ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Secretul bine păstrat în spatele contrariilor (I)

On Mai 29, 2013, in Leadership N6-Celsius, by Neculai Fantanaru

Redefineşte felul în care se raportează ceilalţi la tine, astfel încât să surprinzi subtilităţile esenţiale care definesc identitatea lor.

Laura Quinn. Mai ieri aproape că nici nu te băga în seamă. Dar acum vocea ei este cu totul alta, mai hotărâtă, mai sigură pe ea, mai motivată. Surprinzător, nu-i aşa? Pe faţa ei un muchi tresare puternic, o emoţie intensă se conturează, iar acest fapt consfinţeşte o legătură cu misterul pe care caut să-l desluşesc de ceva vreme.

Gavin Finch. Îmi îngădui să continui investigaţia, imaginându-mi lumea acestei femei după felul în care se raportează la mine. Simt că în jurul ei pluteşte ceva suspect, incriminator, o primejdie. Prea se regăseşte în altă parte decât unde ar fi trebuit să fie. Prea mult se apropie de mine, alteori prea mult se îndepărtează. Inconsecvenţă? Nu ştie ce vrea? Sau ştie prea bine? Comportamentul ei mă induce în eroare.

Îi face plăcere să aştepte. Simte îndreptată spre ea privirea mea îndoielnică care aşteaptă cu nerăbdare acea singulară scăpare, emoţia unică şi neputincioasă care ar putea-o da de gol. Care ar putea descifra întregul ei istoric şi întregul mister al poveştii. Iar eu simt cum se cutremură în prezenţa mea, îi este groază de ce-aş putea afla. Temperamentul şi atitudinea mea de oţel, exigente ca un pumnal ameninţător care pătrunde încet, dar sigur în rana deschisă, îi induce o stare latentă.

Palpit de admiraţie faţă de autoritatea dinamică a voinţei ei, faţă de multiplele ei feţe pe care le înfăţişează în diferite situaţii. Merită s-o cunosc mai bine, s-o supun în mod special atenţiei.

Din prima secundă am simţit că este la fel de tare ca şi mine. Nu mă va putea niciodată supune voinţei ei, după cum nici eu nu sunt sigur că o voi putea supune întru totul voinţei mele. Un fel de îndârjire care nu iartă, o voinţă de a trece peste orice obstacole, o trăire deosebită, o firească supremaţie de ambele părţi.

Asta este ceea ce ne leagă şi ne apropie tot mai mult unul de celălalt. Dar în acelaşi timp ne împiedică să ne exprimăm adevăratele intenţii şi gânduri. Unul din noi trebuie să lase de la el, trebuie să aibă o scăpare în acest război provocator al contrariilor. Care va fi acela? *

Leadership: Uşile care nu se deschid decât pe dinăuntru

Ce ascunzi superior în tine însuţi? Rămâi strâns legat de virtutea de a ridica necunoscutul pe cele mai înalte culmi? Te foloseşti de un atu constrângător pentru a spori încrederea în tine însuţi? Ceva invizibil îţi comandă fiecare mişcare?

Leadershipul se poate ridica la înălţime numai atunci când omul iese învingător în lupta cu el însuşi. Când îţi rezervi timpul şi îţi asumi riscul de a te apropia de oameni, şi de a-i lăsa pe ei să se apropie de tine, se poate întâmpla să pici într-o extremă nefavorabilă. În special în cazul în care ei deţin o anumită superioritate faţă de tine, această conştientizare a neputinţei de a te situa la acelaşi nivel cu ei te împinge spre o evoluţie nefirească, cu o tendinţă spre o stare de dezechilibru.

Ca să pui în aplicare leadershipul, mai întâi trebuie să te apropii de oameni, să-i cunoşti, şi aceştia să aibă încredere în tine. Sporirea încrederii în forţele proprii trebuie să se bazeze pe existenţa unui atu major şi a unui fel de a te poziţiona deasupra majorităţii. Nu te ascunde în spatele unor aşa zise plusuri de caracter, căci acest lucru poate avea şi un efect contrar, determinând o diminuare a stimei de sine, o intensificare a sensibilităţii.

Imaginea ta deznădăjduită şi resemnată în faţa implacabilului tău deznodământ, dar şi în faţa neputinţei de-a fi mai mult decât ceea ce eşti, are un impact special asupra celorlalţi oameni. Singura lor victorie asupra ta, singura lor posibilitate de a te cunoaşte mai bine depinde de felul în care te raportezi tu la ei.

Îmi amintesc de acest pasaj din romanul “Doctorul Misterios”, de Alexandre Dumas. Jacques îi spune Evei: "Aici, eşti cu totul la tine acasă; uşile nu se deschid decât pe dinăuntru. Când le vei lăsa deschise, înseamnă că-mi va fi acordată permisiunea de a intra."

Ceea ce se întâmplă cu tine în raport cu ceilalţi oameni, acea relativă lipsa de comunicare şi interacţionare care te transformă într-un om cu multiple feţe şi contururi, supus tot timpul îndoielii, poate fi foarte destructivă.

Dacă vrei să fii exclus din cercul “suspecţilor” lasă uşile deschise spre lumea ta, acordă-le oamenilor permisiunea de a te cunoaşte mai bine. Cunoașterea reciprocă este drumul de la simpatie la empatie.

Leadership: Cat timp ai curajul să te joci de-a v-aţi ascunselea cu tine însuţi?

Lucrând cu materia realităţii, l-aş admira de pildă pe omul care, într-o singură bătălie cu el însuşi reuşeşte să cucerească cele două capitole esenţiale ale evoluţiei sale: primul, în care îşi susţine cu tărie convingerile, al doilea, în care face dovada obligatorie a aplicării ferme a rezultatelor.

Şi i-aş reproşa atunci când, dincolo de ceea ce cunoaşte despre sine însuşi, nu reuşeşte să spargă zidurile neputinţei de a fi el însuşi. L-aş penaliza serios fiindcă dezamăgeşte prin faptul că ignoră elementele esenţiale care garantează buna lui funcţionare.

Când simţi că nu mai poţi să lupţi pentru idealurile şi ţelurile pe care ţi le-ai propus, când simţi că viaţa ta nu mai are nici un sens pentru că te-ai făcut vinovat de vreo faptă sau de vreo manevră nepermisă, când simţi că ceilalţi oameni din jur te depunctează la capitolul încredere, în acest caz eşti constrâns să adopţi o postură care îţi subminează într-o oarecare măsură calitatea de om şi de lider.

O dilemă serioasă aş spune, fiindcă eşti prins într-un joc de-a v-aţi ascunselea în care identitatea îţi este împărţită în mai multe “umbre”. Umbre care se mişcă în toate părţile, combinându-se apoi într-un mod în care uneori te fac să te simţi bine, iar alteori te înfricoşează. Devii străin de tine însuţi, îţi învălui expresiile şi acţiunile într-un mister tot mai mare. Astfel se ajunge la o anumită imprecizie în evaluarea personalităţii tale.

Iar în acest caz, e indicat să-ţi reconsideri intenţiile pe care le ai vizavi de parcurgerea unui joc în care nu reuşeşti să te regăseşti pe tine însuţi. Sau aşa cum spunea cineva, reconsideră-ţi propriile rădăcini şi ia în calcul posibilitatea sădirii unor seminţe noi dacă vrei ca identitatea ta să se consolideze şi să-ţi furnizeze combustibilul necesar în exercitarea unui leadership eficient.

Secretul bine păstrat în spatele contrariilor este acel element strâns legat de identitatea ta care generează stabilitate sau instabilitate, putând fi oricând extins şi actualizat cu noi opţiuni - până la nivelul inacceptabilului. Căci la un moment dat secretul se poate transforma într-un spectacol lipsit de credibilitate. Iar leadershipul se sprijină doar pe credibilitate.

Ca să surprinzi subtilităţile esenţiale care definesc identitatea reală a omului, redefineşte felul în care se raportează el la tine.



* Notă: Flawless (2007)"

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us