ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Roagă-te, crede, treci în viaţa veşnică !

On Februarie 24, 2014, in Leadership V8, by Neculai Fantanaru

Creează-ţi o conştiinţă clară a sinelui şi a devenirii, întemeindu-ţi realitatea pe conceptele de sens şi valoare ale existenţei.

Omul acesta era să moară deznădăjduit. Moartea însemna pentru el un abis. În picioare, tremurând pe marginea acestei prăpăstii fioroase, se trăgea înapoi îngrozit. Nu era chiar atât de ignorant ca să rămână cu totul nepăsător. Condamnarea lui, care-l zguduise adânc, destrămase întrucâtva, pe alocuri, în jurul lui, hotarul care ne desparte de taina lucrurilor şi pe care noi îl numim viaţă. Se uită fără încetare dincolo de lumea asta, prin aceste spărturi fatale şi nu vedea decât întuneric. Numai episcopul îl făcu să zărească o lumină.

Episcopul petrecu toată ziua şi toată noaptea cu acest condamnat, uitând de masă şi de somn, rugându-se lui Dumnezeu pentru iertarea sufletului său. Îi spuse cele mai frumoase adevăruri, care sunt cele mai simple. Îi fu părinte, frate, prieten. Episcop, numai pentru a-l binecuvânta. Îi vorbi despre toate liniştindu-l şi îmbrăţişându-l.

A doua zi, când veniră să-l ridice pe condamnat, episcopul era tot acolo. Îl întovărăşi. Se urcă în căruţă cu el, se sui cu el pe eşafod. Osânditul, atât de abătut şi copleşit în ajun, era acum transfigurat. Îşi simţea sufletul împăcat şi avea nădejde în Dumnezeu. Episcopul îl îmbrăţişă, şi în clipa când cuţitul sta să cadă, îi spuse:

Pe cel ucis de mâna omului, Dumnezeu îl reînvie. Cel izgonit de fraţii săi e primit de tatăl ceresc. Roagă-te, crede, treci în viaţă veşnică ! Acolo este Domnul !*

Leadership: Manifeşti o anumită discreţie în a interpreta valoarea umană atunci când ea se destabilizează, pe fondul unei maxime toleranţe faţă de cei căzuţi în întunericul necunoştinţei de Dumnezeu?

Când ne raportăm la credinţă, atunci intelectul şi ratinea sunt pur şi simplu detronate în faţa combinaţiilor furnizate de senzaţii şi trăiri intense. Omul nu se mai defineşte prin prisma concepţiilor lumeşti, starea de umilinţă fiind socotită categoric o stare de degradare, de înjosire, de alterare a demnităţii umane. Instinctiv te întrebi ce se petrece în mintea unui chinuit al conştiinţei şi realizezi cu uimire că el nu mai este un adept convins al descoperirii minunilor lumii, ci este un sclav al unei vieţi lipsite de sens, de disciplină, de perspectivă, de credinţă.

O realitate pe care poate n-am urmărit-o niciodată cu atenţie, vibrând în faţa întregii existenţe umane, contrapusă schemelor formale de abordare a elementelor ei, este discreţia ce întovărăşeşte întotdeauna sufletele – cele chinuite şi sensibile care au nevoie de atenţie, şi cele puternice care ştiu să anestezieze temerile şi suferinţele celor din jur.

Discreţia furnizează o anumită stare emoţională. Ne referim la discreţia în a-ţi etala sentimentele în faţa altora, doar într-un spaţiu de intimitate. Discreţia în a interpreta valoarea umană atunci când ea se destabilizează sau micşorează, care nu răpeşte puterea raţiunii. Discreţia în a-ţi impune părerea, de a o susţine în faţa celor care şi-au compromis onoarea, integritatea şi credibilitatea. Discreţia de a fi un poet al reînvierii spiritului şi de a trăi starea “poeziei” altora, punându-te în locul lor. O subtilitate în încercarea de a înţelege trăirile profunde ale fiinţei umane, în special laturile ei obscure. Nu o manipulare emoţională.

Iubirea faţă de aproapele nu se vede doar din ceea ce dai, cât din modul cum dai, la fel cum credinţa nu se deduce doar din prezenţa lui Dumnezeu în detaliile vieţii, ci şi din pocăinţă, din rugăciune, din propovăduire, din faptele inimii.

Leadershipul, care trebuie aplicat în toate ariile vieţii, derivă atât din complexitatea stărilor pe care le încearcă fiinţă umană însetată de trăire şi de exprimare, cât mai ales din ipostazele pe care ea şi le asumă în virtutea sau în detrimentul calităţilor sale. Omul care îmbrăţişează leadershipul nu trebuie văzut ca un servitor umil al lui Dumnezeu, nici ca un mărturisitor al credinţei în timpuri grele, ci ca un om al cărui cuvânt este calm şi sincer şi care te încântă cu ceea ce sufletul lui primeşte numai dintr-o lume spirituală atunci când povestea acestei vieţi se apropie de final.

Leadership: Personalitatea ta se focalizează pe acea conştiinţă de martor detaşat care revelează gradat existenţa unei realităţi profunde din care se poate intui evidenţa unei Prezenţe Eterne?

Iei în considerare factorul “conştiinţă” în procesul de exercitare a influenţei, adiacent sentimentului de resemnare? Când vrei să influenţezi prin spiritualitate trebuie mai întâi să intuieşti goliciunea omului, să-i simţi gustul amar al vieţii, în încercarea de a rămâne tu însuţi neschimbat de suferinţa lui. Nu-i de ajuns să te rogi la Dumnezeu şi să arăţi dragostea lui pentru iertarea păcatelor, ci trebuie să iei în considerare caracterul durabil al schimbării pe care îl impui.

Toate acestea fac ca misiunea pe care o ai de îndeplinit, considerând-o ca cea mai înaltă dintre formele de exercitare a leadershipului, focalizându-te asupra conţinutul omului, să capete valenţe profunde. E acea misiune de a te dirija pe cărările nemarcate pe suprafața mlaștinii numite “suferinţă”, raportându-te la gândirea şi simţirile omului, luând în considerare factorul “conştiinţă” în procesul de exercitare a influenţei.

Posibilitatea de a pătrunde în sufletul sensibil al omului, cu forţele gândirii raţionale şi ale sentimentelor, într-o anumită măsură hotărâtoare pentru modul în care îţi creionezi concepţia despre lume şi viaţă, absolut necesară în procesul de autocunoaştere şi dezvoltare, deschide leadershipului perspective noi de înţelegere şi abordare a realităţii. Această realitate, întemeiata pe conceptele de sens şi valoare ale existenţei, o poţi folosi pentru a crea o conştiinţă clară a sinelui şi pentru încercarea de a răspunde la întrebarea: “ Cine și ce sunt eu?

Răsfrângerea unor sentimente puternice în interiorul naturii umane, în toată gradaţia lor, dar mai ales căldura pe care o comunici în sufletul celor pe care îi susţii, capătă un contur de luminozitate, mult mai semnificativ dacă urmăreşti modul în care evoluează omul.

Mângâierea vie a spiritualităţii se simte din intensificarea şi asumarea unei Prezenţe Eterne, atunci când povestea vieţii derivă dintr-un sentiment de resemnare.

Roagă-te, crede, treci în viaţa veşnică! Este un îndemn la găsirea motivului pocăinţei ca schimbare radicală a modului de trăire şi gândire. Chiar în prada celei mai încordate tensiuni sufleteşti, nu uita că eşti dator ţie însuţi să-ţi înalţi conştiinţa la un nivel de conştientizare care să-ţi permită să te vezi aşa cum eşti de fapt, prin prisma celor care te susţin şi au acces la puterea ta interioară.



* Notă: Victor Hugo - Mizerabilii;

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate