ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Sigur nu ai uitat nimic în urma ta?

On Aprilie 03, 2021, in Leadership Y4-Titanium, by Neculai Fantanaru

Încearcă să conştientizezi care sunt lucrurile cu adevărat importante pentru tine, reflectând asupra experienţelor care nu au o semnificaţie precisă.

S-a întâmplat puţin mai devreme. Am plecat de la sala de sport destul de entuziasmat, prins cu mintea în inimă, evitând orice contradicţie cu gândirea care săvârşeşte întreaga înlănţuire a deducţiilor raţionale. Şi mă gândeam, şi simţeam, şi îmi continuam drumul, şi totuşi ceva din mine îmi repeta constant: sigur n-ai uitat nimic în urma ta?

Cumva, regăseam în atitudinea mea aceeaşi atitudine plină de pulsaţie, de inspiraţie a pictorului care uită să-şi strângă ustensilele după terminarea lucrului, dar totuşi se bucură de minunea căreia i-ar putea da viaţă. Şi, deci, nu se putea altfel. Am uitat ceva în urmă. Mintea părea a fi focalizată pe recunoaşterea momentului principal când pictorul încearcă să se afirme din plin în artă, prin exprimarea dinamismului vieţii, dar este prins în țesătura fragilă a unei povești din viaţa personală când timpul îşi pierde orele şi clipele aflate în registrul pământesc.

Iar timpul şi-a spus imediat cuvântul. Repede, cu tot elanul unui spirit de o invincibilă tinereţe, am fugit înapoi la sală, mi-am luat pe mine puloverul uitat. Înainte să părăsesc din nou sala, am aruncat o privire înapoi, observând că cei din sală erau concentraţi la treaba lor. Nimic nu părea să se orânduiască în jurul meu. Distanţa dintre mine şi totul din jur s-ar fi putut numi "adâncime de pătrundere a undei de trăire", prin exces de inteligibilitate, în prezentul continuu al unei amintiri lipsite de încărcătură emoţională.

Aşa că mi-am ascultat gândurile, mi-am măsurat emoţiile, m-am lăsat străbătut de pretinsele asimetrii ce se remarcă adesea în domeniul artelor, precum: abaterea de la direcţie, preferinţa ochiului de a sesiza doar aparenţa realităţii, interacţiunea dintre o imagine repetitivă şi o perspectivă de dinamism lipsită de orizonturi, sau o mişcare fără un anumit impuls din lumea exterioară (dar capabilă să creeze un proces din procesul în sine).

Leadership: Poţi să accentuezi o caracteristică a fenomenelor care te tulbură, dată de tot ceea ce le diferenţiază şi le particularizează în relaţia dintre ce te aștepți să vezi și ceea ce n-ai văzut de prima dată?

Dar ce m-a interesat cel mai mult la momentul reîntoarcerii mele la sală fost dinamismul inerent ce s-a revărsat asupra freamătului lumii mele lăuntrice. Nu este vorba despre un obiect uitat într-un loc cu multă încărcătură fizică și psihică, nu este vorba despre vreo ţesătură raţională în sânul căreia firele sunt într-o completă încordare. Chiar dacă se putea simţi o apăsare curioasă care apare de regulă în condiţiile unui efort fizic mare, pe care n-am mai simţit-o niciodată până atunci. Ci faptul că, dintr-o dată, revenind în acel loc, m-am simţit claustrat într-un colț de lume fără orizonturi.

Pur şi simplu nu mă vedeam încadrat în tabloul unui pictor care îşi desfăşoară arta într-o linişte deplină, dorindu-şi în acelaşi timp explorarea uneu noi abordări a modului de a face şi de a aprecia un produs artistic. Ceea ce uitasem la sală a reprezentat de fapt o cale de explorare a lumii interioare, a relaţiei pe care o am cu mine însumi, nu cu ceilalţi. A fost o cale de a mă deconecta de la rutina zilnică, un fel de a mă lăsa surprins de ceea ce este preconştient (adică lucrurile de care aş putea deveni conştient în momentul în care încerc să nu mă gândesc la ele).

Un pulover uitat denotă acţiunea unei minţi confuze care amestecă timpurile, spaţiile şi emoţiile, o viaţă, un destin, o chemare, şi mai apoi le afundă pe toate într-o urmă pe care mi-am lăsat-o fără să vreau. Pentru câteva minute am plutit într-un fel de vârtej al adaptărilor, al reconfigurărilor de intenţii şi meta-perspective, fără să înţeleg ce se petrece cu mine. Ceva m-a pus pe gânduri în acel moment, dar în acelaşi timp trebuia să nu alunec prea tare într-o zonă a emoţiilor expansive şi eidetice.

Poate că, totuşi, a trebuit să uit ceva la sală, ca să nu uit că ceea că mă poate răni cel mai tare este chiar ceea ce mă inspiră şi mă binedispune: decizia de a rămâne în limitele unei normalităţi aproximative. Puloverul uitat nu-mi poate schimba starea de spirit, la fel cum starea mea de spirit nu depinde de revenirea mea într-un loc în care orice pasivism dispare, făcând loc perspectivei dinamismului să aducă modificări unei existenţe intensificate.

Mai degrabă, cred că revenirea mea temporară la sală a reușit să schimbe realitatea peisajului urban, transformându-se într-un loc al autoreflecţiei. Am înţeles că trebuie să evoluez ca un om care şi-a recunoscut responsabilitatea autoreflecţiei şi a noilor începuturi, prin simpla convingere că revenirea mea într-un loc anume nu-mi poate schimba destinul, nu-mi poate răsturna concepțiile de viață, nu-mi poate schimba starea de spirit sau gândirea pozitivă.

Prin leadership se explică de ce atitudinea mea trebuie revizuită prin evitarea tendinţei de a mă supune emoţional unui moment de neatenţie, sau de uitare, care în clipa următoare se schimbă şi se răsuceşte în altă direcţie în care există o singură supapă de control: autoreflecţia şi autoevaluarea.

Sigur nu ai uitat nimic în urma ta? Pune-ţi mereu această întrebare atunci când simţi că ceva lipseşte din viaţa ta, din interiorul tău, cu precizarea că tot ceea ce tot ce-ai lăsat în urma ta poate fi o demonstrație mică a ceea ce se află înaintea ta. Trebuie doar să ştii să identifici diferenţa dintre ceea ce ştii şi ceea ce crezi că ştii, sau diferenţa dintre ceea ce ai fost, ceea ce eşti şi mai ales ceea ce vei fi.

Aş putea să accentuez o caracteristică a proceselor şi fenomenelor care m-au tulburat în relaţia dintre ce m-am aşteptat să văd și ceea ce n-a văzut de prima dată. Această caracteristică se numeşte: “abatere de la determinismul cauzal”, şi ea marchează o revenire la ceea ce trebuia să fie normal.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate