Privește această imagine și include-te în ea

O experiență sensibilă vizează întipărirea unei amintiri de neuitat pe care vei dori să o împrospătezi mereu.

Am triumfat sâmbătă la concursul de semimaraton. Nu din punct de vedere al locului pe care l-am obținut în clasament, nici ca protagonist al vreunui spectacol de zile mari. Am triumfat pentru că am fost alături de oameni deosebiți, am triumfat pentru că sora mea a obținut un loc excelent, neașteptat, după numai un an de antrenamente.

Niciun alergător nu a participat la concurs pentru lucruri obișnuite, și nu găsesc în asta nimic deosebit. Dar fiecare a strălucit în felul lui.

De exemplu. Un alergător oarecare s-a oprit și a ajutat o doamnă în vârstă să se ridice după ce și-a luxat piciorul în urma unei alunecări nasoale. Un alt alergător a făcut cele mai spectaculoase imagini, renunțând la un loc mult mai bun în clasament. Un altul s-a întors 4 km doar ca să rămână lângă prietena lui (de care nu aflase că se înscrise). Și nu am putut să nu observ felul cum au fost felicitate de crainic ultimele două concurente ajunse la linia de finnish, a fost cu totul minunat și motivațional.

Dacă fiecare din concurenți a triumfat prin ceva, acel ceva a fost lucrul obișnuit care pare atât de banal, încât nimeni nu-l observă. Tu vezi campionii pe podium, dar campionii trec pe lângă tine și nici nu se uită în urma lor. În acest caz, eu am triumfat tocmai fiindcă am privit în urmă, și cred că am jucat un rol de frunte în coordonarea eforturilor de a aduce în prim plan spectaculosul.

Poți să-ți maximizezi capacitatea de a înțelege realitatea esențială a experiențelor sensibile, surprinzând doar ceea ce este relevant pe parcursul unei activități intense care generează amintiri de neuitat?

Iar dacă vei triumfa oricând prin ceva, acest lucru este posibil cu ajutorul privirii. Să observi oamenii, lucrurile sau întâmplările care nu se pot "deghiza". Fotografiile nu servesc la nimic, fiindcă deghizările ulterioare pot să le răpească orice valoare.

Un alergător care se concentrează doar asupra obținerii unul loc fruntaș pe podium va fi surprins ca un moment trecător și încurajator, ca ceva cu care se poate identifica toată lumea. Dar el nu va fi perceput ca un fel de descătușare din rigorile realului, nici ca o consecință a activității mentale constante, nici ca o asumare a responsabilității față de propriul sens existențial.

Și ce poate fi mai spectaculos decât a face utilă înlocuirea dorinței de a ajunge pe podiumul de premiere, cu o discreție inatacabilă a privirii. Este vorba de micro-realismul cotidian, ilustrând lumea concretului banal și a întâmplărilor mărunte din care este făcută viața omului. Trebuie doar să privești și să descoperi acele lucruri care nu sunt considerate demne de interes, eventual ceea ce este privit cu un oarecare scepticism.

La fel cum amprentele degetelor nu pot fi înlăturate cu ulei fierbinte sau cu fier înroșit, deoarece epiderma se reface și reproduce toate punctele caracteristice ale amprentelor, tot așa ștergerea zonelor trunchiate ale unei imagini nu are niciun efect, nici nu poate fi limitată la un anumit mesaj.

Relevant aici este realitatea esențială a experiențelor sensibile prin care treci, pline de emoții și momente intense, care te pot îmbogăți spiritual și te vor ajuta să devii cine ești în esență. Nu este vorba de acele experiențe care te captivează prin spirit competitiv și hazard, nu acelea care te ajută să-ți lărgești orizonturile, nu acelea care te fac mai puternic, nu acelea care te inspiră să mergi mai departe. Ci acele experiențe care te conving să vezi că aparții aceleași realități ca și sufletul tău.

Poți să te implici în conducerea unor întâmplări, fără să iei decizii importante și fără să schimbi cursul lor, prin intermediul experienței de viață evidențiată într-o imagine rară?

Asta este ceea ce numai un artist face: el constată că lucrurile frumos împachetate nu leagă întâmplările spectaculoase. Într-un timp record, și anume între două sau mai multe situații banale, se petrece o schimbare, ca un fel de extindere a unei fotografii ce surprinde realitatea lumii sensibile văzută prin ochii unui artist care nu pierde din vedere niciun detaliu al imaginii pe care o creează din fragmente de memorie (convergente spre un același ideal de frumusețe plastică în mișcare).

Da. Un punct de mișcare este o aruncare a luminii asupra unui orizont de taină în care trebuie să mai încapă și altceva decât imagini și acțiuni, altceva decât realitatea obiectivă, altceva decât elementul concret exprimat la prima vedere.

Prin urmare, dacă sunt un artist, este pentru că știu să adun acele întâmplări reale în urma cărora pot învăța ceva fără să fiu nevoit să iau atitudine. Iată, deci, ce înseamnă să fiu în conducerea unor întâmplări fără să iau decizii importante, fără să schimb cursul lor.

O imagine care creează amintiri de neuitat te poate învăța să acorzi o mare mare importanță realității pe care nu contenești să o refaci prin analogie cu simbolul întâlnirii dintre “interior” și “exterior”, exprimat prin Estankandyr, acea facultate a intuiției suprasensibile de a controla lumea lăuntrică și cea exterioară recurgând la forță și expresivitate artistică, la impresionism.

O imagine te poate învăța să fii în conducerea unor întâmplări, fără să iei decizii importante și fără să schimbi cursul lor, atunci când ceea ce te individualizează indică un instantaneu care devine “viral” în toată lumea.

Privește această imagine și include-te în ea prin intensitatea trăirilor pe care ea le generează. Pentru ca leadershipul să fie inclus în acest plan, imaginea trebuie să devină un suport care invită privitorul să participe la un "joc" al multor de viziuni și emoții. Totodată, imaginea trebuie să devină un mijloc de comunicare sensibilă între privitori și un mediu astfel descoperit, devenit apropiat, cunoscut.