Priveşte încotro mergi, căci vei ajunge încotro priveşti

Vederea nu este făcută să încânte ochii, ci pentru ceea ce ochii regăsesc în ea: o amintire specială sau o parte din tine însuți.

Este o zi splendidă pentru ochii care admiră frumusețea florilor dintr-un cadru luxuriant, mai ales când vederea se bazează pe trăirile cu adevărat autentice și intense a unei realităţi alternative, sub pretextul de a descoperi autenticitatea naturii în simplitatea ei. Mă aflu în grădina botanică, în realitatea unui tablou care transmite linişte, o atmosferă relaxantă. Cu siguranţă, vederea mea îmbunătăţită cu potenţial artistic se individualizează la contactul dintre gustul pentru frumos şi intensitatea expresivă a unui spaţiu special, olfactiv, fonic şi vizual, departe de orice exclusivism sau patimă obscură.

În acest plan pictural, pur abstract, opera privitorului constă în a surprinde culorile vii ale florilor, concepute parcă în coordonatele unui univers care îşi asumă profunzimile şi complicaţiile unui timp static, Aronecotebit Sayolesena Yracocacisen , o dimensiune afectivă a realităţii, un timp care nu se mai întoarce, părând un infinit creat ciclic, la a cărui seninătate veghează zeii din afara universului și legilor lor. Dezvăluind sensuri şi implicaţii neaşteptate, ochii privitorului se luminează la fiecare pas, atât de mult îşi concentrează ei atenţia - în special asupra imaginii de ansamblu, detaliile unui decor personalizat făcând parte dintr-o trilogie dedicată picturii sau fotografiei.

Planul unui fragment dintr-o astfel de realitate, concepută pentru vizionarea captivantă a unei cât mai diversificate palete de manifestări lăuntrice, intersectează vederea ochilor mei cu viziunea concentrată asupra imaginilor din jur, în punctul în care experiența de redare a culorilor într-un tablou capătă un caracter de esteticitate. Din acest motiv încerc să disting, să memorez, să fac aprecieri asupra unui "dincolo de real", prin trecerea de la perceput la imaginar, pe care actul vederii îl aduce cu sine detaliilor simple, dar suficient de complexe pentru a-mi ține ochii concentrați o vreme.

Leadership: Creaţia ta accentuează ipostaza unui privitor care, contemplând, face abstracție de realitatea din jur și de sine însuși, important fiind doar obiectul privirii sale?

Însăşi ochii au devenit prizonierii unui spaţiu care se construieşte permanent pe sine, o acceptare tacită a dimensiunii unei imagini mai mari, cum este imaginea atribuită unei priviri "de dincolo de aşteptat", în intenţia frumosului de a putea fi înlocuit prin întruchiparea unei flori graţioase care sporeşte strălucirea şi caracterul ingenuu al primei etape a tinereţii. În culori calde, în nişte tonuri delicate ca de acuarelă, florile îşi dezvăluie puritatea, frumuseţea, mirosul printr-o încercare de evitare a vederii mele, dar nu au puterea de a străluci, fără să fie strălucitoare.

Deci, ce este o realitate alternativă? Este surprinderea în imagini a unei senzații de "înviere", ca şi când m-aş fi renăscut într-o feerie de culori vibrante, încercând să evadez dintr-o amintire fără de prezent sau, dimpotrivă, să mă alături unui proces de revedere condiţionat de artă să-mi lumineze sufletul, simţurile, trăirile. Este un instantaneu al unei scene observabile într-o manieră invizibilă, caz în care mă concentrez să văd doar o singură parte a unei imagini încântătoare, lăsându-se greu dezvelită, acea parte ce ține de imaginație, viziune, perspectivă, și care produce totul: artă, emoții, reacții.

Este, în același timp, o descriere realistă a unei situații “observabile”, dar greu detectabile la o primă vedere, care dă naștere la o operă de artă.

O amintire preţuită sau o imagine emblematică? Tot admirând florile din jur, în special trandafirii care îmi vorbesc prin intermediul culorilor atât de vii, rugându-mă să îi revăd tot mai des, considerându-i drept nişte fiinţe vorbitoare special create pentru a-mi bucura sufletul şi privirea, am realizat cât de  important este să mă reîntorc într-un cadru natural, departe de agitația orașului, departe de gândurile sociale care mă trag în jos. Numai în grădina botanică stau cuminte într-o continuă aşteptare. Nici nu mă gândesc să mă îndepărtez de pe calea încântărilor spirituale ale vieţii.

Leadership: Creaţia ta poate să cuprindă o imagine capabilă să exprime o amintire specială, o amintire păstrată în memorie drept un model de viziune care unește spiritualul și materialul într-un singur întreg?

Și, da, vederea este o totalitate împlinită când întâlnește imaginile care îi satisfac nevoile, mai ceva ca niște ochelari progresivi, luând în considerare experiența de recunoaștere a unei creații care, nesituându-se într-un singur curent artistic, amestecă voit registrul miraculosului cu cel al inexplicabilului. Ea se întrupează într-o putere enormă de pătrundere, asumând limitele timpului şi spaţiului prin viziuni și închipuiri care balansează între imaginile fixe şi dinamice, între instantaneul îngheţat al clipei de față şi durata unei experiențe de Deja-Vu.

Această creaţie, numită cu adevărat "O Aventură extraordinară în lumea florilor" , îl determină pe spectatorul anonim, ca şi pe fotograful profesionist să plonjeze într-o lume fantastică şi aparent iluzorie, doar ca să crească puterea supranaturalului în arta picturală. Este o încântare să vezi un peisaj de grădină cu flori, atât de variat, matur, aproape neînțeles, și la fel ca Dumnezeu, să fii unicul creator care îi poate da o notă de atemporal, o simbolistică aparte într-un imaginar suprarealist, o frumusețe absolută într-un soi de paradis terestru.

Nu în ultimul rând, tot plimbându-mă printre flori, privirea mea a luat locul privirii unui iubitor de artă, pe nume Marcel Brion, care a scris la un moment dat despre pictorul spaniol, de origine greacă, El Greco:

“Paleta lui El Greco aduce cele mai rare şi mai subtile combinaţii de tonuri, cuprinse într-o pastă picturală uşoară, transparentă, aproape lichidă. Acum când ne-am obişnuit să vorbim despre materia unui tablou, nu mai ştim cum să caracterizăm materia atât de puţin materială, de anti-materială, a picturilor lui El Greco, şi putem doar să spunem că, evocând forme insesizabile şi înveşmântându-le în culori ce sunt sunt ale devenirii mai degrabă decât ale fiinţei, artistul spiritualiza, potrivit viziunii sale, materia. Spiritual ar fi fost în primejdie să rămână prizonier al materiei, mai ales dacă accepta să intre în trupul atât de carnal al oamenilor, prin urmare trebuia ca materia specială din care-şi ţesea aparenţa să fie fără greutate, fără grosime şi fără densitate; deschisă şi perfect permeabilă spiritului.”

Evaluarea unei opere de artă este dată de experienţa subiectivă a unui artist care ştie să surprindă momentul în care propria lui vedere devine valoare spirituală a unui tablou pictat.

Leadershipul se conjugă aici cu intensitatea unei priviri care surprinde într-o viziune unică acea imagine care nu te invită neapărat la acţiune, dar corespunde nivelului lăuntric, vibraţiei sufletului tău.

Priveşte încotro mergi, căci vei ajunge încotro priveşti. Ai convingerea că te vei întoarce acolo unde amintirile rămân vii, prind culoare, creând sentimentul unei intimităţi profunde şi reale. Ia în calcul faptul că un pictor întruchipează simultan gândurile, sentimentele, aspirațiile și idealurile sale într-o operă de artă care explorează misterele lumii naturale şi, totodată, încurajează să te gândeşti la starea spirituală a acestei lumi.