Strălucirea nestematei

Luptă ca să strălucești – dar fără a cădea în capcana puterii astfel obținute.

Regele Persiei, Sharaman, avea planuri ambițioase și totodată convingerea că Dastan, fiul său adoptiv, era omul cel mai indicat să le ducă la îndeplinire. Dastan, supranumit "Leul din Persia", reușise printr-un adevărat tur de forță să pătrundă în orașul sfânt Alamut și să deschidă porțile armatei regale ca aceasta să-l ocupe fără prea multe pierderi omenești.

În timp ce sărbătoreau victoria, regele Sharaman, care era întruparea celor mai prețuite virtuți ale timpului acela: gândire clară și ordonată, inteligență, generozitate, viziune, iscusință, înțelepciune și mai presus de toate hotărâre, l-a felicitat pe Dastan pentru izbânda sa. Și i-a dat o ultimă lecție:

- Un om bun ar fi făcut ca tine Dastan, ar fi acționat cu îndrăzneală și curaj pentru izbândă și cruțarea de vieți. Însă un om mare ar fi oprit atacul de la bun început. Un om mare ar fi oprit ceea ce știa că e greșit... indiferent a cui ar fi fost porunca. Tu puteai fi mai mult decât bun Dastan, puteai să fii mare...

Modul de acțiune pe care ești capabil să-l exerciți într-un plan mai restrâns decât planul de ansamblu, trebuie privit sub raportul unor reglări de poziție ca urmare a unei intervenții de tip "take a second-look" ?

Firești considerații de la un spirit atât de pătrunzător. Ceea ce-l preocupa în primul rând pe regele Sharaman din filmul "Prince of Persia - The sands of time" nu era să-i insufle fiului său credință și speranță, ci să-l determine să se gândească mereu la evenimente și la consecințele lor.

Dastan era neîntrecut în curaj și vitejie, ingenios și inventiv, energic și ambițios, dar acestea nu-l salvau de la impresia proastă pe care a produs-o aliaților Persiei și oamenilor din Alamut. Căci pentru toți locuitorii Alamutului, el era văzut ca un uzurpator. Iar așa cum Heliodor (din Vechiul Testament) intrând să jefuiască templul din Ierusalim a fost alungat de înger, tot astfel Dastan risca să fie alungat din Alamut și poate chiar umilit în cele din urmă.

Pe o inscripție dintr-un templu chinezesc stă scris: "O nestemată nu lucește până n-o șlefuiești." Un diamant, chiar dacă este acoperit de unul sau mai multe straturi de piatră, tot o nestemată rămâne. Însă acesta trebuie șlefuit pentru a da la o parte straturile respective și pentru a scoate la iveală diamantul.

Sfatul regelui a servit numai pentru "șlefuirea" lui Dastan. Ceea ce a încercat de fapt să-i spună regele e că nu este deloc ușor să acționezi împotriva simțului datoriei și a celui dictat de propria inimă. L-a învățat ce înseamnă tăria spiritului uman.

Judecățile tale se lovesc de limitări importante în ceea ce privește semnificația operei pe care ești chemat s-o înfăptuiești?

Pentru a fi un conducător desăvârșit nu-i de-ajuns să fii bun, trebuie să fii mare. Trebuie să faci loc unor idealuri mai înalte, unor formule cu semnificații general umane, nu doar să-ți faci datoria. Trebuie să știi cum să acționezi pentru a-ți transforma viziunea în realitate, evitând faptele care împiedică această transformare și care îți pot influența valoarea ta ca lider.

Concentrează-te asupra obiectivului principal în timp ce te gândești și la toate celelalte, pentru ca gloria ta să cunoască o strălucire intensă. Ca un adevărat judecător, fii întotdeauna drept în hotărârile tale, dar și omenos în același timp. Folosește-ți toată priceperea pentru a nu eșua. Caci o hotărâre luată în pripă, bazată pe emoții, îți poate diminua influența și îți poate știrbi autoritatea.

Limitarea cea mai cea mai grea pe care ți-o impune urmarea directă a evenimentelor este obținerea unei arii largi de autoritate care nu se manifestă în trăirea ta: "Eu sunt doar atât, nu mai mult ! "

Iar semnificația operei pe care ești chemat s-o înfăptuiești, înțeleasă doar de către cei înțelepți, este să păstrezi o anumită noblețe, de necontestat, fără să speri că ești singurul din lume care cunoaște arta de a deschide o cale nouă spre viitor.

Îndrăznești să-ți descătușezi latura sensibilă, dând frâu liber propriei tale vulnerabilități?

Rețeta pentru un leadership ineficient este să faci deseori lucrurile greșit. Cucerit de idealuri înalte și mânat de efemere iluzii ale ambiției sale, liderul își poate descătușa latura sensibilă dând frâu liber propriei sale vulnerabilități. Un lider desăvârșit rămâne, însă, foarte atașat realității, plecând de la observarea ei riguroasă și pătrunzătoare. El pătrunde cu mintea evenimentele, apoi le filtrează prin suflet înainte de a lua hotărâri majore.

Mulți oameni își imaginează că sunt lideri și experți, că dețin toate răspunsurile referitoare la modul în care trebuie să acționeze. Dar celor mai mulți le lipsește "nestemata" care să le pună în valoare potențialul. Ei sunt acoperiți de imperfecțiuni care le rodează talentul și-i împiedică să fie eficienți în activitățile pe care le desfășoară, respectiv în înțelegerea a ceea ce influențează succesul lor pe termen lung.

Aici s-ar nimeri sfatul pe care mi l-a dat demult mama mea: "Luptă ca să strălucești – dar fără a cădea în capcana puterii astfel obținute".

Leadershipul cuprinde totalitatea lucrurilor mari pe care le înfăptuiești în numele unui ideal sfânt, din care trebuie să scazi mândria de a le deține !

Concluzie: Așa după cum valoarea unei nestemate crește prin șlefuirea care-i sporește frumusețea, tot așa și oamenii, dar mai ales liderii, trebuie să se "șlefuiască" pe parcursul vieții pentru a-și înlătura imperfecțiunile și pentru a-și domoli orgoliile.