ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Scânteia dintre polii contrastului

On Februarie 03, 2013, in Leadership Fusion, by Neculai Fantanaru

Configurează-ţi traseul existenţial, fără să denaturezi factorul de amplificare a propriei tale evoluţii.

Mă găseam în situaţia unui rătăcitor plasat într-o lume fără frontiere, haotică şi fragmentată, în căutarea a ceva în care să cred şi de care să mă ataşez. Fără nicio direcţie, mă simţeam prins într-un context dominat de contradicţii şi paradoxuri, o deconectare uşoară de la o obişnuinţă savuroasă. Provocarea dificilă prin care treceam putea fi percepută drept topirea lentă a unei motivaţii continue, a unei energii care mă umplea până când se revărsa, o scădere a capacităţii mele de înţelegere a lucrurilor, a lumii, a timpului, dar mai ales a Omului din mine.

Uneori viaţa este o încercare de a reda imposibilul unei relaţii cu o lume mai largă, într-o neîntreruptă rotire de carusel. Într-un fel, trăiam senzaţia deconectării de la elementul care mă definea, care mă împlinea ţâşnind din mine ca un izvor, dar curgea neîncetat în direcţia opusă cursului firesc. Era rezultatul unui conflict cu mine însumi, derutant ca o furtună care-mi risipea liniştea interioară. Intensificarea unui Ego hipertrofiat, extrem de confuz şi vulnerabil.

Ceva ce se risipea într-un spaţiu infinit, apoi se reîntorcea. O diminuare a energiei care ajungea la zero, începând apoi să crească din nou, însă în sens contrar. După ce atingea o nouă valoare maximă, de sens opus primei, descreştea iarăşi ajungând la zero. Un ciclu care se repeta tot mai des, mai dezlânat, mai imprevizibil, pentru a întări acel nefiresc al evoluţiei mele, pentru a mă păcăli tot mai mult - efectul advers al unei judecăţi suspendate, a unei reacţii neintenţionate.

Nu mai puteam deosebi adevărul de fals, iluzia de realitate. Cine m-ar fi studiat cu atenţie, un observator fin precum Dostoievski sau Balzac, m-ar fi plasat într-un context impregnat de confuzii, nefavorabil curiozităţii mele intelectuale anterioare, amplificat de neputinţa de a studia, de a mă cultiva în toate sensurile. Demonul neclarităţii îmi învăluia în mod abuziv cunoaşterea, întreaga fiinţă, afectând tot mai mult gradul meu rentabilitate şi factorii de care depindea leadershipul.

Un ansamblu de regres şi involuţie rapidă aducătoare de previziuni sumbre, caracteristice acelui moment greu şi încordat ca o strună de vioară, subţire şi tăioasă, reflectând tot mai vizibil o formă a disperării duse la limită. O eroare asumată? Un avertisment? Un temporisation a capacităţilor mele dus până la extrem?

Leadership: Poţi să te privești dintr-o perspectivă mai largă decât aceea a propriei vieți, identificându-te cu o realitate a cărei forţă constă tendinţa ei de a se opune oricărei forme de înţelegere?

Nimeni nu ar fi putut înţelege logica vieţii mele decât ţintind spre idealul unei raţiuni eliberate de tensiunea emoţiilor, punând în discuţie conceptul de "realitate avansată". După cum Gobsec, cămătarul din opera lui Balzac se juca cu victimele lui, toţi acei oameni chinuiţi de neajunsuri care veneau disperaţi să împrumute bani de la el, tot astfel şi eu simţeam că cineva se joacă cu mine, dominându-mă prin superioritatea sa.

O voinţă malignă, cămătărească, o conştiinţă majoră, înşelătoare, cercetându-mă cu cruzime, atrăgându-mă forţat ca un magnet numai pentru a sorbi cu nesaţ din mine şi ultima picătură de lumină, profunzimea propriei mele gândiri, miezul identităţii mele. O insuficienţă a funcţionării mele? Viaţa este o realitate desenată de un inginer care face minuni şi îşi împărtăşeşte invenţiile prin intermediul unei negaţii: nimic din ceea ce crezi că ştii despre lume nu este al tău, iar ceea ce ştii despre tine se transformă în incertitudine şi suspiciune.

Ceva nedrept şi exagerat în mijlocul cunoaşterii mele. Un fenomen electric, ca o auroră boreală, care provoca o senzaţie intensă, dar furtunoasă. Un supracurent în instalaţia care aprindea dintr-o dată LED-ul uriaş al progresului şi evoluţiei mele, apoi îl stingea la scurt timp, fără să mai pot da “restore”. Scânteia dintre polii contrastului, semnalul unei stări de incertitudine, o dorinţă de exploatare a realităţii transformată rapid într-o vâlvătaie, stingându-se apoi la fel de uşor cum a apărut, în întuneric.

Ceva îmi denatura factorul de amplificare al propriei mele evoluţii. Eram obsedat de ideea de a poseda tot mai multă ştiinţă. Şi totuşi, chinuit de acest simţământ cu zimţi foarte fini, al inutilităţii şi abandonului, eram în aşteptarea izbăvitoarei reveniri. Un LED roşu care se stingea şi se aprindea repetat - la un influx electric extern.

O realitate a cărei forţă constă în tendinţa ei de a se opune oricărei forme de înţelegere este o entitate condusă de legi eterne, necunoscute încă omului de rând, o entitate nevăzută şi ale cărei principii de funcţionare rămân un mister pentru lume. Iar eu exact asta încercam să fac: să înfrunt o realitate care agresa viziunea mea asupra lumii.

Leadership: Te resemnezi în faţa predestinării de a aparţine unei existenţe care îşi modifică permanent realitatea, cel puţin ca posibilitate de trăire a unui mod de a cunoaşte ceea ce îndeobşte nu se cunoaşte?

Te laşi prins într-un context dominat de contradicţii şi paradoxuri? Care este factorul care contribuie la topirea lentă a motivaţiei tale continue de a fi mai bun? Trăieşti senzaţia deconectării de la elementul care te defineşte? Îţi plasezi identitatea într-un context impregnat de confuzii? Ce anume denaturează factorul de amplificare al propriei tale evoluţii?

Dacă nu vrei să trăieşti senzaţia deconectării de la elementul care te defineşte, atunci apără-ţi Ego-ul. Conştientizează-ţi limitările în acele situaţii în care avansezi cu paşi repezi spre noi posibilităţi de a înţelege mai bine semnificaţia unui conţinut, integrându-l într-un sistem propriu de valori şi conferindu-i sensuri personale. Nu te grăbi, nu-ţi diminua energia în drumul tău de a deveni mai performant.

Aşa cum hipertensiunea creşte vulnerabilitatea organismului la condiţiile meteo extreme, tot astfel şi tu, dacă te laşi învăluit de incertitudine în modul tău de a percepe şi interpreta realitatea, funcţionarea ta va scădea sub gradul de acceptare a lucrurilor ce pot fi schimbate. Personalitatea ta va avea de contracarat un permanent bruiaj al gândurilor şi al reacţiilor exterioare la stimuli de tot felul care vin şi pleacă. Un clipocit permanent, un bruiaj care nu îţi permite niciodată să avansezi spre perfecţiune.

A trăi un mod de a cunoaşte ceea ce îndeobşte nu se cunoaşte înseamnă să te cufunzi într-o poveste captivantă, plină de resurse, al cărui subiect plin de mister este propria ta minte pe care vrei o întinzi dincolo de graniţele sale.

Scânteia dintre polii contrastului reliefează existenţa acelui conflict dintre realitate şi putinţa de a o înţelege, care poate determina stagnarea şi chiar involuţia.

Când încerci să te înţelegi mai bine din prisma a ceea ce trăieşti, punând în prim plan o cauză intelectuală şi imaterială care face ca un lucru să fie ceea ce este, precum şi mijloacele prin care vrei să-l cunoşti, va trebui să te întrebi: cât anume provine din realitate şi cât anume din conştiinţă? Ce anume este efemer şi ce anume este constant?

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate