Rolul leadershipului într-o reprezentaţie a personalităţii

Încearcă să-ţi înţelegi propriul sine şi direcţia pe care vrei s-o urmezi în dezvoltarea ta, fără să-ţi umbreşti cumva modelul de viziune pe care îl reprezinţi.

În studiul său "Le maitre-probleme de l'Esthetique", esteticianul francez Victor Basch scoate în evidenţă importanţa contemplaţiei ca punct de plecare al cercetărilor estetice. Unul din argumentele pe care le invocă este un argument de metodă: "Este extrem de greu să pătrunzi în sufletul artistului, în sursa profundă (şi chiar şi pentru el misterioasă) din care ţâşneşte instinctul creator. Al doilea argument este că artistul însuşi, înainte de a crea, a contemplat şi s-a delectat." *

Aşadar, ce este leadershipul? Aş zice că leadershipul este expresia acelui instinct creator ce se revarsă în continuitatea unei viziuni cu suport ideatic. Fără artă, nu am putea vorbi despre leadership, căci arta este măsura de testare a viziunii care devine mai reală decât realitatea.

Or ideea de a raporta la cei din jur poate fi privită ca o întrecere cu tine însăţi, nu cu ei. Nimeni nu poate să dobândească un nivel înalt de influenţă dacă nu stabileşte relaţii de durată cu cei de care se înconjoară. Dar mai întâi de toate trebuie să-ţi înţelegi propriul sine şi direcţia pe care vrei s-o urmezi în dezvoltarea ta, şi să nu-ţi umbreşti cumva modelul de viziune pe care îl reprezinţi.

Personalitatea ta trebuie să fie definită ca aceea a unui om de mare caracter, făcut pentru roluri strălucitoare şi memorabile. Deci, trebuie să ai puterea de a-i mobiliza pe oameni făcând uz de toate abilităţile, făcând apel la toate resursele minţii şi ale sufletului tău. Dacă încercarea ta de a compune un rol care nu ţi se potriveşte dă greş, atunci oferă-te imediat să renunţi la rol şi să-l cedezi altcuiva.

Merită deci de subliniată importanţa autoevaluării incluzând gradul de conformitate cu standardele proprii, cât şi importanţa succeselor obţinute în manipularea în scopuri benefice maselor.

Leadership: Specificul sinelui tău devine semnificativ şi foarte subtil prin felul cum te raportezi la o realitate care îţi armonizează şi protejează personalitatea, sau care o inhibă şi îi diminuează valoarea?

Izvorul de perfecţiune ţâşneşte din Eu-l liderului alimentat de educaţie, standarde morale şi profesionale, de abilităţile lui dezvoltate în timp, dar şi de capacitatea de sugestionare şi de influenţare a maselor în vederea obţinerii unor rezultate benefice tuturor. A face "pact cu diavolul" denotă o instabilitate morală, o construcţie şubredă a caracterului, o deviere gravă de la noţiunile de dreptate şi legalitate. Toate acestea vor destabiliza întreaga viaţă a unui om care nu-şi poate găsi circumstanţe atenuante nici în obţinerea beneficiilor materiale şi nici în aparenta ascensiune socială.

Dulcele izvor al perfecţiunii are menirea de a stabili jaloanele unei evoluţii aproape neîntrerupte ale liderului care urmează un model de leadership bazat pe etică, onestitate şi responsabilitate.

Dacă prin acţiunile pe care le întreprinzi, dacă prin deciziile pe care le iei pierzi încrederea celor care te urmează, atunci relaţia se poate deteriora definitiv, cât ai clipi din ochi. Astfel, orice tendinţă a ta spre perfecţiune va fi anihilată. Mare dreptate avea specialistul în materie de leadership, John Maxwell când spunea: "Ca să urci la un nivel superior, o mulţime de lucruri trebuie să fie făcute, însă uneori este nevoie de un singur aspect greşit pentru ca o persoană să o ia în jos."

Cred că una din cauzele care împiedică progresul calitativ al leadershipului, fapt ce stânjeneşte îndrăzneala liderului de a exprima idealuri înalte, diminuând dorinţele sale de a tinde spre perfecţiune, este conformismul lui faţă de preferinţele acelei categorii de indivizi care nu vor sau nu pot să-şi manifeste solidaritatea şi care se complac într-o stare de inerţie. Acest gen de indivizi, mai rău decât atât, încearcă să te corupă, să te manipuleze, să te convingă să te aliniezi propriilor lor convingeri, interese şi valori. Dacă vrei să urci treptele spre performanţă, atunci străduieşte-te să combaţi orice fel de factori nocivi, orice argumente, orice gânduri, orice acţiuni care contravin scopurilor tale şi principiilor etice pe care se întemeiază opiniile sau ideile tale – pe care, de altfel, le reprezinţi.

Leadership: Poţi să schimbi rezultatul impactului pe care îl ai asupra vieţii celorlalţi oameni, printr-un efort al sinelui de a se manifesta ca un efect de evidenţiere a unei performanţe individuale pe termen lung?

Totuşi, un lider trebuie să fie un om iniţiat, cu o anumită pregătire privind înţelegerea şi aprecierea vieţii, şi cu un indiscutabil simţ al dreptăţii şi cu calităţi morale deosebite. Nu vrea să spun prin aceasta că trebuie să creezi un stil propriu care să se adreseze unui cerc restrâns de iniţiaţi. Ci trebuie să-ţi canalizezi eforturile de îmbunătăţire a leadershipului mai mult spre acea categorie de indivizi predispuşi la a-ţi întreţine starea de spirit şi interesul. Ei trebuie să aibă acelaşi crez ca şi tine. Iar pentru aceasta, este necesar să-ţi canalizezi eforturile în vederea îmbinării carismei tale cu personalitatea ta dinamică pentru a reuşi să-i câştigi de partea ta şi mai ales să-ţi exprimi ideile pe înţelesul tuturor.

Eşti perceput ca un partener de lungă durată? Foarte mulţi lideri dovedesc o preocupare tot mai mare faţă de atingerea rezultatelor, punând mai puţin preţ pe latura umană. Ei caută să-i împingă pur şi simplu pe oameni în direcţia dorită, forţându-i direct sau indirect să se alinieze convingerilor şi valorilor lor proprii. Însă ei nu înţeleg că pentru a schimba oamenii trebuie să intervii în comportamentul, în gândirea şi mai ales în procesul formării sentimentelor lor. Oamenii simt cine eşti, iar dacă nu te percep ca o persoană capabilă să exprime sentimente autentice de grijă şi compasiune, ca un partener de lungă durată, ci te percep ca un stăpân, atunci nu se va crea niciodată o legătură spirituală între tine şi ei.

Realizările personale şi profesionale sunt rezultatul impactului pe care îl ai asupra vieţii celorlalţi oameni. Aşa cum eşecurile sunt cei mai buni profesori şi constituie adevărate trambuline către marile succese, tot aşa oamenii de care te înconjori pot fi cei mai buni profesori, constituind adevărate trambuline către marile succese dacă îi laşi să-şi aducă aportul la formarea personalităţii tale şi la dezvoltarea capacităţilor tale de leadership.

Leadership: Dovedeşti că ai prezenţă de spirit în deciziile pe care le iei sub presiunea unei imagini de sine avantajoase, dar care nu are acoperire reală în zona de acţiune a celorlalţi oameni?

Un lider care nu-şi sprijină eforturile şi iniţiativele pe puterea sa de a empatiza cu ceilalţi oameni, nu va reuşi niciodată să-şi păstreze poziţia pe care o deţine – ci este ca un pilot de curse aflat în competiţia vieţii lui, a cărui maşină rămâne fără combustibil. Odată ce ai construit relaţii cu oamenii şi ai trecut la un nivel superior de performanţă, nu abandona şi nu neglija niciodată aceste relaţii.

Ca lider trebuie să întreprinzi o călătorie plină de satisfacţii: călătoria spre adevărata ta valoare. Priveşte-te cu ochii sufletului, apoi modelează-ţi potenţialul după propriile tale convingeri, criterii şi idei. Caută să fii aşa cum te vezi. Dă glas realităţii prin intermediul a ceea ce eşti, a ceea ce gândeşti, a ceea ce simţi şi a ceea ce-ţi doreşti. Te-ai convins că totul se bazează pe leadership?

Perfecţiunea este greu de atins, însă izvorul ei stă în oameni şi în lider, în principiile generate de leadership, în respectarea eticii şi legalităţii acceptate unanim de societate la un moment dat.

Tu poţi lua decizii chiar dacă ceilalţi nu sunt de acord cu tine? Mergi până în pânzele albe pentru o cauză dreaptă? Cum te faci vizibil pentru ceilalţi, ai prezenţă de spirit? Poţi lua decizii în ciuda incertitudinilor şi a presiunilor? Îţi sprijini eforturile şi iniţiativele pe puterea ta de a empatiza cu ceilalţi? Crezi că oamenii din jurul tău îţi pot fi profesori în anumite momente? Ce ai învăţat până acum de la ei?

Leadershipul urmăreşte formarea unei imagini de sine conforme cu realitatea, dar care pune în prim plan adevărată valoare a viziunii din care purcede instinctul efortului individual de a schimba percepţia oamenilor despre realitate.

Rolul leadershipului într-o reprezentaţie a personalităţii este acela de a construi punţi spre noi orizonturi ale cunoaşterii de sine, din care se dezvoltă deprinderile necesare unei mai bune adaptări la situaţiile din viaţa profesională.

* Notă: Rusu, Liviu - Eseu despre creaţia artistică , Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, 1989.