Scapi din vedere desenul final?

Evaluează-i pe oameni fără să pierzi din vedere „lumina” de care ei se înconjoară.

Într-o zi un tată și-a dus fiul la o expoziție de grafică și desen. Acolo se aflau mai mulți artiști care realizau gratuit portrete în creion tuturor celor care doreau să aibă o amintire în alb/negru.

“De ce să nu am și eu o amintire cu fiul meu? și-a zis el. Așa că l-a rugat pe unul dintre artiști să-i realizeze portretul fiului său în vârstă de șapte ani. Artistul a acceptat, l-a așezat pe copil pe scaun și l-a rugat să stea nemișcat, apoi s-a apucat de treabă.

Mai întâi i-a desenat ochiul stâng când, brusc, tatăl copilului îl întrerupe: “Nu prea seamănă la ochi cu fiul meu”.

“Așteptați puțin vă rog, încă nu este gata desenul”, a răspuns artistul care a continuat să deseneze.

După ce a terminat de desenat și ochiul drept, tatăl copilului, cam dezamăgit, îl întrerupe din nou: “Mie tot nu mi se pare că seamănă cu fiul meu”.

“Vă rog, așteptați încă puțin, încă nu este gata desenul”, veni imediat răspunsul artistului. Tatăl copilului începea să-și piardă răbdarea. Apoi artistul a desenat nasul, buzele, bărbia, obrajii, urechile, sprâncenele, capul și părul copilului.

“Acum seamănă cu fiul dumneavoastră?” îl întrebă artistul. De data aceasta tatăl copilului a rămas cu gura căscata. Desenul întruchipa perfect imaginea fiului său.

Iei decizii înainte sau după ce lucrurile capătă o formă definitivă?

Respecți adevărul pe care se bazează realitatea?

Ar fi mult mai ușor să întreținem relațiile cu ceilalți oameni dacă am vedea de la început desenul final și nu ne-am grăbi să tragem concluzii. Din păcate însă, la fel ca tatăl copilului, uneori suntem tentați să vedem realitatea fără să prețuim adevărul pe care se bazează ea. Iar atunci când nu cunoaștem adevărul, nu avem cum să-l respectăm – în consecință vom avea tendința să-i judecăm pe oameni greșit și să-i critică aspru uneori.

Prima reacție a oamenilor este de asociere - încearcă să găsească asemănări între informația nouă și cea cunoscută. La început tatăl copilului nu a găsit nicio asemănare între fiul său și portretul neterminat de artist, dar pe măsură ce acesta a adăugat noi elemente imaginea fiului său a început să se contureze frumos.

Cea mai fireasca reacție a noastră este să ne grăbim să acuzăm pe cineva atunci când nu-și face treaba cum trebuie. Dar cine știe, poate că lucrurile nu sunt ceea ce par a fi la prima vedere. Poate că dacă mai așteptăm puțin în loc să ne grăbim să tragem concluzii pripite, lucrurile căpătând o formă definitivă, vom fi mulțumiți de rezultatul final.

Imaginea personală care hrănește leadershipul este "desenul" din care se deduc posibilele tale înclinații spre adoptarea unui mod de gândire și de exprimare original.

Accesarea realitatii pe care o proiectezi asupra celorlaltii este de multe ori similara cu conștientizarea imaginii pe care o ai în minte dar nu o poti exprima intr-un mod cat mai original si lipsit de clisee. Aici intervine propria perceptie asupra destinatarului caruia ii livrezi imaginea si "negativul" ei, focusata asupra unirii intre ceea ce stii si ceea ce presupui, avand ca si caracteristica definitorie un moment de viață reală.

Viziunea, axată pe observația directă a fenomenelor și faptelor concrete, trebuie să fie mai întâi o versiune completă a ceea ce s-a aflat tot timpul în fața ta. Apoi trebuie să fie o repoziționare a ceea ce contează pe termen lung ca și conținut al unei lecții de orientare în alegerea celui mai bun parcurs de urmat. Ori de câte ori încerci să aduci o viziune nouă asupra realității, cu siguranță vei experimenta formula: “ Așteaptă încă puțin, încă nu este gata desenul ! ”

Te afunzi într-un întuneric profund fără să știi cum arată ceea ce ți se pune în față?

A nu percepe corect realitatea celorlalți oameni, sau a o denatura, este ca și cum ai intra într-un un pasaj îngust care pe măsură ce înaintezi lumina își pierde din intensitate și se transformă într-un întuneric de nepătruns. Te afunzi din ce în ce mai adânc în întunericul profund ca și când ai cunoaște drumul, când de fapt te abați tot mai mult de la calea cea dreaptă.

Realitatea este „lumina” pe care tu o pierzi din vedere atunci când te bazezi pe propriile tale convingeri fără să înțelegi pe deplin mentalitatea oamenilor (sau când o contești) - deci, atunci când nu efectuezi o cercetare critică a naturii umane pentru a fi convins că-i poți evalua corect. Dacă te lipsești de o astfel de cercetare vei curma orice avânt spre înălțime al leadershipului tău.

Liderii nu iau decizii până când nu văd “desenul” final. Dacă sărim direct la concluzii înainte de a cunoaște faptele pierdem esențialul. Nu vom putea niciodată să stabilim relații dacă nu încercăm să înțelegem esențialul pe care îl încorporează oamenii în sistemul lor armonios de convingeri și reprezentări ale realității.

Așa cum un jucător începător de fotbal poate dobândi un grad de măiestrie deosebită în aplicarea tuturor execuțiilor tehnice prin exerciții constante și bine dozate, tot astfel tu poți atinge un grad de măiestrie în leadership dacă îți dezvolți capacitatea de a înțelege cu adevărat realitatea oamenilor în complexitatea ei.

Efectuează o cercetare critică a naturii umane pentru a fi convins că-i poți evalua corect pe oameni. Evaluează-i fără să pierzi din vedere „lumina” de care ei se înconjoară.