ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Sufletul unei comori pierdute

On Aprilie 04, 2013, in Leadership XXL-Pack, by Neculai Fantanaru

Sporeşte valoarea existenţei tale, luptând contra acelui factor care te înţepeneşte în submediocritate.

Singurătatea este acum singura piatră de încercare pentru Laura Quinn, singura formă de a se lepăda de tot ceea ce o leagă de lume, singurul ei aliat împotriva acelui cancer care o rodea încet, zi de zi, mâncându-i toată viaţa, înţepenind-o în mediocritate. Ai senzaţia că întrezăreşti urme de fard în ridurile acestei fiinţe care n-a cunoscut decât munca de birou, o suspectezi că îşi construieşte un adevăr convenabil unei puteri de neînvins ce îi permite să cedeze unor instincte de adaptare la o captivitate greoaie, cu atât mai tristă, cu cât este numită, fraudulos, libertate.

Adevărul care o chinuieşte este senzaţia că nu poate să împartă cu nimeni aceeaşi soartă a omului revoltat de capriciile unei stranii Providenţe. O clipă ea rămâne singură pe terasă, pierdută într-o sumbră cugetare. Fără a fi mişcaţi de frumuseţea şi blândeţea ei, îi vom examina subtil trăsăturile, ca şi cum ar fi fost ale vreunei fiinţe cu o infinită sensibilitate şi discreţie, dar abandonată ca un condamnat într-o lume întunecată, în care se poate muri de tristeţe şi disperare. Căci asta şi ajunsese.

Factorul primordial care te înţepeneşte în submediocritate este prezenţa ta într-un loc unde trecutul și prezentul se întâlnesc într-un destin centrat în jurul noţiunii de “sfârşit al lumii”.

Cu blândeţe, ochii ei scrutează întunericul nopţii. Nepăsare, dispreţ, nefericire. Rămăşiţe de rafinament amestecate cu cioburi de mândrie. După felul cum stă încordată, îngândurată, cu privirea obosită, cum totul în ea se desface şi se reface ca o legătură chimică, generând acea reacţie severă a propriei naturi care nu se poate produce în sens invers, - putem sesiza, desigur, acel amalgam de simţăminte sărmane şi sumbre care o stăpânesc în întregime, ca un germene puţin virulent afectând un bolnav care se apără bine şi este foarte greu de bătut.

Dar care este oare natura legăturilor care se stabileşte între elementele definitorii care o fac totuşi pe Laura să spere, să viseze la clipa când va uita complet totul, când va conta doar că este ea însăşi, atât? Să simtă lumina, să simtă viaţa, să simtă acea atingere însufleţitoare, dumnezeiască, care lipseşte din viaţa ei, vindecătoare de orice tristeţe, durere sau suferinţă.

Leadership: Intervenţia ta în crearea unui rezultat frumos permite accesarea unei realităţi create din propria ta esenţă care, prin doar negaţia ei, reuşeşte să tranforme o poveste într-o singură persoană?

Există gânduri care nu se destăinuiesc în faţa nimănui, şi ale cărui mărturisiri sunt dureroase, atât de chinuitoare, mai ales pentru cel ce le adăposteşte. Culori, linii, spaţii, amestecuri de elemente cu semnificaţii aparte, forţe inegale, testate, folosite, apoi revizuite în mod repetat, formând un adeziv natural ce se întăreşte şi devine foarte rezistent.

Iar aceste tipuri de legături dispuse aleatoriu într-un sistem de sine care nu e dotat cu nicio sursă bună de lumină, creând o firavă esenţă spirituală, dobândesc nuanţe secundare. Transformând-o pe Laura Quinn într-un “Mo”, într-un roboţel lipsit de direcţie, ce se manifestă sub formă de tendinţă. Sârguincioasa tendinţă de a se închide în sine, de a-şi abandona valorile cele mai de preţ, şi tot ceea ce ea considera ca fiind rațiune.

Nu putem rămâne, de asemenea, nesimţitori nici faţă de Ego-ul şi atitudinea ei. Capul ridicat spre cer, în semn de respect atribuit Domnului, singurul ei aliat de nădejde, singurul care o înţelege. Suma de gânduri, asemenea unei rugi pe care nimeni nu trebuie să o audă, o duc dintr-o stare într-alta, deschizând încă o dată uşile inimii ei.

Toate aceste mici gesturi trădează cu uşurinţă o putere uriaşă: speranţa. Amintindu-ne de Eva de Chazelay din romanul lui Alexandre Dumas, care deşi suferindă şi neajutorată, în adâncul sufletului ei ascundea o comoară, o sumedenie de calităţi care aşteptau să fie scoase la iveală. Povestea Evei de Chazelay se sintetizează într-o singură persoană, Laura Qunn, care îşi neagă adesea esenţa legăturii ei cu Dumezeu, dar niciodată nu renunţă la posibilitatea unei noi creaţii numite reprezentativ "Omul Nou".

Leadership: Ai un rol major în viziunea pe care ţi-o formezi despre un destin inspirat din adevărurile cele mai triste ale vieţii, direct proporţional cu mândria de a te considera reperul primordial al unei credinţe înscrisă generic în sfera interogaţiei: „Ce glas s-a auzit venind de dincolo de sfârşit?"

În "Memoirs" scriitorul André Maurois spunea că "este o mare nebunie şi aproape întotdeauna pedepsită să te întorci şi să vrei să retrăieşti la patruzeci de ani tot ce ai iubit sau de care te-ai bucurat la douăzeci." Laura Quinn are această vârstă şi nici nu-şi îngăduie luxul de a se mai exterioriza ca alţii, ca să dea semnale de alarmă în legătură cu starea ei intelectuală şi socială. Cu solemnitate, ea acceptă un destin anost doar cu speranţa că ceva se va întâmpla în favoarea ei, fără a discerne erorile propriei vieţi, fără a căuta să le corecteze prin soluţii iluzorii.

Practic, Laura Quinn are un rol major în viziunea pe care şi-o formează despre un destin inspirat din adevărurile cele mai triste ale vieţii, acela de a se orienta în permanenţă după direcţia vântului schimbărilor, asigurându-se că toate activitățile ei se desfășoară în conformitate cu speranţa unui nou început de drum. Din prea-plinul sufletesc, ea îşi procură energia necesară pentru a împlinirea tuturor obiectivelor pe termen scurt, se observă responsabilitatea înţelepciunii ei de a aprecia fiecare zi prin micile bucurii pe care i le oferă fragilitatea viselor încă nespulberate, chiar dacă majoritatea se dovedesc a fi nişte himere, nişte promisiuni deşarte.

Până şi oamenii cei mai puţin clarvăzători ar fi putut citi pe chipul Laurei patimile pustiitoare, durerile sfâşietoare care au zvârlit-o în abisul insondabil al deznădejdii. Înţelege şi îndepărtează-te de această năpastă, fiinţă dragă ! Dar comanda simultană a frecvenţelor ei de acord, nu poate îndeplini relaţia de parteneriat, relaţia de unu-la-unu între lumea interioară şi cea exterioară.

Numai o izbucnire a sufletului, fulgerătoare, ar putea schimba starea ei de spirit. Numai un alt gând, mai puternic ca intensitate, mai bine optimizat, ar putea să-i redea seninătatea. Numai un singur component din sistemul care o defineşte ca om, mai poate reacţiona într-o unitate de timp: magia, ieşirea din zona critică, trecerea spre altceva, spre un nou început. Un pas care trebuie făcut cu încredere deplină în marea lume a vieţii.

Leadershipul este zona de potenţial pozitiv creată din viziunea pe care ţi-o formezi despre un destin inspirat din adevărurile cele mai triste ale vieţii, destin care poate fi oricând provocat, întors către punctul cardinal numit "Vârf de parabolă".

Sufletul unei comori pierdute evidenţiază acea tendință de a te închide în tine, de a-ţi abandona valorile cele mai de preţ care te orientează să mergi întotdeauna mai departe. Dacă vrei ca această comoară să fie accesibilă, atunci sporeşte valoarea existenţei tale, luptând contra acelui factor care te înţepeneşte în mediocritate.



* Notă: Flawless (2007)

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us