ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Sufletul îşi deschide singur orizonturile

On Decembrie 01, 2014, in Leadership GT-Accent, by Neculai Fantanaru

Ia-ţi libertatea de a te redefini, corectând eroarea de a te supune trecutului care te urmăreşte.

Se zvonea că nefericitul fusese pe vremuri, ofiţer de marină, închis pentru bonapartism. Adevărat, gândi contele, Dumnezeu m-a făcut să plutesc deasupra valurilor şi a flăcărilor. Şi astfel bietul marinar trăieşte în amintirea câtorva povestitori. I se spune povestea cumplită la gura sobei, iar cei ce-o ascultă se înfioară când aud cum a străpuns spaţiul ca să se afunde în adâncurile mării. El era numărul 34. Se spune că era într-atât de obişnuit cu întunericul, încât ar fi putut vedea şi un ac în colţul cel mai întunecat al celulei. Dar iau trebuit zece ani ca s-o poată face, gândi Monte Cristo.

Da - îşi spuse el - iată piatra pe care stăteam. Iată urma umerilor mei, întipărită pe un zid. Iată urma sângelui care mi s-a scurs din frunte într-o zi când am vrut să-mi sfărâm capul de pereţi... Şi cifrele astea... Îmi aduc aminte... Le-am scris într-o zi când socoteam vârsta tatii, ca să ştiu dacă-l voi mai găsi în viaţă, şi vârsta lui Mercedes ca să ştiu dacă o voi mai găsi liberă. După ce-am făcut socoteala, am avut o clipă de nădejde... Nu mă gândisem la foame şi la necredinţă. Nu mai ceream libertate, ci ţinerea de minte. Mai mult ca orice, mă temeam să nu înnebunesc şi să uit. *

Leadership: Recurgi la ascunderea adevărului prin stabilirea unui alt adevăr, sau la distorsionarea realităţii prin proiecţia unei lumi ireale?

Adevărul, caracterizat în esenţă prin aceea că se acoperă gros de confidenţialitate şi non-divulgare, dar nu elimină durerea pierderii de sine în jocul vieţii, în interacţiunea cu trecutul pe care ţi-l aminteşti printr-un soi de constrângere subiectivă, este primul din coordonatele care îţi defineşte personalitatea în momentele de profundă mişcare emoţională.

A justifica ascunderea adevărului prin faptul că te simţi vinovat, confuz, neştiind cum să găseşti eliberare şi pace, prin refuzul de a răspunde solicitării conştiinţei de a păcăli aceste sentimente, înseamnă de fapt să consimți la sinuciderea ta, să renegi ceea ce ai mai bun în tine, înseamnă să pierzi totul din avântul spre înălţimile împlinirii personale.

Distorsionarea realităţii prin jocul cu posibilităţile mărturisirii experienţei, a propriilor dezamăgiri, a identităţii umbrite de un trecut insuficient estompat, poate să anuleze raportul de succesiune între depăşirea obstacolului numit „căderea într-un abis inimaginabil” şi poziţionarea pe o treaptă desăvârşită a vieţii şi societăţii. Amintirile reprezintă un indiciu al adevărului investit cu un vot de neîncredere, completat cu tendinţa spre complexe de inferioritate, un act de acuzare la adresa naturii tale reale care contribuie la perpetuarea falsificării imaginii de sine.

În leadership, asta se poate traduce prin faptul că ţi-ai irosit posibilităţile de a controla „eroarea” a te recunoaşte ca atare sau, mai bine zis, de a te fi descoperit prea târziu ca un exponent al puterii de a face ceea ce foarte puţini reuşesc - să te conectezi la adevărul a ceea ce eşti. Leadershipul este forţa de răspuns la zonele afectate de nişte experienţe potrivnice, de lipsa de înţelegere a ceea ce este bine şi ce este rău, oferind capacităţi de funcţionare foarte ridicate în procesele de formare. Leadershipul începe cu ceea ce eşti atunci când eşti privat de libertatea de opţiune şi eşti nevoit să-ţi dezvolţi capacitatea responsabilităţii personale.

A recurge la ascunderea adevărului prin stabilirea unui alt adevăr înseamnă să faci abstracţie de ceea ce ai fost, şi să fii în acord cu ceea ce ştii că ai devenit. Nu degeaba mărturisea scriitorul Alexandre Dumas: „Numai cei slabi văd totul ca printr-o pânză neagră. Sufletul îşi deschide singur orizonturile.

Prin aceasta se înţelege libertatea omului de a se redefini prin corectarea erorii de a se supune trecutului care îl urmăreşte, manevrat de o forţă nevăzută, dar combătută cu o atitudine responsabilă.

Sufletul îşi deschide singur orizonturile desemnează acea ridicare deasupra trecutului, acea eliberare din ceea ce ai ajuns să fii la un moment dat: un prizonier al durerii. Distorsionarea realităţii prin proiecţia unei lumi ireale este echivalent cu a trăi în ipostaza unui prizonier care nu are dreptul de a deschide uşa închisorii sale şi să evadeze - chiar dacă, în mod normal, eşti un om liber. Prezentul poate deveni, prin procesul aducerii aminte, o permanentă pendulare între cele două lumi - a realităţii şi a irealităţii - modelate de gânduri, sentimente, umbre şi dorinţe care te împrejmuiesc.

Lumea omului modern, ca produs al raţiunii şi simţirii aferente conştiinţei extinse în prezent, asigurând întreaga valoare a dimensiunii sale de entitate distinctă, funcţionează prin intermediul unui algoritm exclusiv, divizat în doi paşi. Primul pas este să te eliberezi de confuzie prin a şti ce trebuie să eviţi să-ţi aminteşti.  Al doilea pas este să te accepţi ca promotor al unei abordări care vizează destructurarea vechii identităţi şi construirea uneia noi.

Acest algoritm, pe fondul unui sentiment puternic, trăit preponderent ca reflectare a trecutului şi prezentului, face din leadership o ecuaţie a continuităţii identităţii.



* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo, Editura Tineretului, 1957.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us