ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Relaţia dintre Eu Însumi şi Universul Paralel

On Iunie 16, 2013, in Leadership On/Off, by Neculai Fantanaru

Dă formă şi substanţă realităţii tale prezente, fără să te cramponezi la acel schimb de limite care poate afecta structura ta funcţională.

Aveam acea senzaţie chinuitoare de apartenenţă la o zonă de timp şi spaţiu paralelă. Propriul trecut se contopea cu viitorul - condiţia existenţei reale a unui caracter misterios, oarecum fantastic, care favoriza traiectoria ascendentă a evoluţiei mele. Iar această evoluţie era pe alocuri pusă sub semnul lipsei consensului dintre mai multe opinii proprii, care se contraziceau, se excludeau reciproc.

Era doar un obicei de-al meu de a mă transpune în alt timp, într-un alt univers, în mijlocul unor alte locuri, în acea realitate virtuală invincibilă care depăşeşte senzaţionalul. Nebruiat de niciun factor perturbator, traversam un spaţiu alb, continuu. Şi în acelaşi timp schimbător şi greu de înţeles. Un semn de falsă ştiinţă? Aici era marele mister al artei? Iar spaţiile albe dintre două puncte de susţinere erau, pentru mine, ca o moarte cerebrală, dar şi o reînviere a spiritului. Aveam sentimentul că pot vedea şi trăi totul, cu mult înainte de a se petrece inevitabilul.

Mă izolam complet de o lume, dar intram în alta. Rezultatul acestui proces imaginativ, făcea din mine un inculpat în faţa respectatei instanţe de judecată: imposibilul. Eram prins în zona de iluzie. Gradul de încorporare în sistemul de coordonate a noii locaţii în care mă aventuram întrecea măsura, atingea absurdul. Ceea ce trezea o teamă justificată de tipul “cât timp mă voi menţine pe această linie de judecată pe care am încercat să o trasez aici? când mă voi dezlipi de ea?

Nevoia de a-l poseda pe de-a-ntregul

Nu înţelegeam prea bine de ce anumite spaţii exercitau o asemenea putere de atracţie, o vibraţie rapidă şi cu frecvenţă înaltă, chintesența unei experienţe ce trezeşte o încântare absolută. Dar nevoia de a reveni şi de a staţiona în aceste locuri neînţelese, imprecis delimitate pe harta minţilor obişnuite, în răgazul de numai câteva clipe, era una dintre cele primordiale. Şi fără a o satisface nu puteam fi mulţumit. Dar nu putea să dureze la nesfârşit acest periplu pe meleagurile necunoscute şi neexplorate.

În mod sigur, încercam acelaşi sentiment pe care îl trăia şi personajul din romanul lui John Fowles, atunci când a cumpărat ferma Thorncombe. Nevoia de a avea acest loc, de a-l poseda pe de-a-ntregul, venea cumva din străfundurile subconştientului, toate celelalte motive conştient raţionale aflându-se pe un plan secund.

Simultan, rezistenţa şi supunerea în faţa unei autorităţi mai mult de ordin metafizic, dădeau formă şi substanţă realităţii mele prezente. Dar nu mai puteam să ţin pasul cu update-urile perspectivelor mele în lumina unei lumi ireale. Eram supraîncărcat cu o materie care nu lucrează cu limite. Trebuia să dezactivez acest câmp de atracţie, să renunţ la acest échange de limites care ar fi putut afecta serios structura numită ”eu însumi”.

Leadership: Abisul gândurilor şi imaginaţiei !

Te ascunzi de lume, şi te închizi în alta? Ai sentimentul că poţi vedea şi trăi totul, cu mult înainte de a se petrece inevitabilul? Cât timp poţi suporta periplul pe meleagurile necunoscute şi neexplorate?

Nu consider necesar să cercetez orientarea reală a leadershipului prin analiza acelei variabile cu impact pozitiv care aduce o contribuţie maximă la fundamentarea a ceea ce poate deveni paradigmă de gândire. Dar cred că pot să realizez o sinteză a principalelor constatări, după caz, rezultate în urma analizei efectuate pe un singur capitol existenţial, care are ca pivot regândirea structurii şi a modului de funcţionare a individului supus propriei sale raţiuni.

Apartenenţa individului la propria lui identitate, singura de natură să producă argumente decisive pentru o nouă direcţie de urmat, toate aspectele diverse, multiple, complexe ale maturizări, toate frământările, neliniştile, contradicţiile, speranţele şi visurile - sunt însumate într-o analiză secundară care vizează planul concret al existenţei sale.

Iar acest plan trebuie să fie raţional şi aplicabil în tot ce ţine de el ca persoană, în toate tiparele gândirii sale pentru ca leadershipul să capete o mai mare pondere mai mare în sânul devenirii sale, favorizând traiectoria ascendentă a evoluţiei sale.

Aici, întrebarea pe care o adresa odată expertul internaţional, John Maxwell, este binevenită: “Intri într-o zonă şi rămâi acolo?” Această intrare într-o zonă care nu e centrată pe realitatea imediată, poate asigura un confort de natură psihică, ca un stimulent de a pătrunde tot mai adânc în taina creaţiei. Dar dacă rămâi prea mult acolo rişti să nu te mai poţi dezlipi de ea.

Evoluţia ta va fi mai bună sau deficitară în funcţie de poziţia pe care o ocupi în raport cu referenţialul, dar şi de modul cum menţii legătura cu tine însuţi în încercarea de a-ţi depăşi limitele. Şi de modul cum îţi extinzi cadrul de percepţie a realului. Căci încercarea de a te situa pe un plan mai înalt de “a fi”, care te forţează să te închizi în imaginar şi creativ, nu-ţi garantează obţinerea unei superiorităţi în dezvoltare, forţându-te să te întorci împotriva valorilor şi a adevărurilor acceptate de raţiune.

Leadershipul se referă şi la succesiunea alternativă a mutărilor pe care le faci pentru a ajunge la un nivel mai înalt de înţelegere a cine eşti tu cu adevărat. Să cazi în abisul gândurilor şi imaginaţiei poate înseamna o mână întinsă în timp ce faci pasul de bază spre înţelegerea mai amplă a vieţii şi a rolului tău în lume. Dar totodată poate facilita îndepărtarea ta de realul acceptat de tine însuţi şi de majoritate.

Relaţia dintre Eu Însumi şi Universul Paralel are la bază compromisul dintre două entităţi: Ego şi Alter-Ego. Primul îţi cere să rămâi în limitele normalităţii unanim acceptate, celălalt îţi cere să pătrunzi într-un spaţiu neexplorat.

Dacă vrei ca leadershipul să nu se expună atacului mediocrităţii, atunci dă formă şi substanţă realităţii tale prezente, fără să te cramponezi la acel schimb de limite care poate afecta structura ta funcţională.

Însă nu uita ! Dacă te menţii permanent într-o “lume paralelă”, neacceptată şi neînţeleasă de contemporani, poţi fi catalogat drept necorespunzător pentru o societate normală.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us