ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Steaua care străluceşte în fundul buzunarului

On Aprilie 02, 2014, in Leadership Fusion, by Neculai Fantanaru

Identifică acel factor de siguranţă care poate să întreţină mulţumirea sufletească şi credinţa, reinventându-te permanent în contextul unei lumi care îşi risipeşte minunile.

Călătorul îşi aminti obiceiul încântător şi străvechi al copiilor, care-şi pun încălţămintea la gura vetrei, în ziua de Crăciun, ca să aştepte în întuneric cine ştie ce dar strălucitor din partea zânei ocrotitoare. Cele două surori răsfăţate, Eponine şi Azelma, avuseseră grijă să nu scape prilejul şi-şi puseseră fiecare câte un pantof în vatră. Zâna, adică mama lor, doamna Thenardier, trecuse pe acolo şi lăsase în fiecare pantof câte o monedă de zece parale.

Omul se ridică şi era gata să plece, când zări în fund, departe, în colţul cel mai întunecat al vetrei, un papuc urât, din lemnul cel mai prost, pe jumătate rupt şi plin ce cenuşă şi noroi uscat. Era papucul Cosettei, al micuţei servitoare. Cu acea încredere mişcătoare a copiilor care pot fi înşelaţi întotdeauna fără să se descurajeze niciodată, Cosette îşi pusese şi ea papucul în vatră. Sperând..

Dar în papucul acesta nu era nimic. Atunci, străinul scotoci în vestă, se aplecă, şi puse în papucul Cosettei un galben. Mare-i fu bucuria fetiţei, dimineaţa, când descoperi cadoul. Pentru prima dată în toţi aceşti ani de muncă şi suferinţă, prea grea pentru un copil, cineva se gândise la ea. Biata făptură blândă, a cărei inimă nu se deschisese până atunci nimănui, pentru prima oară simţi o mângâiere.

Când Cosette mătura scara, se oprea, rămânea pironită locului, uitând de treabă şi de lumea întreagă, ocupată să se uite la steaua care-i strălucea în fundul buzunarului. *

Leadership: Stările tale sufleteşti acționează ca factor de izolare sau ca server de comandă și control?

Stările tale sufleteşti acționează ca factor de izolare atunci când te simţi constrâns de regulile impuse între zidurile unei realităţi, care pare din ce în ce mai meschină, să trăieşti în tiparele unor vremuri care par de mult apuse. Sau atunci când năzuieşti la lucruri pe care nu ţi le permiţi.

Asta înseamnă să te raportezi la surse imaginare de împlinire. Iar în clipa când vei începe să simţi că eşti constrâns să-ţi clădeşti scurta existenţă pe principiul: "Nu pot avea”, atunci nu vei mai putea atinge sublimul în leadership. Ci vei începe să fii secat de orice frumos, de orice sentiment uman pe care îl deţii, de orice ţel măreţ.
 
Sau, stările tale sufleteşti pot acționa ca server de comandă și control atunci când refuzi să primeşti instrucţiuni din partea unei autorităţi de ordin restrictiv şi punitiv, cum sunt împrejurările externe nefavorabile. Această reacţie de alegere este profund justificată în cazul liderilor, pentru că nu se bazează pe prejudecăţi, sau pe credinţa într-o opoziţie absolută.

Leadership: Eşti chemat să oferi valoare într-un context pe care oamenii nu l-au mai cunoscut?

Există ceva de o nobleţe aparte în tine? Capacitatea ta de esențializare a experienţelor-limită poate să satisfacă cerinţele nespecificate ale oamenilor de a primi ceva de la viaţă? Încerci să ridici ştacheta conştiinţei lor la măsura întregii tale fiinţe, responsabile pentru producerea schimbării?

Nişte versuri de pe internet mi-au atras atenţia zilele trecute: “Absurdele zbateri ale sufletului îmi străpung adânc fiinţa, până la a mă identifica în propria-mi neputinţă, sau neştiinţă de a găsi un răspuns. Şi singura armă ce mi-a mai rămas e deznădejdea de a mă regăsi mereu încătuşat în propria mea fiinţă.

Liderii experimentaţi ştiu că răspunsul la cererile iniţiale în “negocierea” cu viaţa, mereu exagerate, începe cu o negaţie de genul “Nu fi naiv” sau cu expresia “A fost odată ca niciodată”. De aceea nu se simt deranjaţi să amplifice decorul lumii interioare a celorlalţi oameni, dimpotrivă sunt îndatoraţi. Şi, apreciind valoarea a ceea ce are demnitate superioară, ei acceptă să se transforme în adevăraţi creatori ai unui spaţiu de nădejde, de înfăptuire şi împlinire a năzuinţelor sufletului uman.

Într-un fel, ei înşişi retrăiesc momentele atât de dureroase pentru ceilalţi, simţind deznădejdea celor suferinzi. De aceea practică o formă de leadership care plasează experienţa vieţii într-un context neaşteptat, având o aură luminoasă, pe care ceilalţi oameni încă nu au cunoscut-o. Iar această formă de leadership, care transmite prin puterea emoţiilor un mesaj al credinţei, plin de înţeles: “să-ţi doreşti, să crezi, să speri şi să lupţi orice ar fi“, are efect stimulator şi mobilizator.

Înseamnă că ai ajuns să dispui de acel potenţial admirabil, asemenea unui vultur care simte forţa din aripi, datorită căruia ai ajuns la un nivel mai înalt decât în mod obişnuit. Înseamnă că ai devenit conştient de o anumită senzaţie de plenitudine şi satisfacţie morală, legându-te sufleteşte de acea zonă a lumii insuficient adusă la lumină, care depersonalizează individul şi îl lipseşte de omenie, pe care ai reusit să o explorezi şi, în plus, să o cucereşti.

Ca să fii eficient în studiul lumii înconjurătoare, posedând o anumită înţelepciune pe care numai în timp o poţi dobândi, e însă nevoie şi de ştiinţa omului lăuntric care cunoaşte acea limbă a sufletului, caracteristica timpului, de care să te simţi legat ca printr-o coloană vertebrală de acţiunile tale. Dacă pui valoare în vieţile celorlalţi, aceasta nu ţi-o va lua nimeni.

Steaua care străluceşte în fundul buzunarului aduce în atenţie acea motivaţie intrinsecă de a crea ceva nou, mobilizator, dătător de speranţă, care îi transformă pe oameni într-o puternică forţă de acţiune.



* Notă: Victor Hugo - Mizerabilii;

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us