ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Scorul de leadership

On Mai 21, 2010, in Leadership Total, by Neculai Fantanaru

Intră pe culoarul campionilor, reglându-ţi potenţialul la valoarea optimă.

Ieri după-amiază m-am bucurat de vizita unui prieten de familie, care este manager la una din cele mai mari companii de consultanţă din Romania. L-am invitat să joace cu mine tenis de masă pentru că auzisem că în tinereţe fusese un mare împătimit al acestui sport. Oare mă puteam măsura cu el în ceea ce privea stilul de joc şi schemele tactice?

După ce am schimbat câteva mingi mi-am dat seama că sunt mai bun decât el. I-am spus cu o uşoară nuanţă de părere de rău că nu doresc să joc pe scor ca nu cumva să se simtă jignit în cazul în care ar pierde. Dar el, cu un zâmbet care arăta că e foarte sigur pe sine, privindu-mă cu o expresie gânditoare şi totodată, cred, plină de admiraţie, mi-a răspuns imediat cu mare bucurie:

- Nicu, eu nu mă pot mulţumi doar să fac schimb de mingi cu tine. Ceea ce mă interesează este scorul final. Încă de mic am fost dominat de spiritul de competiţie, de dorinţa de a mă arunca în luptă şi, pentru a-mi dovedi mie însumi că sunt în stare de mai mult, am jucat întotdeauna pe scor cu toată lumea. De altfel, nici nu pot juca bine dacă nu joc pe scor, joc cu neatenţie, cu nepăsare, fără să fiu îmboldit de ceva.

Urmă un scurt moment de tăcere, o tăcere pe care tot el a întrerupt-o:

- Nicu, îmi plac rezultatele. Vreau să văd rezultate. Indiferent ce joc, indiferent dacă pierd sau dacă câştig, vreau să văd rezultate. Chiar şi dacă pierd, până la urmă şi acesta este tot un rezultat, dar la care ar fi bine să reflectez. Nu pot să mă ambiţionez şi să dau tot ce am mai bun din mine dacă realmente nu mă întrec cu cineva.

Spunând acestea, a vrut să-mi dea de înţeles că pentru el scorul final este foarte important. Scorul final face diferenţa dintre învingători şi învinşi. Scorul final îi mână pe oameni să se ambiţioneze să câştige.

Leadership: Încerci să-ţi asiguri o poziţie de inferioritate sau de superioritate în raport cu tine însuţi, în funcţie de rezultatul diferenţei dintre "valoarea dobândită" şi "presiunea de încercare" ?

Spaţiul de dispută dintre ceea ce este înnăscut şi ceea ce este dobândit, dintre ceea ce deţii şi motivele pentru care lupţi să obţii mai mult de la tine în situaţii în care nu eşti sigur pe tine, comportă o notă de distincţie, stabilind un standard care te ajută să-ţi identifici, ierarhizezi şi gestionezi diferenţele de percepţie legate de ceea ce înseamnă "a fi mai bun".

În aceste condiţii, prezenţa leadershipului e resimţită, parcă mai mult decât oricând. Aşa se explică de ce astăzi leadershipul este reclamat, cu insistenţă, ca prezenţă necesară nu numai în concursurile desfăşurate de către profesionişti, ci şi în afara acestora, deci la "domiciliu", pentru a asigura dorinţa de afirmare şi exprimare personală.

O dimensiune inconfundabilă, ce ţine de tendinţele interpersonale, este poziţia (de inferioritate sau superioritate), cu o notă dominantă de interes pentru ceea ce rămâne de descoperit: calitatea performanţelor proprii.

Uneori, poziţia pe care ţi-o construieşti şi o adopţi în raport cu cei din jur, prin elocvenţa cu care exprimi valoarea a ceea ce simţi pentru o realizare deosebită, se poate califica drept un gest disperat sau un act de curaj în condiţiile în care trebuie să accepţi şi urmezi anumite reguli dintr-un joc numit: "Nu te supăra, frate !".

În plus, trebuie să realizezi o analiză obiectivă a potenţialului tău de învingător, prin calitatea acelei prestaţii realizate în regim liber, din dorinţa de a-ţi proba potenţialul de care dispui atunci când contribui la un proces autentic de redefinire a ceea ce înseamnă să fii bun.

Asta, în condiţiile în care ai ajuns la o anumită performanţă în modelarea sau construirea unei forme de putere care îşi are originea în nevoia ta de a produce un nou tip de resurse care să-ţi schimbe starea interioară. Marea încercare nu este să te asiguri că eşti mai bun decât ceilalţi, în orice moment, ci să-ţi regăseşti acea parte din tine care merită susţinută şi promovată.

Valoarea pe care ai dobândit-o în timp, în contextul diverselor încercări de a depăşi anumite recorduri, care în fond reprezintă nişte încercări de depăşire a condiţiei umane, te recomandă ca un candidat mai bun decât ceilalţi pentru câştigarea poziţiei de învingător. Însă ceea ce te va atrage întotdeauna în jos, ca un bolovan aruncat în mare, este presiunea de încercare pe care o exerciți atunci când trebuie să-ţi adjudeci laurii victoriei.

Ca lider, adevărata încercare la care poţi fi supus este să priveşti victoria ca pe un fel de fericire banală pe care n-o poţi experimenta, s-o foloseşti ca pe o haină veche pusă pe în umeraş, pe care parcă nici nu ai arunca-o şi nici nu ai mai purta-o.

Liderii joacă întotdeauna pe scor. Atunci când joci pe scor cu cineva îţi reglezi potenţialul la valoarea optimă - rezultatul poate să te ridice, sau poate să te coboare în ochii tăi. Abia atunci dovedeşti ce poţi, abia atunci dovedeşti adevăratul respect pentru leadershipul tău şi abia atunci iese la iveală adevărata încredere pe care o ai în tine. Abia atunci faci progrese.

Tu îţi amplifici potenţialul sau îl scazi la valoarea de repaus? Ce anume dă valoare leadershipului tău?

Este greu sau chiar imposibil să fii un lider, un „cap de serie”, dacă te rezumi numai la a schimba mingi cu fiecare. Ca să ajungi în vârful ierarhiei şi să te menţii acolo trebuie să fii pregătit să joci pe scor cu oricine, dar mai ales cu cei mai înverşunaţi adversari.

Oamenii care nu ajung niciodată „cap de serie” sunt aceia care nu joacă niciodată pe scor şi se feresc să participe la competiţii. Astfel ei manifestă ezitare şi incertitudine; categoric nu sunt demni să intre pe "culoarul campionilor".

Un lider trebuie să fie un jucător tenace, cu o voinţă de fier, stăpânit de acea poftă nebună de a lupta pentru obţinerea locului întâi. Numai cel al cărui singur ţel este acela de a câştiga va fi în stare să se implice cu mai multa abnegaţie în joc, şi să se ridice deasupra celorlalţi.

Leadership: Îţi asumi consecinţa victoriei în baza clauzei "Doar rezultatele contează" sau în baza unui screenshot numit "A fost odată" ?

Aşa cum clădirile se depreciază, aşa cum maşinile se uzează, aşa cum sistemele expiră – tot astfel potenţialul tău scade dacă rămâne în actuala formă. Tu îţi îmbunătăţeşti potenţialul prin optimizarea calităţilor tale, sau îl menţii la limita normalului?

Liderii vor să obţină rezultate, de aceea se concentrează în mod sistematic la „jocul” pe care îl fac. Este oare posibil să fii lider fără să te intereseze rezultatele? Răspunsul este NU. Liderii îşi analizează potenţialul în funcţie de rezultatele obţinute de ei, cât şi de cele obţinute de ceilalţi „competitori”. Cei care nu sunt interesaţi de rezultate se îndepărtează încet, încet, de pe „culoarul campionilor”.

Să-ţi faci din victorie un screenshot numit "A fost odată", încât să nu mai existe conflicte între tine şi ceea ce se petrece în viaţa ta, sau între ceea ce poţi realiza şi ceea ce te frământă, este similar cu a întreba „Cum pot trăi autentic?”

Este ca şi când ai face alpinism având încredere în ceva sau în concordanță cu valorile personale, dar fără să-ţi înfăşori cum trebuie frânghia în jurul mijlocului.

Şi totuşi este posibil, mai ales atunci când te dai ceea ce nu eşti. Când ceea ce te leagă de un om puternic este o victorie nemeritată, obţinută din greşeală sau cu ajutorul norocului. Sau când ceea ce te împlineşte nu este lângă tine. Când ceea ce te bucura înainte, acum nu-ţi provoacă nici o emoție. Când ceea ce te-a fascinat atâția ani, trebuie să capete o altă formă.

Forma cea mai necesară pe care o capătă victoria deplină este viaţa pe care o câştigi prin experienţa numită "întrecere" sau "luptă".

Scorul de leadership este strâns legat de miza „jocului”, iar miza nu este altceva decât succesul obţinut înaintea celorlalţi competitori de pe piaţă. Unde nu este miză nu poate exista luptă, respectiv competiţie. „Jocul” se consideră terminat când unul dintre competitori şi-a atins scopul urmărit de toţi, iar scorul final arată pe ce poziţie se află fiecare competitor.

A pierde nu înseamnă întotdeauna neapărat un eşec. Analizând cauzele eşecului şi remediindu-le, aducând îmbunătăţiri şi inovări, scorul se poate modifica în favoarea ta, iar din învins să devii învingător.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us