Singurul învins în bătălia minţilor (I)

On Noiembrie 18, 2013

, in

Leadership FX-Intensive by Neculai Fantanaru

Antrenează-te pentru un nou mod de a fi, fără să te consumi aiurea pentru lucruri care nu tin de tine.

Obişnuinţa de a fi la curent cu toate îl urmăreşte instinctiv pe Dr. Frederick Chilton, lăsându-l ispitit de terenul neexplorat al ştiinţei. El intră în etapa de grea încercare a unui exil auto-impus, dar captivant din pricina personajului cheie ales pentru studiu, în persoana lui Hannibal Lecter.

Iar această expresie a exilului interior, caraghioasă, ajunsă aproape de sine stătătoare, capătă rezonanţă pe fondul intuitivo-progresiv al unei creşteri extrem de mari de doză ştiinţifică. Căci, rezultatele atenţiei sale necontenite asupra ipostazelor lui Hannibal Lecter, proiectate prin strania perspectivă a unui filtru de raţionament aspru, au mereu alte semnificaţii. E greu să te desparţi de o gândire greoaie când ştii că eşti o fire mai fragilă decât modelul tău de analiză.

Fie că este luminat complementar prin noi parametri de descrieri a omului. Fie că beneficiază de o accelerare a procesului de cunoaştere prin absorbţia de noi aspecte care vin să întregească studiul întreprins, Chilton se confruntă cu aceeaşi problemă. Pur şi simplu nu reuşeşte să definească omul care se ascunde în spatele unei realităţi pe cât de complexe pe atât de rebele unor încorsetări intangibile.

Dacă este să luăm acest scientificus plin de nelămuriri şi ipoteze abstracte de cercetare, prin comparaţie cu opusul său, cu Hannibal Lecter, cu intelectul acesta ascuns în spatele măştilor sclipitoare, vom sesiza o extraordinară incongruenţă. O diferenţă de temperatură între două stări de luciditate, între două stări de dispoziţie, între o stare de mobilizare a energiei şi una de economisire a energiei.

Chilton caută să afle toate adevărurile, până la adevărul suprem, asta dacă va fi vreodată posibil. În timp ce Hannibal, deţinând toate cunoştinţele în ceea ce priveşte factorul uman, rămâne pasiv în jocul impus al sustragerii de informaţii.

Leadership: Te regăseşti în imaginea unei fiinţe gata să se încline în faţa unei superiorităţi pe care nu o poţi recunoaşte ca esenţială în Tine, în corespondenţă cu ideea unei cunoaşteri care nu se poate separa de natura complexă a studiului faptelor morale şi al inteligenţei?

Pierderile la nivel de înţelegere a fenomenului "Hannibal" sunt cu atât mai intense cu cât sursa aceasta de lumină se îndepărtează de zona de expunere. Adică, cu cât frecvenţa de rezonanţă emisă este mai mică, cu cât suprafaţa radiantă de transfer informaţional se micşorează.

Căci capacitatea lui Hannibal de a respinge orice tentativă de penetrare a teritoriului său funcţional ţine de numărul straturilor izolatoare, de permeabilitatea faţă de tendinţele neconvenţionale ale doctorului Chilton de sustragere a materialului gândirii, a materiei însufleţitoare.

Fără odihnă, Dr. Frederick Chilton ajunge să practice, ca un sport, ceea ce îi este interzis ca profesie - spionajul, mai ales atunci când nu are acces la mintea omului. Ca un spirit prins între dileme, ca un prizonier al unei materii pe care nu este capabil să o transceandă, el caută să privească cu ochii altora prin gaura cheii, să participe cu urechile altora la tot ceea ce Hannibal creează verbal în mica lui celulă.

Chilton dispune din plin de răgazul necesar pentru a reflecta în tihnă şi pe îndelete, în încercarea de a-şi croi un nou drum pe terenul fertil al cunoaşterii, pe care se joacă “tare”. Însă procesele periodice de obţinere “ilicită” a informaţiilor şi cunoştinţelor, nu fac posibilă măsurarea lui Hannibal şi definirea etalonului de precizie superioară, corespunzător nivelului avansat al ştiinţei şi excelenţei în materie de cercetare.

Căci cine încearcă tot mereu să se măsoare cu un alt om, ajunge în final să se consume singur.

Leadership: Poţi să aprofundezi natura complexă a omului ca fiinţă morală, fără să-ţi condiţionezi răspunsul psihologic la sunetul "alarmei" pe care o dă Eul tău în actul de "manifestare a unei realităţi false" din imediata vecinătate a multiplelor ipostaze pe care le experimentezi?

Omul politic, Harriet Woods, a spus un lucru care merită gravat pe o placă şi pus pe frontispiciul Parlamentului: “ Poţi să fii mândru de tine şi fără să calci peste cineva. Poţi să fii victorios şi fără victime. ” Prin aceste cuvinte ea şi-a manifestat nemulţumirea faţă de metodele dure de explorare a leadershipului care nu se ancorează în punctul limită al evoluţiei spre performanţă. Dar a omis urmările, de ordin negativ, ce le-ar avea asupra liderului o incursiune prea meticuloasă în perimetrul de funcţionalitate al omului şi o exploatare prea forţată a resurselor sale de forţă.

Ca lider, îţi poţi deteriora “puterea interioară” de existenţă prin nejustificata creştere de autoritate asupra celorlalţi indivizi. Dacă nu ai posibilitatea de a opri la timp valul ispitirii ştiinţifice, dacă nu vrei să stingi fascinaţia pentru înţelegerea omului şi infinitudinea ipostazelor lui, atunci există riscul de a te deplasa spre un câmp de transformare care nu se află în bătaia excelenţei. Împiedicându-te să joci cu adevărat fair şi să devii propriul tău stăpân.

Dr. Frederick Chilton experimentează două ipostaze în preajma lui Hannibal, care îi asaltează Egoul şi îl aşează într-o realitate falsă, fără să-şi dea seama de particularităţile sale morale şi emoţionale.

Pe de o parte el pozează într-o ipostază de "regulă vulnerabilă", care prezintă anumite slăbiciuni la nivel intuitiv, fiindcă tot ceea ce ajunge să creadă despre el însuşi şi despre lumea exterioară este consacrat doar importanţei pe care o acordă propriei persoane. Pe de altă parte, el încearcă să-şi asume ipostaza de egal a lui Hannibal în domeniul psihiatriei, fără să aibă puterea să se supraîncarce cu învinuirile pe care i le impută modelului său, deci fără să aibe puterea de a se depăşi pe el însuşi.

Leadershipul este fiecare moment pe care îl experimentezi în încercarea de a fi prezent în viaţa altor oameni, cu riscul de a rămâne prizonier într-o lume care caută în mod constant să te facă altcineva.

Singurul învins în bătălia minţilor este acela care se crede un mare judecător al minţii, sufletului şi comportamentului uman. Un amestec de bine şi rău – două forţe ale aceleaşi monede.

Dar cine este decidentul care hotărăşte partea dominantă în numele căruia acţionează un om? Este propriul său arbitru !

Un lider nu se poate substitui acestui liber arbitru. Şi în această bătălie a minţilor va fi învins.

* Notă: The Silence of the Lambs (1991)