătă sens doar prin planul divin.