Stelele comunică numai cu stelele
Exagerând importanţa momentelor mobilizatoare şi trăitul în prezent, riscăm să pierdem adevărata măsură a performanţei şi a virtuţilor care dau temei unei existenţe semnificative.
Unii indivizi îşi găsesc "în sfârşit" o preocupare, mai mult sau mai puţin conjuncturală, dar fără să exceleze cu adevărat în vreo direcţie sau alta. Or aceşti indivizi seamănă întrucâtva cu puştiul de 7 ani care se bucură nespus la primirea unei jucării, cum ar fi o maşinuţă teleghidată. Imediat ce pune mâna pe ea, el o întoarce pe toate părţile, o examinează ca pe o operă de artă, fiind o alternativă super ok la prăpăditul Lego. În sfârşit copilul trăieşte intens momentul unui nou început de drum.
Şi începe distracţia, un nou orizont se întinde în faţă, visarea unei lumi vesele într-un vârtej de realităţi posace. Şi să-l vezi numai pe posesorul maşinuţei, este atât de fericit, atât de mândru de jucăria lui, ca şi când doar el ar avea acces la „faţa nevăzută“ a unei lumi coborâte din nişte visuri de neatins. Uneori scoate la iveală egoistul şi posesivul din el: "Nu-mi atinge jucăria. E numai a mea ! " În majoritatea timpului, el se întrece cu alţii copii, cu alte maşinuţe...
Aşa că, zile întregi, nopţi întregi, săptămâni întregi, luni întregi, atât de bucuros este puştiul de 7 ani pentru că în sfârşit şi-a descoperit o ocupaţie interesantă, arătându-se atât de mândru, atât de avântat, atât de încântat de noua lui achiziţie în faţa celorlalţi copii care au şi ei maşini teleghidate, poate nu aşa rapidă ca a lui. Copilul rămâne cu maşinuţa, dar nu cu ştiinţa de a fi la înălţime.
Leadership: Poţi să-ţi echilibrezi energia de a merge permanent înainte, dar fără să te laşi condus de ea, în aşa fel încât să-ţi descătuşezi potenţialul şi să-ţi maximizezi performanţa în călătoria ta continuă?
La un moment dat în viaţă, presupun că aşa sunt toţi copiii de 7 ani, prinşi într-un moment pe care viaţa îl numeşte copilărie. Doar un amănunt se încăpăţânează să nu se potrivească defel în tabloul general. Ei bine, copiii sunt rareori atenţi la multitudinea condiționărilor care determină realitatea exterioară, ei trăiesc momentul prezent fără să privească în printre gratiile realităţii. Puţini sunt avantajaţi de uimitoarea experienţă de viaţă care se supune unui destin grandios.
Copii nu iau în calcul faptul că, în timp. maşinuţa aia se va strica sau va ajunge aruncată în vreun dulap alături de alte jucării. Ei nu iau în calcul nici faptul că vor apărea alte jocuri şi activităţi mult mai interesante, cum ar fi jocurile pe laptop, iar după cum bine ştim emoţiile se manifestă diferit de la o anumită vârstă. Maşinuţa aia este un act de spectacol, un semn al mândriei de a fi egalul celorlalţi copii bine văzuţi şi bine poziţionaţi social, lângă scena numită WOW (your play is a wow).
Şi până la urmă, maşinuţa aia nu-i aduce pe niciun podium, nu-i învaţă nimic despre viaţă, despre toate feţele vieţii, nu-i învaţă despre conceptele specifice artei, despre cum avansează ştiinţa şi tehnicile, şi nici nu le ghidează paşii pentru a face alegerile corecte. Viaţa nu-i învaţă nimic, până când ştiinţa le-o ia înainte, şi în loc să-şi ghideze eforturile spre lumea artei şi a tehnicii care în viitor ar putea să-i claseze pe un podium al marilor învingători, ei se limitează doar la a trăi momentul prezent, în toată splendoarea lui.
Leadership: Imaginea pe care ţi-o construieşti şi pe care o afişezi în lume depinde de capturarea momentelor care vor trece în curând, sau de uimitoarea experienţă de reorganizare a vieţii care nu te aştepţi să te ducă departe?
Ei bine, fix aşa stau lucrurile cu unii oameni care cred că excelează într-o activitate. Sunt aşa bucuroşi că şi-au găsit o îndeletnicire, ca un fel de jucărie, numai a lor, ceva unic la care ştiu să se raporteze, să aibă cu ce se mândri, nu-i aşa? Dar, la urma urmelor, ei nu realizează că sunt doar nişte roboţei care luminează ca o jucărie, una ce poate fi înlocuită cu o altă jucărie. Şi oare câţi dintre ei ajung creatori la o fabrică de jucării? Oare câţi dintre ei ajung constructori de automobile electrice de înaltă performanță, la fabrica Tesla?
Şi, ca o ironie a sorţii, s-ar putea ca tocmai acela care conduce compania de automobile Tesla, să nu fi avut niciodată în copilărie o maşinuţă teleghidată. Poate că el privea cu ochi insistenţi cerul înstelat, după vreun meci de fotbal la care îl ducea din când în când tatăl său, şi privea cerul plin de stele cu profeția teribilă a astrologului care poate prezice viitorul unei industrii auto, fără măcar să înţeleagă fundamentele de mecanică.
Stelele vorbesc numai cu sufletul celor care ştiu să le privească, să le asculte, să le vadă strălucirea, şi ele sunt mai apropiate de o atitudine de neînfrânt în faţa furtunilor existenţiale. Omul dârz şi visător e mult mai important decât o sursă de distracţie. Şi el are răbdare ca stelele să-i garanteze reuşita. Adevăratul "The Future Hero" este acela care se identifică cu stelele, acela care ştie să citească în fiecare mică strălucire o împlinire a profeţiei sale.
Şi, ca să mă întorc de unde am plecat. Sunt oameni care şi-au găsit "în sfârşit" o preocupare. S-ar putea ca această preocupare să fie singura lor jucărie cu care să se poată mândri, dar tot ei s-ar putea putea să nu afle niciodată cum se conduce un automobil Tesla nou nouţ, abia ieşit dintr-o fabrică Tesla.
Aşadar, ai grijă cu ce te mândreşti, nu cumva să rămâi prizonierul unei lumi mici, pe cale de dispariţie, în timp ce altcineva ajunge înfăptuitorul unei lumi globale, cosmice. Poate că, totuşi, stele comunică numai cu stelele...
Ca să ajungi la nivel înalt în leadership trebuie să fii avantajat de o împletire a planului lui Dumnezeu cu decizia ta de a fi ferm în ce priveşte reprioritizarea lucrurilor care sunt trecătoare.
Stelele comunică numai cu stelele numai atunci când omul îşi dă seama că este favorizat de providenţă în aşteptarea unui viitor ce merită a fi trăit numai prin strălucirea credinţei de a afla adevărul ascuns sub aparenţa lucrurilor, sau de a schimba aparenţa lucrurilor care neglijează sensul adevăratei „ţinte” a vieţii.
