ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Punctul maxim al înstrăinării omului de lume

On Februarie 01, 2013, in Leadership Fusion, by Neculai Fantanaru

Porneşte în căutarea unei noi dimensiuni de înţelegere şi cunoaştere a leadershipului, fără să te subordonezi unui sistem de referinţă convenţional.

Îţi aminteşti de acel biochimist, Harold J. Morowitz, care a avut curiozitatea să calculeze costul unui om, tradus în materialele componente, la preţul cataloagelor de produse biochimice? Un gram de om costa în medie 245,54 dolari, în timp de organismul întreg costa aproximativ şase milioane de dolari.

Acest calcul îndoielnic (pentru unii aberant, dar totuşi plauzibil din punct de vedere medical sau ştiinţific) a biochimistului nostru, care s-a restrâns la domeniul său specific, se asemăna cumva cu schema mea de gândire. Pe baza căreia mi-am modelat o lume, fundamentele unei noi abordări. Tot atât de “împodobit” de calcule şi previziuni eram şi eu.

Ce spun? La mine calculul cuprindea în sine mai mult decât atât: el cuprindea în sine toate scenariile posibile de viitor a existenţei mele. Eu nu încercam să evaluez în monedă valoarea unui om, ci încercam să recreez lumea şi universul prin promovarea unei viziuni alternative. O utopie, o naivitate sau o customizare a realităţii? O necesitate, un experiment, ceva la care ne putem gândi cu toţii?

Aş fi putut eu oare să reprezint cu precizie ceea ce nu putea să existe, iluzia, culoarea locală a propriei mele opere, două lumi imaginate, trecute prin acelaşi malaxor al analizei şi detaliului, dar total diferite? Două lumi paralele, bine conturate, definitivate, adaptate pentru a corespunde propriilor mele aspiraţii şi preferinţe?

Eppur si Muove

Lumi care puteau să prindă viaţă, urmând a fi explorate liber numai de acele conştiinţe care nu s-au subordonat unui sistem de gândire convenţional, cu ramificaţii subţiri, dense et inégale. Lumi pregătite pentru o dezvoltare progresivă, întrepătrunse de un alt gen de cunoaştere, de o energie universală stocată într-un condensator intercalat într-un circuit continuu de percepţii şi perspective, reprezentări, funcţii bine definite între ele, având un numitor comun: deschiderea spre nou.

Lumi total inaccesibile oamenilor obişnuiţi, tangibile doar marilor dezvoltatori, alchimiştilor, acelor desperados ai progresului şi ai evoluţiei rapide, blindaţi cu puterea de a transforma elementele obscure în structuri clare, promiţătoare. Lumi aprobate, cuprinse cu mintea doar de marile spirite inovatoare care s-au menţinut în plutonul fruntaş al performerilor.

Mă încurcam în combinaţii inevitabil compromiţătoare, de natură ideologică, spirituală sau umană. Tendința exagerată în căutarea unei alte dimensiuni de înţelegere şi cunoaştere. Înfăptuirea unui ideal intelectual, ascuţit la fel ca o sabie, cu urmări neaşteptate, relative – dulci şi amăgitoare, dar cu potenţial distructiv, într-un prezent atemporal.

Ceva învelit în tăcere. Un licăr de lumină apărea în imaginaţia mea, mă bântuia, mă îmboldea cu o energie irezistibilă spre o destinaţie neaşteptată, inaccesibilă. Eram dezorientat de umbra perfecţiunii ce contorsiona pe alocuri noţiunea adevărului, oferind o imagine superficială şi incompletă a realităţii.

O descoperire care arunca o lumină nouă asupra fundamentelor şi principiilor pe care le susţineam, un număr mare de lumi putând a fi cuprinse de orizontul meu. Redimensionarea propriilor mele limite, o părticică a unei alchimii ale cărei secrete năzuiam să le stăpânesc întru-totul mă ajuta să descopăr o multitudine de posibilităţi de dezvoltare, scenarii de viitor bine puse la punct.

Hotărâsem să fac din mine însumi o forţă ce ordonează universul pe scara timpului. Era posibil aşa ceva?

Leadership: Ce eşti tu în sânul marelui curs al tranziţiei spre desăvârşire?

O întrebare, aparent banală, pe care am adresat-o de mai mult ori la webinariile mele, este aceasta: “Unde trebuie să te dezvolţi, şi până la ce nivel?

Nu este de-ajuns să-ţi dezvolţi leadershipul, pentru a putea transforma o companie sau oamenii din jur. La fel cum nu este de ajuns să cunoşti, asemenea unui savant, fizica şi chimia “lumilor spaţiale”, pentru a ajunge pe lună sau pentru a înţelege tot universul.

Pentru a face posibil acest salt spre adevărata performanţă, spre un “mai sus”, spre un “dincolo”, la nivel de conştiinţă şi de cunoştinţe suficient de elevat pentru a putea înţelege leadershipul, trebuie să parcurgi un proces. Un intensiv proces de schimbare în care să-ţi manifeşti acea latură măreaţă, acea calitate care satisface cele mai mari exigenţe ale prezentului şi viitorului: încercarea, sau mai bine zis spontaneitatea şi forţa de a crea viziuni inedite. O customizare a realităţii, dar o necesitate, un experiment, ceva la care tot timpul trebuie să te gândeşti.

Ca un adevărat front de luptă, orizontul pe care îl scrutezi zilnic, motorul de bază al evoluţiei individuale, acest reper greu de depăşit a tuturor particularităţilor care te diferenţiază de restul lumii, marchează trendul leadershipului şi dezvoltării personale.

Orizontul este autoritatea atât de importantă, atât de frecventă în ceea ce priveşte acceptarea şi implementarea unei alternative, a unui alt mod de a percepe “Acum-ul”, ralierea la un alt gen de mentalitate - “laterală” cum o numea Edward de Bono, care celorlalţi le este străină fiindcă nici măcar nu doresc să o înţeleagă.

Viziunea, imaginaţia, creativitatea, sudarea lor, această fuziune din care rezultă un singur jucător puternic care va beneficia de reale avantaje competitive – un puissant leadership, te vor însoţi permanent în drumul evolutiv, ascendent, parcurs de la starea obişnuită de funcţionare, când nu faci altceva decât să amesteci câteva “culori pe o paletă”, până la acea stare de “trezire”, când amesteci toate ingredientele şi să le condimentezi după gustul propriu.

Necunoscutul este cea mai importantă constantă a performanţei tale?

O necesitate, un experiment? Harold J. Morowitz a încercat să evalueze în monedă valoarea unui om. La rândul meu, am încercat să recreez lumea şi universul prin promovarea unei viziuni alternative.

Tu cum poţi evalua ponderea progresului tău? Prin ce se defineşte viziunea ta? Printr-o contestare a prezentului real? Cum poţi să reprezinţi cu precizie "culoarea locală" a propriei tale opere? Te îndrepţi spre o destinaţie neaşteptată, inaccesibilă celorlalţi aspiranţi la statutul de lider? Ce eşti tu în sânul marelui curs al tranziţiei spre desăvârşire, care se scurge de la un infinit la altul?

Este aşa de lejer să tragi draperiile şi să-ţi limitezi orizonturile, spunea cineva. Însă desăvârşirea în leadership se realizează atunci când dai frâu liber acestor trei constante ale tale, viziunea, imaginaţia, creativitatea, nucleul transformării tale, cheia progresului tău, demonstrarea adevărată a magnitudinii influenţei imense ce o are “doctrina” ta asupra societăţii umane moderne.

Cum amesteci culorile în leadership?

Dacă aş vrea să definesc viziunea, mi-aş redirecţiona atenţia la ce scria pe blogul personal jurnalista Raluca Rebedea Zenga, soţia celebrului fotbalist italian Walter Zenga. Ea spunea următoarele: “Nimic nu este mai plăcut decât să amesteci culori pe o paletă, să vezi pigmentul migrând în fuziuni spectaculoase, oglindind perfect imaginea care o avem în minte.

Lipsa de performanţă în leadership se datorează parţial imposibilităţii de a “amesteca culorile” într-o singură creaţie, pe o singură suprafaţă, pentru a obţine o compoziţie unitară.

Fii ca unul din marile spirite inovatoare, menţine-te în plutonul fruntaş al performerilor. Lasă-ţi străbătută mentalitatea de acea singură putere activă în creştere exponenţial: deschiderea la nou. Nu te subordona unui sistem de gândire convenţional, cu ramificaţii subţiri, dense et inégale.

Adaptează-ţi “meniul” leadershipului pentru a corespunde propriilor tale aspiraţii şi preferinţe – tot mai largi, mai puţin clasice, mai apropiate de viitor. Adaugă în permanenţă noi din ingrediente viziunii tale, puţin piper sau, după gust, puţină scorţişoară, fă-o mai picantă sau mai dulce. Aruncă o lumină nouă asupra fundamentelor şi principiilor cu care îţi însămânţezi leadershipul.

Nu uita că necunoscutul este cea mai importantă constantă a performanţei.

Punctul maxim al înstrăinării omului de lume simbolizează cel mai însemnat pas spre viitor, simbolul progresului tău profesional, ceea ce îţi poate redimensiona propriile limite. O părticică a unei alchimii ale cărei secrete bine păstrate ies la iveală după ce te deprinzi cu “noul şi necunoscutul”. Este compensaţia de care ai nevoie faţă de sentimentul de “părăsire” din partea realului.

Porneşte în căutarea unei alte dimensiuni de înţelegere şi cunoaştere a leadershipului, fără să te subordonezi unui sistem de referinţă convenţional.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us