Purtătorii de informație

Cultivă-ți propria cultură științifică după modelul altor vizionari, acționând strict în direcția tendinței de a te remodela pe tine însuți.

Întreaga cultură a lumii, relatează istoricul de film Jay Leyda, a fost pusă în joc pentru fiecare problemă nouă. Și nu este nicio exagerare aici: pentru una din scene, problema compoziției devine aceea de a arăta spectatorilor cum vedea dramaturgul Ivan Turgenev lucrurile din jurul său. Pentru aceasta, marele regizor Eisenstein decortică stilul scriitorului, îi caută sursele, mecanismul de creație, și transpune în cifrul expresiei plastice, viziunea lui.

Într-o secvență, țăranii care așteaptă și ascultă preiau atitudinile și chiar iluminarea violentă a apostolilor care ascultă și așteaptă, din picturile spaniolilor târzii. O splendidă broderie aduce cu sine parcă compoziția unui Vermeer. Astăzi există pasaje în film în care o cultură enciclopedică a fost atât de integral contopită în cinematografie, încât aceasta nu-ți poate aminti de nimic altceva decât de Eisenstein. *

Păstrezi niște repere de comparație cu alți vectori ai descoperirilor științifice, judecându-ți opera prin propriile experiențe de abordare a compoziției ei?

E o cale destul de grea să încerci să creezi o sferă de influență în cadrul interacțiunii cu alți artiști, bine sudată în jurul tendințelor de acceptare a unor noi abordări în susținerea creației personale. E greu să pui o întreagă cultură a lumii în jocul reconfigurării viziunii personale. Dar întotdeauna un consumator de știință veritabil își urmează propriul traseu de formare a unui stil de creație, particularizându-se prin contopirea cu alți reprezentanți de același gen.

Din contopirea a două idei reiese o a treia idee. Iar o cultură enciclopedică atât de integral contopită în creație, la care ajungi prin încercarea de a-ți fundamenta concepțiile teoretice pe baza informațiilor acumulate din suma experiențelor dobândite de alții, se poate se manifesta ca o reacție în lanț ce produce efecte pe termen îndelungat. Ea va duce la declanșarea unei explozii de direcții în domeniu.

Patru vectori de comparație sunt necesari pentru a configura un stil de creație unitar: cuvântul, imaginea, interpretarea rezultatului final și modalitatea de transmitere a adevărului pe care se sprijină întrega construcție conceptuală a unei experiențe dominante. Iar reperele de comparație cu acești vectori sunt: trăsăturile prin care se definește personajul, felul în care povestea lui exprimă suferință sau bucurie, modul cum sunt plasate scenele pe un fundal cât mai viu.

Regizorii cei mai de seamă au acumulat chibzuința de a crea o poveste înainte de a experimenta trăirile unei opere de artă și de a aprecia o interpretare artistică înainte de a se inspira dintr-o anumită temă sau situație.

Poți să păstrezi niște repere de comparație cu alți purtător de informație, creându-ți ulterior propriul nivel de a te autoaprecia, de a te considera “sarcină de îndeplinit”, prin exersarea unor modalități noi de exprimare și formule noi de creație. Dar asta poate presupune să-ți judeci opera prin propriile experiențe de abordare a compoziției ei, ceea ce reprezintă o abatere de la normele leadershipului participativ - „think in the mindset of others” - atunci când vine vorba de a oferi conținut.

Experiențele de abordare a compoziției unei opere, sub hazardul aglomerări aleatorii de amănunte, țin de locul pe care îl ocupă personajul într-un anume timp și spațiu, făcându-l să treacă printr-o serie de aventuri legate de evenimente reale, dintr-o necesitate obiectivă de a crea premisele unei parcurgeri facile a unei vaste biografii. Liderul este totodată un purtător de informație alimentat dintr-o sursă străină ce trebuie etichetată ca „contopitoare”, spre deosebire de altele care nu sunt la înălțimea chemării sale.

Chemarea de a se lega la bornele unei surse de informație științifică, corectă, sintetizată, ordonată, este asemenea unui receptor care extrage semnale utile din undele radio primite, transformându-le într-o formă care prevede utilizarea informațiilor conținute în acesta.

Cultura științifică de care dă dovadă un regizor ține de felul în care sunt dispuse elementele imaginii într-un tablou, astfel încât să se echilibreze între ele sub forma unei lumi de personaje menite să supraviețuiască întâmplărilor "de atunci" și "de acum".

Purtătorii de informație sunt toți acei indivizi, străluciți prin însușirea de a da viață unor tendințe noi în domeniul de activitate, care acționează în direcția dezvoltării și afirmării unei culturi și compoziții științifice aparte, provenite atât din activitatea lor creație cât și din experiențele altora.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.