ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Puterea nevăzută a unui condamnat (I)

On Noiembrie 30, 2013, in Leadership IQ-Light, by Neculai Fantanaru

Monitorizează-ţi evoluţia şi moderează-ţi dezvoltarea, astfel încât să treci de pragul critic al stagnării.

Limitele structurii funcţionale, între care are loc explozia de motivaţie şi inspiraţie, într-un amestec de pasiune şi trufie, sunt dirijate spre valori maxime. Aceste limite de acceptabilitate între care Hannibal Lecter oscilează, trăieşte, luptă, chibzuieşte şi hotărăşte, niciodată nu ating pragul critic. Dar nici nu coboară spre mediu sau normal.

Chiar şi exilat de societate, omul acesta dârz, creierul acesta inepuizabil, centrul activ al tuturor proceselor intelectuale de analiză şi discernere, rămâne un fragment de rocă dură propulsat într-o atmosferă a siguranţei, a la dolce vita, fiindcă rămâne de neatins în adâncurile sale. Dacă îl studiem cu atenţie pe Hannibal Lecter printr-o lupă gigantică, putem constata că acest generator uman de înaltă tensiune acţionează atât prin intensitate, cât şi prin extensiune.

Aşa cum stratul izolant al învelişului corpului uman reduce pierderea de căldură şi măreşte rezistenţa organismului, tot astfel regulatorul intern care asigură funcţionarea fără blocaje a acestui om reduce timpul pierdut cu montajul pieselor unui puzzle care nu au şanse să se îmbine perfect. Puterea lui dominantă se alimentează şi se exercită prin intermediul unei ştiinţe şi a unei gândiri minuţioase, aplicabile numai în condiţiile impuse de el. Iar aceste condiţii creează o mare derută pentru ceilalţi.

Cercetând argumentele care stau la baza raţionamentelor de tip cauză-efect, încadrându-le într-un crescendo susţinut, Hannibal îşi consolidează capitalul propriu de resurse necesare creării unor noi perspective şi noi oportunităţi explorare a talentului său cel mai pregnant. Anume, talentul de a se întreţine, de a se acompania singur, abandonându-se total în puterea lui de autosugestie, în turnul de fildeş al autocunoaşterii. Numai ridicând semne de întrebare vis a vis de ceea ce este el cu adevărat, va reuşi să ţină pasul cu propria-i imagine despre sine.

Leadership: Te îndepărtezi de nivelul psiho-profesional care asigură supravieţuirea în “vid”?

Un automobil, oricât de frumos proiectat, dacă nu dispune de calităţile tehnice care să-l facă superior altora ca obiect util, forma sa estetică va conta foarte puţin. Când vine vorba de leadership, elementul “calitate” trebuie să vină în completarea elementului “superioritate”, să se potrivească între ele şi să se afle într-o strânsă legătură. Nu să se dizolve complet în “particular” şi “întâmplător”.

Leadershipul este dominat de principiul unicităţii şi al armoniei, nu al generalului, extinzându-se sau restrângându-se în funcţie de nivelul psiho-profesional al omului care asigură supravieţuirea în “vid”, în decursul etapelor aride şi întunecate ale vieţii. Iar asta este ceea ce transformă leadershipul într-un “produs” al necesităţii.

Leadership: Cât timp poţi să rămâi de neatins în adâncurile tale?

În condiţiile analizei adevăratului tău statut, fie de învins, fie de învingător, contrastele lumii pe care ţi-o zămisleşti nu au nicio scuză. În orice situaţie, poziţia pe care o adopţi şi curajul de a o susţine neîncetat, constituind reflectarea fidelă a ceea ce eşti cu adevărat, trebuie să se concretizeze într-un demers motivaţional consistent, unul profund transformator şi progresist.

O îndeletnicire irezistibilă te ajută să-ţi proiectezi mai bine propriul film existenţial, dar nu este de ajuns pentru a manifesta o anumită fidelitate faţă de sine. Iar o nouă abordare a spaţiului de evoluţie poate fi oricât de lăudabilă, dar dacă nu funcţionează în acelaşi sens cu trebuinţele tale superioare, vitale în reconstruirea acelor aspecte calitative de funcţionalitate, îşi pierde orice sens.

Să rămâi de neatins în adâncurile tale înseamnă să păstrezi monopolul asupra întregii tale persoane chiar şi în singurătate, chiar şi în condiţii vitrege de viaţă. Orice contradicţii de ordin moral, fiind doar de atenţionare, pot temporar să-ţi încetinească reacţiile şi perspicacitatea. Prin urmare, numai dacă ajungi până în punctul în care începi să te identifici cu persoana ta, cu propriul sine, cu propriul model de gândire, cu propria creaţie, te vei putea regăsi în îmbrăţişarea irezistibilă a ceea ce eşti cu adevărat.

Puterea ta dominantă se alimentează şi se exercită prin intermediul ştiinţei şi a gândirii minuţioase aplicabile numai în orice situaţii? Îţi cunoşti bine potenţialul? Posezi talentul de a te întreţine, de a te acompania singur, abandonându-te total în puterea ta de discernământ, în turnul de fildeş al autocunoaşterii?

Puterea nevăzută a unui condamnat simbolizează acea putere interioară de mare intensitate care generează un status pro-reformator benefic. Sau unul malefic. Eşti condamnat să fii un reformator sau un demolator al propriei persoane?

 

* Notă: The Silence of the Lambs (1991)

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us