ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Ştiinţa omului veşnic cuprinsă între naştere şi moarte

On Ianuarie 08, 2014, in Leadership S4-Quartz, by Neculai Fantanaru

Pune în aplicare toate învăţăturile ştiinţei pe care o slujeşti şi o reprezinţi, pentru a-ţi călăuzi valoarea în direcţia trebuincioasă devenirii tale.

Marele savant de origine estonian, Karl Baer, căutând stăruitor să pătrundă în tainele dezvoltării ouălelor de găină, a ajuns în final să pună bazele unei ştiinţe noi – embriologia comparată a vertebratelor. Practic, studiul embrionilor permitea clasificarea înrudirii dintre animale.

Pentru mine, care voiam să urc marea piramidă a ştiinţei şi să pun bazele unei noi abordări a leadershipului, a însemnat foarte mult modul în care savantul a elaborat noua clasificare a animalelor. El a efectuat lucrul cel mai important: a arătat că embrionul urmează o cale proprie de dezvoltare la fiecare tip de animale.

Ecoul teoriilor sale au constituit pentru mine un etalon al inovaţiei, servind în acelaşi timp ca legătură de unire între două mentalităţi oarecum diferite. Iar modalitatea lui de aplicare a învăţăturilor şi adevărurilor descoperite pe parcursul cercetărilor au deschis orizontul devenirii mele viitoare ca om care rivalizează cu limitele impuse de reperele unei evoluţii ştiinţifice neîmplinite până la capăt.

Plăcuta incursiune în lumea științei, stimulând curiozitatea și devenirea personală, asigurând dobândirea unei distinctivități ideologice şi culturale aparte, s-a concretizat la scurt timp într-o multitudine de reflecții interesante, teorii și considerații plauzibile legate de domeniul conducerii. Era atât de ispititor să înțeleg reprezentarea elementelor de identificare a compuşilor care favorizează o anumită chimie a individualităţii, era atât de palpitant să descurc ițele atâtor ipoteze contradictorii care susțin modelul uman.

Numai astfel mi-am putut da seama ce se află dincolo de propria-mi persoană: valoarea măsurată şi orientarea pragmatică. Aceste două caracteristici îmi ofereau instrumentele necesare pentru a înţelege interacţiunea dintre ştiinţă şi metafizică, în favoarea unor abordări unice în leadership.

Leadership: Accepţi să intri într-o cădere liberă fără sfârşit?

Deseori păşim orbeşte prin labirintul incertitudinii în căutarea unor răspunsuri la întrebarea “Încotro ne îndreptăm?”, călăuzindu-ne după nişte consideraţii referitoare la ceea ce este îngăduit să cercetăm şi prea puţin după cele referitoare la ceea ce este util de folosit în analizarea de sine şi în autocunoaştere.

În loc să ne ridicăm nivelul de gândire şi cultură din această mocirlă compromiţătoare a necunoscutului de sine, ne adâncim tot mai mult în ceea ce se numeşte carantina aşteptării decente. Suntem învăluiţi de o mantie de stricăciune lăuntrică în loc să manifestăm un entuziasm uriaş pentru căutarea, actualizarea şi salvarea acelor virtuţi ideatice care sunt în mod drept preţuite în societatea umană.

În timp ce bătrânii nu mai obţin de prea multă vreme rezultate notabile, tinerii îşi pierd cheful de a-şi însuşi ştiinţa, adică scade randamentul care face posibilă realizarea unor “venituri” suplimentare de valoare personală. Este evident că mulţi nu sunt în stare să realizeze o legătură între performanţa cognitivă şi rezultatele de o calitate superioară, relevante pentru zona leadershipului. Aceştia nu pot vedea în ce măsură sunt capabili să se autodepăşească respectând traseul pe care îl au de parcurs în stabilirea unor forme noi de reprezentare a lumii şi cunoaşterii.

Asta înseamnă să intri într-o cădere liberă fără sfârşit, într-un declin extrem, venind în prelungirea firească a stării numită apatie, care şterge o cantitate semnificativă din acele câştiguri prealabile de productivitate a resurselor alocate îmbunătăţiri aptitudinilor, în acord cu cerinţele leadershipului performant.

Leadership: Cat costă să construieşti o punte peste “abisul” ivit între involuţie şi ştiinţă?

Pentru a face posibilă acea privire interioară care să zădărnicească capcanele involuţiei şi inactivităţii funcţionale, analizând toate acele ipoteze, calcule, experimente, teorii selectate pentru a rezista mai bine la tendinţele de atracţie a modelului de gândire care face cinste ştiinţei, trebuie eliberat drumul spre putința de dezvoltare a individualităţii.

Trebuie eliberat drumul spre putinţa de a vedea o nouă interfață pentru harta numită “plan de deschidere şi reorganizare a studiului individual”, urmând o cale proprie de evoluţie şi de afirmare pe plan profesional. Nu-mi dau seama cum s-ar putea realiza acest lucru fără asimilarea cunoştinţelor necesare identificării şi analizei unor noi aspecte ale interacţiunii informaţie-materie, unor noi resurse de cunoaştere, conturându-se argumente privind oportunitatea extinderii unor noi concepte ştiinţifice şi arii de cercetare.

Îţi aminteşti de Turms, eroul romanului “Etruscul”, de Mika Waltari? El încerca deseori să-şi înţeleagă fiinţa, ascultându-şi gândurile şi chemările interioare. Nesigur pe propriile sale valori, calităţi şi aptitudini, i-a rugat pe preoţii iniţiaţi să-l înveţe ce trebuie să ştie pentru a cunoaşte desăvârşirea. Ei i-au răspuns: "Ştiinţa este în tine însuţi. Nu în noi."

O incursiune în lumea științei poate fi nespus de plăcută doar dacă stimulează curiozitatea și devenirea personală, asigurând dobândirea unei distinctivități ideologice şi culturale aparte. Ea trebuie să se concretizeze în ceva interesant, palpabil, de viitor, util şi accesibil leadershipului pe care îl vei exercita într-o permanentă ascultare de tine însuţi. De propriile tale gânduri şi prejudecăţi, de valoarea ta, de imaginea pe care ţi-o creezi despre tine.

Ceea ce te costă ca să construieşti o punte peste “abisul” ivit între involuţie şi ştiinţă este conexiunea şi cheltuiala pe care o stabileşti cu angajamentul de îmbunătăţire continuă a performanţelor, asigurând continuitatea cercetărilor ştiinţifice în direcţia dată de domeniul tău de activitate. Dacă vrei să te situezi în stadiul de “savant” în ceea ce priveşte modul de consolidare a relaţiei cu excelenţa, pune în aplicare toate învăţăturile ştiinţei pe care o slujeşti şi o reprezinţi, pentru a-ţi călăuzi valoarea în direcţia trebuincioasă devenirii tale.

Ştiinţa omului veşnic cuprinsă între naştere şi moarte vizează acea angajare liber consimţită de a cunoaşte, de a învăţa, de a te autodepăşi, astfel încât să cucereşti piscurile cele mai înalte performanţei. Este o cale care cere o angajare de fiecare clipă, ţintind spre un nou ideal care sa te poziţioneze în categoria candidaţilor de top la premiul numit: desăvârşire.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us