ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Steaua care străluceşte în fundul buzunarului

On Aprilie 02, 2014, in Leadership Fusion, by Neculai Fantanaru

Identifică acel factor de siguranţă care poate să întreţină mulţumirea sufletească şi credinţa, reinventându-te permanent în contextul unei lumi care îşi risipeşte minunile.

Călătorul îşi aminti obiceiul încântător şi străvechi al copiilor, care-şi pun încălţămintea la gura vetrei, în ziua de Crăciun, ca să aştepte în întuneric cine ştie ce dar strălucitor din partea zânei ocrotitoare. Cele două surori răsfăţate, Eponine şi Azelma, avuseseră grijă să nu scape prilejul şi-şi puseseră fiecare câte un pantof în vatră. Zâna, adică mama lor, doamna Thenardier, trecuse pe acolo şi lăsase în fiecare pantof câte o monedă de zece parale.

Omul se ridică şi era gata să plece, când zări în fund, departe, în colţul cel mai întunecat al vetrei, un papuc urât, din lemnul cel mai prost, pe jumătate rupt şi plin ce cenuşă şi noroi uscat. Era papucul Cosettei, al micuţei servitoare. Cu acea încredere mişcătoare a copiilor care pot fi înşelaţi întotdeauna fără să se descurajeze niciodată, Cosette îşi pusese şi ea papucul în vatră. Sperând..

Dar în papucul acesta nu era nimic. Atunci, străinul scotoci în vestă, se aplecă, şi puse în papucul Cosettei un galben. Mare-i fu bucuria fetiţei, dimineaţa, când descoperi cadoul. Pentru prima dată în toţi aceşti ani de muncă şi suferinţă, prea grea pentru un copil, cineva se gândise la ea. Biata făptură blândă, a cărei inimă nu se deschisese până atunci nimănui, pentru prima oară simţi o mângâiere.

Când Cosette mătura scara, se oprea, rămânea pironită locului, uitând de treabă şi de lumea întreagă, ocupată să se uite la steaua care-i strălucea în fundul buzunarului. *

Leadership: Eşti de acord ca povestea vieţii tale să se constituie ca o apropiere majoră de linia destinului trasată de alţii, în circumstanţele unei întâmplări neaşteptate care poate da o semnificaţie profundă vieţii?

Stările tale sufleteşti acționează ca factor de izolare atunci când te simţi constrâns să-ţi ţii sub control dorinţele şi aşteptările. Regulile impuse de zidurile realităţii care pare din ce în ce mai meschină, te pot face să trăieşti în tiparele unor vremuri care par de mult apuse. Sau atunci când năzuieşti la lucruri pe care nu ţi le permiţi. Altfel spus, stările sufleteşti sunt ca nişte ape adânci care ar putea să-i atragă fără scăpare în vâltoarea lor pe cei care nu reusesc să integreze miraculosul într-o lume săracă.

Suferinţa care te face mai slab într-o lume fără prea multe repere stabile, se instalează atunci când din anumite motive nu vrei să ceri mai mult decât ţi se cuvine de la viaţă şi te simţi constrâns să spui „bine” atunci când ţi-e teamă că pierzi totul dacă nu vei accepta.

O întâmplare neaşteptată poate da o semnificaţie profundă vieţii atunci când scoate la suprafaţă părţile tale bune în varianta unei oglindiri în ”ceva mai mult decât în tine însuţi”, în favoarea unui Dumnezeu determinist, plin de îndurare, care predestinează vieţile tuturor oamenilor.

Să scrii povestea vieţii tale într-o asemenea dramă a marginalizării este o formă a eşecului, este ca şi când ai încerca să capeţi înţelepciune printr-o experienţă de recunoaştere a finitudinii unei existenţe precedată de neant, fără a avea revelaţia unei trancenderi a condiţiei tale prin unirea cu Dumnezeu.

Asta înseamnă să te raportezi la surse imaginare de împlinire. Iar în clipa când vei începe să simţi că eşti constrâns să-ţi clădeşti scurta existenţă pe principiul: "Nu pot avea”, atunci nu vei mai putea atinge sublimul în spiritualitatea lumii în care Binele, Frumosul şi Adevărul îşi dau mâna şi înfăptuiesc miracole. Ci vei începe să fii secat de orice frumos, de orice sentiment uman pe care îl deţii, de orice ţel măreţ.

Sau, stările tale sufleteşti pot acționa ca server de comandă și control atunci când refuzi să primeşti instrucţiuni din partea unei autorităţi de ordin restrictiv şi punitiv, cum sunt împrejurările externe nefavorabile. Această reacţie de alegere este profund justificată în cazul liderilor, pentru că nu se bazează pe prejudecăţi, sau pe credinţa într-o opoziţie absolută.

Leadership: Eşti chemat să oferi valoare unei fapte de demnitate într-un context pe care oamenii nu l-au mai cunoscut, sub aspectul profunzimii unei conştiinţe morale răscolită de reacţii negative faţă de o greşită înţelegere socială?

Există ceva de o nobleţe aparte în tine? Capacitatea ta de esențializare a experienţelor-limită poate să satisfacă cerinţele nespecificate ale oamenilor de a primi ceva de la viaţă? Încerci să ridici ştacheta conştiinţei lor la măsura întregii tale fiinţe, responsabile pentru producerea schimbării?

Nişte versuri de pe internet mi-au atras atenţia zilele trecute: “Absurdele zbateri ale sufletului îmi străpung adânc fiinţa, până la a mă identifica în propria-mi neputinţă, sau neştiinţă de a găsi un răspuns. Şi singura armă ce mi-a mai rămas e deznădejdea de a mă regăsi mereu încătuşat în propria mea fiinţă.

Liderii experimentaţi ştiu că răspunsul la cererile iniţiale în “negocierea” cu viaţa, mereu exagerate, începe cu o negaţie de genul “Nu fi naiv” sau cu expresia “A fost odată ca niciodată”. De aceea nu se simt deranjaţi să amplifice decorul lumii interioare a celorlalţi oameni, dimpotrivă sunt îndatoraţi. Şi, apreciind valoarea a ceea ce are demnitate superioară, ei acceptă să se transforme în adevăraţi creatori ai unui spaţiu de nădejde, de înfăptuire şi împlinire a năzuinţelor sufletului uman.

Lumea nu este aşa cum vrei tu să fie, ci este aşa cum trebuie tu să fii într-un mod sublim, astfel încât să te califici într-un concurs al hazardului care te găseşte fără să-l cauţi.

Într-un fel, ei înşişi retrăiesc momentele atât de dureroase pentru ceilalţi, simţind deznădejdea celor suferinzi. De aceea practică o formă de leadership care plasează experienţa vieţii într-un context neaşteptat, având o aură luminoasă, pe care ceilalţi oameni încă nu au cunoscut-o. Iar această formă de leadership, care transmite prin puterea emoţiilor un mesaj al credinţei, plin de înţeles: “să-ţi doreşti, să crezi, să speri şi să lupţi orice ar fi“, are efect stimulator şi mobilizator.

Înseamnă că ai ajuns să dispui de acel potenţial admirabil, asemenea unui vultur care simte forţa din aripi, datorită căruia ai ajuns la un nivel mai înalt decât în mod obişnuit. Înseamnă că ai devenit conştient de o anumită senzaţie de plenitudine şi satisfacţie morală, legându-te sufleteşte de acea zonă a lumii insuficient adusă la lumină, care depersonalizează individul şi îl lipseşte de omenie, pe care ai reusit să o explorezi şi, în plus, să o cucereşti.

Ca să fii eficient în studiul lumii înconjurătoare, posedând o anumită înţelepciune pe care numai în timp o poţi dobândi, e însă nevoie şi de ştiinţa omului lăuntric care cunoaşte acea limbă a sufletului, caracteristica timpului, de care să te simţi legat ca printr-o coloană vertebrală de acţiunile tale. Dacă pui valoare în vieţile celorlalţi, aceasta nu ţi-o va lua nimeni.

O conştiinţă morală răscolită de reacţii negative faţă de o greşită înţelegere socială se poate concretiza într-o destăinuire tainică a sufletului care se iveşte numai când simţi nevoia unei râvniri la o poveste fermecată de viaţă.

O poveste care a început cu „A fost odată ca niciodată” se poate schimba radical cu un îndemn: „Nu îţi împietri inima, roagă-te neîncetat !“ care conduce la apariţia hazardului.

Steaua care străluceşte în fundul buzunarului aduce în atenţie acea motivaţie intrinsecă de a crea ceva nou, mobilizator, dătător de speranţă, care îi transformă pe oameni într-o puternică forţă de acţiune. Nu te crampona într-o limită a acceptibilitatii vieţii, oricare ar fi ea, ci ia aminte că trăieşti într-un prezent care este simultan, un viitor îndepărtat, dar şi un trecut îndepărtat.



* Notă: Victor Hugo - Mizerabilii;

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate