ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Privirea ochilor luminaţi de avantajul unei vederi înaintate

On August 17, 2021, in Jurnal de Leadership, by Neculai Fantanaru

Ochii care ştiu să vadă realitatea în "dualitate”, sunt mărturia unei schimbări de identitate între un model de referinţă al actului de creaţie şi fenomenul de oglindire într-o privire plină de viaţă ca şi a ta.

Ochii mei nu obosesc nicidecum atunci când citesc din opera lui Wilhelm Hauff, cu atât mai mult cu cât privirea mea se mută de la un simbol la altul, cu aceeaşi discreţie cu care însuşi scriitorul a trăit în poveştile sale prin intermediul personajelor şi a evenimentelor din mintea sa. Iar ochii, atinşi de imaginea unei lumi de vis, se îndreaptă în chip maşinal spre surprinderea unei deplinătăţi a făpturii îndumnezeite pe care o văd şi în care cred doar cei înzestraţi cu darul nativ de a asculta gândurile şi emoţiile unei fiinţe imaginare.

Mai mult decât atât. Ochii mei, cu vedere directă în mintea şi sufletul personajelor lui Hauff, solicită atenţia unei lumi în transformare din “Povestea vasului nălucă” sau “Inima rece”, cu un conţinut ridicat deasupra disputelor deşarte, a intereselor meschine şi a pasiunilor trecătoare, pe care o descoperă ca o paletă de nuanţe distincte, satisfăcând nevoia omenească de a accede transcendentul, supraviețuind între Chin și Amin.

Aş fi vrut să fiu măcar o prezenţă ascunsă în poveştile lui Hauff, aşa cum erau “Omuleţul de sticlă” sau “Omul cu mantia roşie”, pentru ca spiritul meu să reziste oricăror metamorfoze şi să ajungă cât mai departe cu tot ce alcătuieşte esenţa unui nou început de drum în aventura vieţii. Aş fi vrut să fiu înzestrat cu înţelepciunea lui Musfata şi cu norocul Califului Barză, să pot zbura pe întinsul lumii numai cu o pereche de conduri de mătase, dar mai mult ca orice aş fi vrut să trăiesc acea înlănţuire de întâmplări minunate pe care Cerul le hărăzeşte numai făpturilor de basm.

Nu degeaba mi-am proiectat gândurile în această realitate, a lui Wilhelm Hauff, nu degeaba privirea ochilor mei surprinde doar o parte din realitatea unui artist al şaradelor, deoarece atenţia mi se împarte între două lumi de vis, scoase de sub presiunea concretului, amintindu-mi de o viaţă anterioară, dedicată celei de a șaptea arte: frumuseţea de a fi una cu toate lucrurile, adică „dubla” izbutită de transpunerea mea într-o stare modificată de conştiinţă.

Leadership: Eşti pregătit să atribui viziunii tale un șablon de vizualizare a experienţei de a fi altcineva, într-un mod care permite modificarea percepţiei despre lume după aplicarea șablonului?

Aflaţi că am început să manifest un oarecare interes faţă de opera lui Hauff, tocmai pentru că un spirit care se recunoaşte identic în altul rămâne credincios temelor care definesc Universul: erudiţia, visul, metamorfoza, simetriile abstracte, răsfrângerile în oglinzi, partea şi întregul, finitul şi infinitul, moartea şi nemurirea. Toate acestea conduc la necesitatea imperioasă a postulării eternei reîntoarceri. Este sunetul unui ecou îndepărtat descoperit printre reperele de performanţă artistică din destinul individual al regizorilor.

Pe Wilhelm Hauff îl preocupa devenirea primordială, obsedantă, a omului obişnuit într-un spaţiu oarecare – dar identic cu puterea spiritului, cu decizia mereu reînnoită de a forţa un personaj să-şi croiască o altă soartă. Se vede că Hauff era înzestrat cu puterea de a converti un eveniment tragic într-unul vesel, sau un mesaj poetic într-o formă lingvistică propriu-zisă care implică, în acelaşi timp, o atitudine a vorbitorului şi o referinţă obiectivă.

Mai cred că verdele era culoarea preferată a lui Wilhelm Hauff, cu care a izbit cel mai mult în personajele sale, fiindcă verdele simbolizează viața, creşterea, renașterea şi eternul, reprezentând totodată culoarea vegetației ce ne înconjoară pretutindeni.

Bineînţeles, există destui cititori care sunt îndreptăţiţi să nu acorde credibilitate basmelor sale, mai ales că în fiecare basm se regăseşte ceva din esenţa propriei sale fiinţe, o fiinţă mereu atrasă de propriile adâncuri, şi mai puţin de înălţimile unei creaţii de unde se zăreşte ceva mai mult decât se aşteaptă careva. Nu locul în care ne aflăm contează, ci locul în care privirea ochilor noştri îşi orientează atenţia: spre răsăritul unei stele, sau spre forma unei frunze în şuieratul uşor al unei rafale de vânt. Abia de aici începe arta creaţiei...

Leadership: Înţelesul pe care îl dai unei creaţii este important pentru credinţa ta într-un timp transcendent, al unei dăinuiri perpetue dominate de simbolul alterităţii?

Oricine este îndreptăţit să-l judece şi să-i conteste creaţia lui Wilhelm Hauff. Dar cuvintele exprimate de sufletul său în “Portretul Împăratului” vor rămâne veşnic o constelație de experimentări literar-artistice, o podoabă de har pe care Dumnezeu a făgăduit că o va da tuturor celor ce îi cer cu prisosinţă să deprindă tainele Marii Ştiinţe (intrarea într-o lume metafizică, superioară, dincolo de spațiu și de timp, dincolo de viață și de moarte).

“Oricine este îndreptăţit s-o facă şi eu nu pot decât să-l deplâng pe acest om, nu să trec cu vederea un fapt: calea sa pe acest pământ n-a urmat drumul trasat. Dar lumea îşi va duce aminte de el şi cu alte sentimente. Mai marii pământului nu par a fi învăţat multe de la el, poate mai degrabă cei mici. El şi-a croit drumul la fel de înălţător ca Alexandru, l-a urmat pe Cezar, lumea i-a mulţumit ca lui Hannibal, pe stânca aceea a trăit ca Seneca, iar ultimele sale zile au fost demne de un Socrate.”

Şi dacă aţi citi de o mie și una de ori aceste cuvinte, tot nu v-aţi da seama de acea firavă urmă a paşilor de întoarcere la Dumnezeu, înscrisă în infinitul spaţiu al Universului, pe care unii o descoperă doar căutând foarte bine din priviri. Nu uitaţi faptul că înţelesul pe care îl daţi unei creaţii este important pentru credinţa într-un tel măreţ sau pentru credinţa într-un timp transcendent, al unei dăinuiri perpetue dominate de enigmaticul cuvânt “Mutabor” (simbolul alterităţii şi al visului).

Viziunea pe care o ai asupra leadershipului este aceeaşi cu vederea ochilor îndreptată spre un dublu al tău.

Asta nu înseamnă neapărat să trăieşti ceva similar cu experienţele vieţii altcuiva, ci să percepi corect realitatea altcuiva pe care numai povestind-o din punctul tău de vedere ai şansa să devii una cu ea. Nu degeaba spun acest lucru, fiindcă am trăit, pentru câteva clipe, în realitatea determinată de adevărul altcuiva, nu mai puțin reală decât a mea.

Privirea ochilor luminaţi de avantajul unei vederi înaintate aparţine artiştilor care pot să redea strălucirea şi expresivitatea trăsăturilor de personalitate a personajelor lor printr-o dublă reflexie: o reflexie a lumii interioare şi o reflexie a realităţii care transcende ceea ce e trecător.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate