Secretul liderilor

Talentul nu devine o forță de influență externă până când nu atinge pragul critic de expansiune în conștiința posesorului.

În 1971, cineva afirma cu tărie: “ Lui John Lennon îi iese totul din prima.” Antrenorul de fotbal al lui Edison Arantes do Nascimento nu-și făcea griji niciodată: “ Pele va înscrie sigur un gol în prima repriză. ” Este binecunoscut faptul că Jim Carey, astăzi considerat cel mai bun actor de comedie din lume, încă de mic reușea să stârnească râsul tuturor cu o ușurință extraordinară, iar Christina Aguilera - fetița cu voce înaltă, a debutat în muzică încă de la vârsta de nouă ani și a avut un succes peste orice așteptări.

Desigur, te întrebi ce au toți acești patru oameni diferiți în comun. Ei bine, lor le-a ieșit întotdeauna totul din prima. În timp ce mii de cântăreți exersau luni în șir pentru a compune o singură melodie, John Lennon lansa un album întreg, și aproape fiecare melodie compusă și interpretată de el ajungea pe prima poziție în topurile muzicale. Foarte mulți jucători de fotbal nu reușeau să înscrie niciun gol un sezon întreg, pe când Pele, aproape în fiecare meci înscria și încă din prima repriză. Jim Carey nu a trebuit să se străduiască niciodată prea mult ca să-i facă pe oameni să zâmbească – firea lui făcea totul, iar despre Christina Aguilera, ce să mai zic, vocea ei făcea totul.

Cu cât ești mai ancorat în tine însuți, cu atât contextul favorizează acumularea valorilor necesare pentru a atinge prima poziție.

Pe scurt, toți oamenii care au avut un succes nebun și care continuă să ne eclipseze cu rezultatele lor remarcabile, cu strălucirea lor, și-au descoperit talentul cu care au fost înzestrați. Acesta este și motivul pentru care ei reușesc să se conecteze atât de ușor la public. Ceea ce altora li se pare greu, lor li se pare foarte ușor. Ceea ce alții nu reușesc să realizeze într-un an, ei realizează într-o lună. Ei și-au descoperit la timp adevăratul potențial și au învățat să se folosească de el. Iar lumea îi iubește pentru asta.

Ca lider trebuie să arăți că leadershipul este realist, nu subiectiv, în zonele tale de influență. Poți afirma cu mult temei că există un realism în leadershipul tău, doar dacă acesta lasă să se vadă acea cunoaștere, acea expresie a potențialului tău care rezidă din actul de autoobservare și autoevaluare a capacităților proprii.

Clasarea ta pe primul loc este direct proporțională cu gradul de realism aplicat în zona de expertiză nativă, cu respectarea normelor acțiunii cerute de vocație?

Leadershipul este o artă care exprimă însușirile tale cele mai prețioase. El se caracterizează prin caracterul tău puternic, prin eforturile tale, prin pasiunile tale – el trebuie să găsească un atât de imens răsunet în sufletul tău încât să radieze o strălucire cât mai intensă în jurul tău.

Leadershipul nu e o știință care se bazează pe calcule, analize și probabilități, nu este o știință care utilizează diferite metode și tehnici, nu se mișcă pe informații calitative – ci este o artă, o operă de sensibilitate, de gust, de stil, care solicită un anumit naturalism, care se produce numai atunci când îți pui în valoare potențialul cel mai înalt.

Leadershipul este strâns legat de structura ta interioară și tinde către o anumită obiectivitate. Nu e un demers de natură logică, ci o chemare către acea profunzime a conștiinței tale care îți spune: „Da” sau „Nu” atunci când nu reușești să-ți focalizezi bine atenția la cine ești cu adevărat, atunci când tinzi să te abați de la percepția realității.

Poți susține o atitudine constructivă față de un model de decizie bazat pe autodeterminare, care implică o alegere imperativă: luptă sau renunță?

Leadershipul creează o conexiune stabilă și fără întreruperi între tine și ceilalți oameni. Dacă îți respingi propriile înclinații și ambiții, dacă nu-ți valorifici potențialul tău maxim, dacă talentele tale nu ies în evidență vei eșua în a construi relații cu ceilalți oameni.

Nu vei putea niciodată să stăpânești arta conducerii, nu te vei simți niciodată fericit și împlinit pe deplin dacă nu încerci sa descoperi ce anume face potențialul tău să „ticăie”, dacă nu descoperi în ce anume excelezi. Care este lucrul la care te pricepi cel mai bine? Ce anume face potențialul tău să „ticăie”?

Poate viziunea ta să definească scopul suprem, transformând orice implicare într-un parcurs dârz ce crește neîncetat potențialul succesului tău absolut?

Potențialul pe care ți-l dă sfera ta de activitate este asemenea unei oglinzi: felul cum te privești și îți afișezi rezultatele revelează acea forță a pasiunii pentru creșterea performanței.

Ce spunea Mark Fisher, autorul celebrei lucrări „Milionar peste noapte ” este foarte adevărat: “ Oamenii de succes sunt mânați de pasiunea din inima lor. Ei sunt niște romantici, indiferent dacă este vorba de arta sau de lumea afacerilor. Intră în acțiune datorită bucuriei pe care o au vizavi de ceea ce fac și dorinței lor de a descoperi produse sau servicii noi, de a-și asuma noi riscuri, de a face față unor noi provocări. ”

Acesta este și secretul liderilor: ei fac exact lucrurile pe care le știu cel mai bine să le facă, și de aceea stabilesc ușor legături cu ceilalți oameni. John Lennon, Pele, Jim Carey, Christina Aguilera confirmă acest adevăr. Leadershipul tău are un efect de „strălucire”?

Arta conducerii începe cu identificarea a ceea ce vrei să realizezi în urma implicării tale într-o anumită activitate, continuând cu creșterea potențialului de reușită.

Ca să ajungi lider într-un anumit domeniu, ia în vizor numai acel lucru la care te pricepi cel mai bine. Dacă ești talentat într-o anumită direcție, atunci leadershipul tău nu va întâmpina prea multe dificultăți.

Tu cum poți să produci o „strălucire” intensă în jurul leadershipului tău? Ai un talent anume? Descoperă-l și utilizează-l la maximum – acesta este secretul în leadership.