ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Secretul bine păstrat în spatele contrariilor (I)

On Mai 29, 2013, in Leadership N6-Celsius, by Neculai Fantanaru

Redefineşte felul în care se raportează ceilalţi la tine, astfel încât să surprinzi subtilităţile esenţiale care definesc identitatea lor.

Laura Quinn. Mai ieri aproape că nici nu te băga în seamă. Dar acum vocea ei este cu totul alta, mai hotărâtă, mai sigură pe ea, mai motivată. Surprinzător, nu-i aşa? Pe faţa ei un muchi tresare puternic, o emoţie intensă se conturează, iar acest fapt consfinţeşte o legătură cu misterul pe care caut să-l desluşesc de ceva vreme.

Gavin Finch. Îmi îngădui să continui investigaţia, imaginându-mi lumea acestei femei după felul în care se raportează la mine. Simt că în jurul ei pluteşte ceva suspect, incriminator, o primejdie. Prea se regăseşte în altă parte decât unde ar fi trebuit să fie. Prea mult se apropie de mine, alteori prea mult se îndepărtează. Inconsecvenţă? Nu ştie ce vrea? Sau ştie prea bine? Comportamentul ei mă induce în eroare.

Îi face plăcere să aştepte. Simte îndreptată spre ea privirea mea îndoielnică care aşteaptă cu nerăbdare acea singulară scăpare, emoţia unică şi neputincioasă care ar putea-o da de gol. Care ar putea descifra întregul ei istoric şi întregul mister al poveştii. Iar eu simt cum se cutremură în prezenţa mea, îi este groază de ce-aş putea afla. Temperamentul şi atitudinea mea de oţel, exigente ca un pumnal ameninţător care pătrunde încet, dar sigur în rana deschisă, îi induce o stare latentă.

Palpit de admiraţie faţă de autoritatea dinamică a voinţei ei, faţă de multiplele ei feţe pe care le înfăţişează în diferite situaţii. Merită s-o cunosc mai bine, s-o supun în mod special atenţiei.

Din prima secundă am simţit că este la fel de tare ca şi mine. Nu mă va putea niciodată supune voinţei ei, după cum nici eu nu sunt sigur că o voi putea supune întru totul voinţei mele. Un fel de îndârjire care nu iartă, o voinţă de a trece peste orice obstacole, o trăire deosebită, o firească supremaţie de ambele părţi.

Asta este ceea ce ne leagă şi ne apropie tot mai mult unul de celălalt. Dar în acelaşi timp ne împiedică să ne exprimăm adevăratele intenţii şi gânduri. Unul din noi trebuie să lase de la el, trebuie să aibă o scăpare în acest război provocator al contrariilor. Care va fi acela? *

Leadership: Cum îţi exprimi trăirea pe care ţi-o asumi într-un context de "schimbare de roluri" când eşti pe cale să-ţi construieşti o identitate redefinită prin intermediul comparaţiei dintre un atribut al celor puternici şi un atribut al perspectivei de pătrundere în sfera spiritului pur?

Ce ascunzi superior în tine însuţi? Rămâi strâns legat de virtutea de a ridica necunoscutul pe cele mai înalte culmi? Te foloseşti de un atu constrângător pentru a spori încrederea în tine însuţi? Ceva invizibil îţi comandă fiecare mişcare?

Leadershipul se poate ridica la înălţime numai atunci când omul iese învingător în lupta cu el însuşi. Când îţi rezervi timpul şi îţi asumi riscul de a te apropia de oameni, şi de a-i lăsa pe ei să se apropie de tine, se poate întâmpla să pici într-o extremă nefavorabilă. În special în cazul în care ei deţin o anumită superioritate faţă de tine, această conştientizare a neputinţei de a te situa la acelaşi nivel cu ei te împinge spre o evoluţie nefirească, cu o tendinţă spre o stare de dezechilibru.

Pentru a ajunge la acea trăire de a nu mai judeca pe nimeni, Gavin Finch trebuia să-şi exprime trăirea de ataşament faţă de cineva, fapt ce ne leagă de ideea că tot ceea ce devii depinde de felul cum te raportezi la ceea ce simţi că eşti atunci când faci parte din realitatea altcuiva. El îşi exprimă trăirea de ataşament prin asemănarea dintre idealurile sale profunde (dreptate, adevăr, justiţie) şi valorile cele mai de preţ ale Laurei Quinn (mândrie, afectivitate, tolerenţă, intimitate, respect, protecţie şi curaj).

Ca să pui în aplicare leadershipul, mai întâi trebuie să te apropii de oameni, să-i cunoşti, şi aceştia să aibă încredere în tine. Sporirea încrederii în forţele proprii trebuie să se bazeze pe existenţa unui atu major şi a unui fel de a te poziţiona deasupra majorităţii. Nu te ascunde în spatele unor aşa zise plusuri de caracter, căci acest lucru poate avea şi un efect contrar, determinând o diminuare a stimei de sine, o intensificare a sensibilităţii.

Să apelezi la inteligenţa emoţională înseamnă să conferi un caracter durabil trăirii pe care o experimentează altcineva, încât să-ţi defineşti o personalitate integrată în lupta interioară a unui caracter dârz care nu suportă limitările propriei "finitudini".

Imaginea ta deznădăjduită şi resemnată în faţa implacabilului tău deznodământ, dar şi în faţa neputinţei de-a fi mai mult decât ceea ce eşti, are un impact special asupra celorlalţi oameni. Singura lor victorie asupra ta, singura lor posibilitate de a te cunoaşte mai bine depinde de felul în care te raportezi tu la ei.

Finitudinile care limitează omul sunt acei factori (responsabilităţi, interdicţii, atribuţii, nevoi) care îl ţin într-un loc atunci când ar trebui să se mişte înainte. Îmi amintesc de acest pasaj din romanul “Doctorul Misterios”, de Alexandre Dumas. Jacques îi spune Evei: "Aici, eşti cu totul la tine acasă; uşile nu se deschid decât pe dinăuntru. Când le vei lăsa deschise, înseamnă că-mi va fi acordată permisiunea de a intra."

Ceea ce se întâmplă cu tine în raport cu ceilalţi oameni, acea relativă lipsa de comunicare şi interacţionare care te transformă într-un om cu multiple feţe şi contururi, supus tot timpul îndoielii, poate fi foarte destructivă.

Dacă vrei să fii exclus din cercul “suspecţilor” lasă uşile deschise spre lumea ta, acordă-le oamenilor permisiunea de a te cunoaşte mai bine. Cunoașterea reciprocă este drumul de la simpatie la empatie.

Leadershipul este rezultatul articulării unei identităţi care se redefinește în funcție de persoana cu care intri în contact, în contextul identificării constantelor realităţii care pot lua valoarea de "atribute ale voinţei însufleţită de sensibilitate."

Aceste constante ale realităţii pot fi: încercarea de a te elibera de presiunile unei situaţii care te împinge la supunere, ambiţia de a trăi o altă existenţă decât cea personală, faptul de a trăi conform unei porunci a conştiinţei sau nebunia de a menţine vie iluzia puterii.

Secretul bine păstrat în spatele contrariilor este acel element strâns legat de identitatea ta care generează stabilitate sau instabilitate, putând fi oricând extins şi actualizat cu noi opţiuni - până la nivelul inacceptabilului. Căci la un moment dat secretul se poate transforma într-un spectacol lipsit de credibilitate. Iar leadershipul se sprijină doar pe credibilitate.

Ca să surprinzi subtilităţile esenţiale care definesc identitatea reală a omului, mai întâi redefineşte felul în care se raportează el la tine.



* Notă: Flawless (2007)"

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us