ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Singurul învins în bătălia minţilor

On Noiembrie 18, 2013, in Leadership FX-Intensive, by Neculai Fantanaru

Antrenează-te pentru un nou mod de a fi, fără să te consumi aiurea pentru lucruri care nu ţin de tine.

Obişnuinţa de a fi la curent cu toate îl urmăreşte instinctiv pe Dr. Frederick Chilton, lăsându-l ispitit de terenul neexplorat al ştiinţei. El intră în etapa de grea încercare a unui exil auto-impus, dar captivant din pricina personajului cheie ales pentru studiu.

Iar această expresie a exilului interior, caraghioasă, ajunsă aproape de sine stătătoare, capătă rezonanţă pe fondul intuitivo-progresiv al unei creşteri extrem de mari de doză ştiinţifică. Căci, rezultatele atenţiei sale necontenite asupra ipostazelor lui Hannibal Lecter, proiectate prin strania perspectivă a unui filtru de raţionament aspru, au mereu alte semnificaţii.

Fie că este luminat complementar prin noi parametri de descrieri a omului. Fie că beneficiază de o accelerare a procesului de cunoaştere prin absorbţia de noi aspecte care vin să întregească studiul întreprins, Chilton se confruntă cu aceeaşi problemă. Pur şi simplu nu reuşeşte să definească omul care se ascunde în spatele unei realităţi pe cât de complexe pe atât de rebele unor încorsetări intangibile.

Dacă este să luăm acest scientificus plin de nelămuriri şi ipoteze abstracte de cercetare, prin comparaţie cu opusul său, cu Hannibal Lecter, cu intelectul acesta ascuns în spatele măştilor sclipitoare, vom sesiza o extraordinară incongruenţă. O diferenţă de temperatură între două stări de luciditate, între două stări de dispoziţie, între o stare de mobilizare a energiei şi una de economisire a energiei.

Chilton caută să afle toate adevărurile, până la adevărul suprem, asta dacă va fi vreodată posibil. În timp ce Hannibal, deţinând toate cunoştinţele în ceea ce priveşte factorul uman, rămâne pasiv în jocul impus al sustragerii de informaţii.

Drumul abrupt pe terenul fertil al cunoaşterii

Pierderile la nivel de înţelegere a fenomenului "Hannibal" sunt cu atât mai intense cu cât sursa aceasta de lumină se îndepărtează de zona de expunere. Adică, cu cât frecvenţa de rezonanţă emisă este mai mică, cu cât suprafaţa radiantă de transfer informaţional se micşorează.

Căci capacitatea lui Hannibal de a respinge orice tentativă de penetrare a teritoriului său funcţional ţine de numărul straturilor izolatoare, de permeabilitatea faţă de tendinţele neconvenţionale ale doctorului Chilton de sustragere a materialului gândirii, a materiei însufleţitoare.

Fără odihnă, Dr. Frederick Chilton ajunge să practice, ca un sport, ceea ce îi este interzis ca profesie - spionajul, mai ales atunci când nu are acces la mintea omului. Ca un spirit prins între dileme, ca un prizonier al unei materii pe care nu este capabil să o transceandă, el caută să privească cu ochii altora prin gaura cheii, să participe cu urechile altora la tot ceea ce Hannibal creează verbal în mica lui celulă.

Chilton dispune din plin de răgazul necesar pentru a reflecta în tihnă şi pe îndelete, în încercarea de a-şi croi un nou drum pe terenul fertil al cunoaşterii, pe care se joacă “tare”. Însă procesele periodice de obţinere “ilicită” a informaţiilor şi cunoştinţelor, nu fac posibilă măsurarea lui Hannibal şi definirea etalonului de precizie superioară, corespunzător nivelului avansat al ştiinţei şi excelenţei în materie de cercetare.

Căci cine încearcă tot mereu să se măsoare cu un alt om, ajunge în final să se consume singur.

Leadership: Eficienţa ta este condiţionată de pierderi lăuntrice?

Omul politic, Harriet Woods, a spus un lucru care merită gravat pe o placă şi pus pe frontispiciul Parlamentului: “Poţi să fii mândru de tine şi fără să calci peste cineva. Poţi să fii victorios şi fără victime.” Prin aceste cuvinte ea şi-a manifestat nemulţumirea faţă de metodele dure de explorare a leadershipului care nu se ancorează în punctul limită al evoluţiei spre performanţă. Dar a omis urmările, de ordin negativ, ce le-ar avea asupra liderului o incursiune prea meticuloasă în perimetrul de funcţionalitate al omului şi o exploatare prea forţată a resurselor sale de forţă.

Ca lider, îţi poţi deteriora “substanţele” de existenţă prin nejustificata creştere de autoritate asupra celorlalţi indivizi. Dacă nu ai posibilitatea de a opri la timp valul ispitirii ştiinţifice, dacă nu vrei să stingi fascinaţia pentru înţelegerea omului şi infinitudinea ipostazelor lui, atunci există riscul de a te deplasa spre un câmp de transformare care nu se află în bătaia excelenţei. Împiedicându-te să joci cu adevărat fair şi să devii propriul tău stăpân.

Eficienţa ta în materie de performanţă în utilizarea leadershipului, ca instrument de cercetare şi înţelegere profundă a omului, este condiţionată de o serie pierderi lăuntrice? Îţi vine să renunţi la tine însuţi şi la valorile care te caracterizează doar pentru a îmbrăţişa un nou statut particular – de autoritate? Te asculţi înainte să porneşti un conflict cu tine însuţi, datorat contradicţiei dintre cerinţa de prudenţialitate şi cerinţa extinderii de potenţial?

Înainte de a-ţi extinde capacităţile de lider, înainte de a te dărui în totalitate ştiinţei înţelegerii omului, fii mai întâi un designer de interior care ştie să construiască o personalitate trainică. Antrenează-te pentru un nou mod de a fi, fără să te consumi aiurea pentru lucruri care nu ţin de tine, deci care să-ţi permită să instalezi fără erori în viaţa ta noi particularităţi de realizare şi afirmare.

Termenul design, astfel utilizat, priveşte atât creaţia unicat a structurii de caracter cât şi producţia de valori pozitive care, condiţionând profilul atitudinal şi moral, să te ajute la îmbunătățirea rezultatului de ansamblu în utilizarea leadershipului şi practicarea ştiinţei persuasiunii.

Leadership: Îţi desăvârşeşti evoluţia prin strania perspectivă a unui exil abstract şi ambiguu?

Când alergătorul ajunge la capătul puterilor şi simte că trebuie să se oprească din alergat, el poate merge. Dacă însă continuă să depună mai mult efort decât îi permite organismul, îşi va pune viaţa în pericol.

În contextul ştiinţei de a face faţă cu succes ambiţiilor înalte, prin verificarea acelei puteri de transformare în ceea ce priveşte eficienţa condiţionată de utilizarea temeinică a leadershipului, tendinţa prea puternică de extindere a ştiinţei sau o intenţie personală manifestată într-un studiu de cercetare ar justifica doar până la o limită eforturile de dezvoltare şi perfecţionare.

Efortul care îl domină şi îl depăşeşte pe om, greu de controlat mai ales în primele faze ale ciclului de dezvoltare, se consumă în disputele interne înspre exterior. Singur se izolează în încercarea de a se reînnoi pe plan profesional. Altfel spus, intensitatea acelor activităţi de utilizare sau exploatare a resurselor “străine” în scopul lărgirii cunoaşterii, provenite în urma manipulării subiecţilor umani într-un studiu al reacţiilor lor în faţa alternativelor decizionale, este cu cât atât mai mare cu cât liderul-cercetător vrea să colecteze mai multă informaţie şi cunoaştere necesare progresului său ştiinţific.

Dar, în acest mod, leadershipul se va plasa sub linia de plutire. Iar prin construirea unei credibilităţi tot mai şubrede şi a unei autorităţi ineficace, rezonanţa dintre lider şi ceilalţi oameni nu se mai produce, chiar dacă suprafaţa radiantă de transfer informaţional se măreşte. Drept urmare, nu-i mai rămâne decât să îşi desăvârşească evoluţia prin strania perspectivă a unui exil abstract şi ambiguu. Departe de orice înseamnă drum bun, departe de orice asociere cu oamenii din jur, departe de orice prilej de socializare.

Înainte de a practica leadershipul este important să conştientizezi ceea ce eşti în relaţie cu tine însuţi în timpul interacţiunii cu ceilalţi din jur. Un învins care şi-a primit pedeapsa pentru că a cutezat să se transforme într-un “extremist”?

Singurul învins în bătălia minţilor este acela care se crede un mare judecător al minţii, sufletului şi comportamentului uman. Un amestec de bine şi rău – două forţe ale aceleaşi monede.

Dar cine este decidentul care hotărăşte partea dominantă în numele căruia acţionează un om? Este propriul său arbitru !

Un lider nu se poate substitui acestui liber arbitru. Şi în această bătălie a minţilor va fi învins.



* Notă: The Silence of the Lambs (1991)

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us