ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Sanctimoris

On Iulie 29, 2013, in Leadership Deluxe, by Neculai Fantanaru

Descoperă aspectele necunoscute ale fiinţei tale, astfel încât să parcurgi cu succes fazele importante ale deveniri totale şi permanente.

Din nou, în liniştea nopţii, m-am trezit. Vocea nu venea de unde m-aş fi aşteptat. Auzeam cuvântul “Sanctimoris” murmurat iarăşi şi iarăşi, ca o ameninţare. Un simbol obscur al profunzimii care se cerea, dacă nu descifrat, cel puţin explicat raţional.

Acest fenomen devenise un soi de dominanţă a fiinţei mele, în relaţie cu aspectele necunoscute şi neexplorate situate între conştient şi inconştient, ce progresa tot mai mult spre o stare de alertă. Era oare una din părţile componente a unei şarade din a căror însumare trebuia să rezulte o nouă interpretare a sinelui?

Din momentul în care acest şir interminabil de şoapte şi-au făcut loc în mintea mea, nu am mai putut trăi viaţa calculat, cu exactitate, ca înainte. Ci într-o continuă negare a individualităţii mele. În tandem cu nenumăratele interpretări greşite care apăruseră în jurul meu, cu tot ce intra în acţiunea mea. Aproape zilnic se stârnea din senin, în anumite momente, acest murmur unic, greu de înţeles, în care se concentra parcă întreaga mea personalitate autentică, discretă.

Pentru a explica această neconcordanţă de încadrare în realitate, admiteam că vocea apărută din senin, această trecere la o extremă pe care nu o puteam înţelege, era o reacţie la propriile mele îndoieli în legătură cu ceea ce trăiam. Care îmi împiedicau evoluţia.

Sau mai degrabă era rezultatul unei succesiuni de reacţii elementare de respingere, care continuau de la sine, una după alta. Ca şi cum în organism mi-ar fi intrat o substanţă fină, un messenger, transportat rapid la creier, producând un efect modificator în mintea mea timp de vreo 20 minute.

Confuzia şi opusul ei

Era aproape imposibil să înţeleg fenomenul, chiar parcurgându-i fazele importante, de la apariţie până la dispariţie. Trebuia să pornesc de la ideea definitorie, că profunzimea şi complexitatea jucau rolul ţintei care trebuia atinsă.

Iar dacă nu permiteam intuiţiei să pătrundă dincolo de limitele pe care explicaţiile raţionale nu le puteau transcende, şi să ajung la adevărul însuşi, atunci nu aş fi reuşit niciodată să mă axez pe relaţia cu mine însumi şi să mă înţeleg mai bine.

Toată această confuzie care dădea naştere la întrebări, dovedindu-se fatală pentru prezentul şi viitorul meu, putea să aibă sens atât timp cât exista şi opusul ei. Iar impactul real pe care vocea din capul meu o avea asupra mea, putea avea o singură explicaţie, şi anume:

Căutarea sinelui, arhetip al totalităţii, îl poate conduce pe om spre procesul în urma căruia devine stăpân pe propria sa gândire, lăsând Eu-lui posibilitatea de a face faţă unor noi trăiri şi de a se autodepăşi.

Leadership: Te transformi dintr-un jucător într-un investigator?

Te confrunţi cu un fenomen care devine un soi de dominanţă a fiinţei tale? Un şir interminabil de şoapte şi-a făcut loc în mintea ta? Trăieşti într-o continuă negare a individualităţii tale? Intuiţia ta poate să pătrundă dincolo de limitele pe care explicaţiile raţionale nu le pot transcende?

Iată ce confirmă din plin perspectiva dezvoltării. În momentul în care personalitatea, intuiţia, capacitatea ta de a face faţă impactului schimbării îţi poartă paşii spre adevărata fortăreaţă a autocunoaşterii, spre tot ce te reprezintă de fapt, intri într-un joc superior şi captivant. În care, pentru a câştiga, trebuie să conştientizezi că eşti un jucător. Apoi să evaluezi câştigurile şi riscurile, să cunoşti regulile şi urmările ce pot apărea în cazul în există o diferenţă foarte mare între ele două.

Leadershipul intervine în performanţa propriei tale dezvoltări atunci când te transformi dintr-un jucător într-un investigator, deci atunci când încerci să explici neconcordanţa dintre tine şi realitatea marelui joc al vieţii. Atunci când faci trecerea de la o apartenenţă şi de la o identitate la alta. Practic, în acest moment important, parcurgi drumul spre tine însuţi în sens invers. Nu mai încerci să te împaci cu realitatea cu care te-ai obişnuit, ci faci paşii necesari spre a te cunoaşte în profunzime.

Aceasta este de fapt semnificaţia “şoaptelor” care îţi pătrund în toată fiinţa, dându-ţi fiori la ureche  atunci când îţi transmit, într-un mod straniu, acele vibraţii interioare care trezesc partea individuală din natura ta şi îţi permit să conştientizezi cine eşti cu adevărat.

Leadership: Te lipseşti de o parte din ajutoarele care ţi-au fost hărăzite pentru a te conduce?

Marchizul de Vauvenargues a spus la un moment dat un lucru important care merită să se întipărească în memoria fiecărui lider: “Raţiunea şi simţirea se sfătuiesc şi se completează rând pe rând. Cine n-o consultă decât pe una din ele şi renunţă la cealaltă se lipseşte fără chibzuinţă de o parte din ajutoarele care ne-au fost hărăzite pentru a ne conduce.

Pentru a fi un bun slujitor al leadershipului trebuie să-ţi păstrezi ajutoarele care ţi-au fost hărăzite pentru a te conduce singur pe drumul excelenţei, trăind sub o lege care să-ţi impună criteriul ce trebuie folosit în evaluarea abilitaţilor şi resurselor proprii.

Există o artă a gestionării propriei persoane şi a utilizării la maximum a timpului pe care îl acorzi “şoaptelor”. Ele te deconectează de la acea negare continuă a individualităţii tale, până la nivelul impunerii şi recunoaşterii adevărului a cine eşti cu adevărat. Leadershipul devine justificat şi valoros abia atunci când te gestionezi bine pe tine însuţi, când te obişnuieşti să intri în relaţie cu latura ta neexplorată, când reuşeşti să elimini îndoielile în legătură cu ceea ce eşti.

Între procedeele principale utilizate în analiza propriei persoane şi a propriei previzibilităţi, se numără centralizarea resurselor necesare producerii schimbării şi descoperirea punctelor tari necesare pentru a elimina confuzia între “a fi” şi “a nu fi”.

Reuşita în leadership nu este rezultatul unei succesiuni de reacţii elementare de respingere a “adevărului”, care continuă de la sine, una după alta. Ci este rezultatul unei negocieri cu tine însuţi, atunci când te axezi pe relaţia cu tine însuţi şi să reuşeşti să te înţelegi mai bine.

Sanctimoris este cheia unei şarade a cărei înţelegere îţi poate asigura o dezvoltare ascendentă. Reprezintă o metaforă care îţi scoate mintea din făgaşul ei obişnuit şi te face să îţi pui întrebările fundamentale care te ajută să alungi ceața din faţa ochilor, şi să desluşeşti mai bine cine eşti cu adevărat.

Cu cât te cunoşti mai bine şi explorezi aspectele necunoscute ale Eu-lui tău, cu atât şansele de a te abate de la tine însuţi sunt mai mici. Prin această autocunoaştere profundă vei putea să afli cine eşti, ce vrei să construieşti şi încotro te îndrepţi. Vei afla care este menirea ta şi care trebuie să fie aportul tău în această lume, de pe poziţia de lider.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us