Steaua unui rătăcitor care își duce crucea

Înfruntă realitatea mergând înainte, fără să te pierzi în lanțul evenimentelor cărora tu însuți le ești protagonist.

Era o vreme când n-ar fi putut să se împace cu el însuși: era prea dezamăgit de felul în care se schimbaseră lucrurile, din vina lui, fiindcă descoperise acea blestemată geantă plină cu bani.

Ca un pirat care își ascunde comorile, făcându-se apoi nevăzut, Llewelyn Moss, gonește, gonește, gonește, nu se mai uită nici în stânga, nici în dreapta, gonește cu acea credință totală că trebuie să lupte ca să supraviețuiască. Proba unei ultime rezerve de vitalitate. Reacția disperată a unei puteri dezlănțuite din adâncul propriei conștiințe.

Cu tărie de caracter și hotărâre, el gonește ca vântul spre acea implacabilă chemare a destinului, care întotdeauna tinde să se împlinească la timpul stabilit.

Prins într-un joc care avea ceva ce punea în mișcare - într-un mod nemaipomenit - toate fibrele îndrăzneților. Fiind urmărit ca o fiară de pradă de către vrăjmașii lui înverșunați, pe de o parte de traficanții de droguri, pe de alta de oamenii legii, și, mai presus de toți, de Anton Chigurh, nemilosul asasin.

Așa că Moss trece granița spre Mexic asumându-și o viață de rătăcitor, an outlaw, afundându-se în negura unui anonimat. O exilare bazată pe succesiunea continuă a unor acțiuni enigmatice și disperate, în totală discordanță cu personalitatea lui. O sustragere a individului din normalitate, prin crearea unei realități captive.

Dovada ultimă a vitalității tale este o consecventă aplicare a precauției care te urcă neașteptat la cota cea mai înaltă a simțirii, lăsându-te să crezi la nevoie, că este doar una din multiplele posibilități de orientare de care ești în stare?

Ce se petrecerea în sufletul lui Moss? La fiecare pas, își spunea, probabil: “Alerg să îmi îndrept greșelile; trebuie să mă țin bine ca un zid; voi răspunde cu viața mea pentru fiecare pas ce-l voi face îndărăt.”

Toate simțurile lui păreau concentrate spre ocolirea primejdiilor. Se simțea târât înainte, irezistibil, de tăvălugul urmăritorilor, devenind protagonistul unei “opere” a cărei realitate aparținea lor. Înăbușitor, ca o povară grea, în el se făcuse o schimbare subită de la a fi într-o poziție de forță la a nu fi.

Urmărit peste tot, înconjurat asemenea unui cerb, de o turmă de lei. Nu făcea decât să-și amâne moartea, ducându-și în spinare crucea grea a păcatelor. Și numai steaua lui norocoasă părea să-l mai ghideze, fără să știe nimeni încotro.

Era deprins să meargă întotdeauna înainte, tot înainte. Fără să știe că atunci când steaua se va stinge - și asta se va întâmpla cu siguranță - el va dispărea odată cu ea.

Veghezi la respectarea precauției la nivelul luării deciziilor în condiții de incertitudine, cînd activul punctelor tale forte este subevaluat?

Felul cum răspunzi la cursul evenimentelor pune în valoare anumite realități pe care le ignori sau persiflezi, ori nu le vezi, dar care sunt singurele realități cu adevărat însemnate care își pot câștiga un loc indiscutabil în existența ta.

Un cerc aparent inexpugnabil de situații neașteptate, perspective, răsturnări de valori, realități care se întrepătrund, procese de transformare personală, cu evidente uniformizări și regularități într-o sumă de factori haotici care se înmulțesc de la o zi la alta și se manifestă arbitrar, într-o serie de conjuncturi, fericite sau nu, într-o vastă criză de personalitate.

De aceea urmărirea diversității de perspective, idei și alegeri asupra cărora să te concentrezi în drumul tău spre excelență, este primordială. Ea te face să incluzi o anumită adâncime, anumite semnificații, sensuri, mai multe “fațete”, dacă dorești, aflate adesea într-o implicită polemică între ele.

Să asociezi elementele desprinse din realitate, uneori complementare, alteori contradictorii, fără să fii convins de veridicitatea rezultatului final, care să nu contrazică felul tău de a fi, iată care este încurcătura, frontiera de azi și de mâine la care se oprește iscusința și înțelepciunea liderului.

Transformarea personală este o consecință a răstunării acelei realități pe care nu ai cum să o eviți, dar din care emană forța oglindirii morale și spirituale în direcția unei determinări care doboară orice bariere impuse de cursul evenimentelor.

A fi altcineva decât cel ce ești în realitate, din cauza evenimentelor care se schimbă brusc, a circumstanțelor pe care viitorul le poate aduce, este o operație de inversare destul de riscantă, care și ea are un corespondent bine precizat în realitate, în ceea ce simți, în ceea ce gândești, în ceea ce faci.

Ești altcineva decât cine pretinzi că ești? Ești dezamăgit de felul în care se schimbă lucrurile, din vina ta? Te simți prins într-un joc care îți pune în mișcare întreaga structură interioară? Îți construiești excelența după un cod în totală discordanță cu personalitatea ta? Te simți târât înainte, irezistibil, de tăvălugul unei evoluții necontrolate? Evoluezi spre un alt fel de a fi? Ești protagonistul unei “opere” a cărei realitate aparține celorlalți din jurul tău?

Îți grăbești transformarea în detrimentul constantei de a fi mereu într-o poziție de forță?

Citeam zilele trecute fabula “ Omul și demonul ”. Un demon dă unui copil un ghemotoc de ață și-i spune. Acesta este firul zilelor tale. Ia-l. Când ai să vrei ca timpul să curgă mai rapid, trage de fir; zilele tale vor trece mai repede sau mai încet, după cum ai să dai drumul ghemotocului mai iute sau mai pe-ndelete. Atâta timp cât nu te vei atinge de fir, vei rămâne mereu în aceeași clipă a existenței tale.

Copilul luă ghemotocul; trase de fir, vrând să-și împlinească toate dorințele, rând pe rând. După întâlnirea cu demonul, nu mai trăise decât patru luni și jumătate.

Dacă există anumite dominanțe sau scăpări momentane ale voinței tale de a contribui la schimbarea lucrurilor, atunci potențialul tău de a fi ceea ce ești menit să fii va scădea vertiginos. A fi altcineva decât cine ești cu adevărat, este ca și cum ai “trage de fir” - îți grăbești transformarea în detrimentul constantei de a fi într-o poziție de forță.

Leadershipul este poziția pe care o adopți în acele situații în care te poți ușor împotmoli, dar unde figurează acea constatare cu caracter de regulă: realitatea cea mai dură cu care te confrunți este singura ocazie pentru a te gândi cum poți deveni mai încrezător și mai inspirat încât să schimbi clauzele convenției numită "capitulare".

O poziție de forță se obține printr-o percepție corectă a ceea ce ești în contextul viziunii care supraviețuiește rătăcirii într-o lume care îi îndepărtează și însingurează pe cei prinși în ea.

Această rătăcire poate fi percepută drept o formă a luptei tale contra morții și a ambiției tale de a controla timpul, de a fi cu un pas înaintea lui. Dar, totodată, poate fi percepută drept o capcană a propriei nesiguranțe în trăirea unei vieți lipsită de semnificație, condusă de un scop neînsemnat.

Steaua unui rătăcitor care își duce crucea aduce în prim plan acea continuă transformare nefavorabilă care, precum vântul, risipește în goană toate eforturile tale de a-ți menține nealterat Eul și perspectiva asupra acelui lucru unic pe care intenționezi să-l atingi: excelența.

Înainte de a trece la un nivel mai înalt de leadership, găsește-ți curajul și puterea interioară să te întrebi despre realitatea propriilor tale convingeri. Asa cum electronii au nevoie de un material conductor ca să se miște, tot astfel tu trebuie să izbutești întotdeauna să găsești un punct de sprijin în punctele tale de vedere asupra realității pentru ca personalitatea ta, trăirile tale, să fie congruente cu rezultatul final: siguranța de sine.

Înfruntă realitatea mergând înainte, fără să te pierzi în lanțul evenimentelor cărora tu însuți le ești protagonist.

“Festina lente”. Nu te grăbi să-ți atingi scopul cu orice preț, cu o viteză nemaipomenită. Riști să nu mai ajungi să ți-l împlinești. Fii în rezonanță cu ceea ce ești, cu contemporanii și cu evenimentele în continuă schimbare. Adaptează-te la ele. Și astfel steaua ta nu va apune prea curând.

* Notă: No Country for Old Men (2007)