Suflul creator

On Iunie 09, 2014

, in

Leadership sX-Experience by Neculai Fantanaru

Ridică-ţi leadershipul la rang de artă, sugerându-le oamenilor să aleagă şi să accepte acea culoare dătătoare de energie care să le deblocheze potenţialul.

Am cunoscut-o pe vremea când eram student în anul întâi, pe la sfârşitul primului semestru. Era studentă, ca şi mine, doar că la o altă facultate. Foarte inteligentă, cultivată, nicidecum tipul de fată plină de ea şi prefăcută, ceea ce m-a bucurat şi m-a liniştit. Era, de asemenea, foarte frumoasă, de statură medie, cu figură de copil, ochi căprui dulci şi jucăuşi, sprâncene maro subţiri, arcuite, nas fin, niţeluş ascuţit, buze uşor cărnoase şi o privire plină de taină. Deloc machiată, îmbrăcată modest dar elegant. Părea lipsită de cusururi. Şi câtă tinereţe era în zâmbetul ei. Inspira totuşi o oarecare maturitate.

M-am văzut cu ea de prea puţine ori ca să spun că o cunosc îndeajuns de bine. Dar prima oară când am zărit-o, în biblioteca universităţii, mi-am dat seama că îmi era superioară în mai multe privinţe. O priveam cu multă atenţie, ea nu a observat şi din cauza asta nu s-a sesizat. Era chiar în banca din faţa mea. Ceva mi-a stârnit foarte tare interesul. Scria ceva. Nu ştiam ce. Stătea aplecată asupra caietului. Mi se părea că ascunde ceva. De parcă îşi crease un mic teritoriu încercuit de bariere invizibile, în interiorul căruia se retrăgea. Pentru că părea atât de absorbită de ceea ce scria, mi-am aplecat privirea asupra caietului ei, sperând să întrezăresc misterul. Am făcut ceva ce nu poate fi iertat? Nu cred.

Trăia în lumea imaginaţiei, scria o poezie. O poezie de dragoste. Cuvintele ei se legau atât de uşor, aveau sens, aveau rimă şi se transformau uneori în expresii frumoase. Nu se repeta. Metaforele pe care le planta inteligent între versurile scurte mă purtau în spaţii nevăzute, într-o lume de basm: cu cavaleri curajoşi, prinţese frumoase, zâne şi spiriduşi. Era o creaţie autentică, dar tema era asemănătoare cu cea din „ Visul unei nopţi de vară ” de William Shakespeare.

Leadership: Eşti în stare să-ţi însuşeşti înţelegerea definitorie a ceea ce eşti într-un exerciţiu de admiraţie faţă de o figură remarcabilă, iluminat de revelaţia esenţei artei care este asimilată sufleteşte printr-un act de interogare vizuală?

O urmăream cu atenţie cum scrie. Ceva îmi ţinea ţintită privirea asupra ei. Nu ştiu ce. O forţă nevăzută, misterioasă. Oh, ce fată ! Am simţit că dacă stau mai mult în preajma ei voi putea şi eu să fiu ca ea, creativ, spontan, inventiv, unic şi extraordinar. Aş fi vrut să aflu ce-i trecea prin cap, la ce se gândea, cum îi veneau ideile, cum reuşea să scrie atât de frumos, atât de rapid şi atât de bine. Aşa cum spunea odată un scriitor, o fată tânără e un profesor înnăscut şi poţi întotdeauna învăţa ceva de la ea.

În acel moment, cu mult entuziasm şi cu o poftă nebună, mi-am dorit să învăţ de la ea să scriu. Dar nu să scriu poezii, ci să fiu creativ. Să am idei, mintea să-mi alerge tot mai repede, conştient fiind că doar oamenii creativi reuşesc să ajungă departe. Ca dintr-un izvor care a secat vreme îndelungată, deborda atunci în mine o bucurie creatoare nestăvilită. Trei cuvinte îmi sunau în urechi tot mai tare, tot mai des: cunoaştere, inventivitate, succes. Oamenii de succes au avantajul că sunt inteligenţi, ingenioşi, găsesc rapid idei şi ştiu să construiască ceva de la zero.

N-am vorbit niciodată cu nimeni despre ziua aceea în care am devenit scriitor. Din păcate n-am păstrat legătura cu ea deşi ne-am înţeles bine. Nu ne-am mai văzut de foarte mult timp. De aproape 6 ani. Îmi amintesc puţine lucruri despre ea. Mi-ar plăcea nespus de mult s-o revăd. Ştie că am scris câteva cărţi. A aflat de curând. Bănuiesc că încă mai este surprinsă. Probabil se întreabă cum am reuşit. Oare ea îmi va afla vreodată secretul?

Leadership: Trebuie să respecţi o manieră de a exprima simţământul de apropiere faţă de cineva, care să-ţi permită experimentarea creaţiei numită "compromisul de a accepta o altă versiune a realităţii?"

Încercarea mea de a-mi exprima potenţialul a fost ca şi cum aş fi ales o culoare care m-a transformat complet ! O culoare care a scos în evidenţă partea aceea folositoare din mine, tot aşa cum un pictor se serveşte de anumite tonuri şi nuanţe pentru a reliefa anumite trăsături ale modelului. O culoare care a accelerat întregul meu proces de schimbare, sporindu-mi randamentul, înghiţind parcă orice nuanţe care nu se potriveau valorilor şi convingerilor mele.

„Culoarea” mea caracteristică a fost un mod de exprimare a propriilor sentimente. Şi îi mulţumesc Mariei că mi-a dat suflul creator de care aveam nevoie pentru a-mi manifesta competenţele.

Tu poţi să sugerezi oamenilor să aleagă acea „culoare” pe care s-o considere parte integrantă din fiinţa lor? Acea culoare care să le poată provoca trăiri, stări, sentimente, care să aibă un efect pozitiv asupra psihicului lor, care să conducă la transformarea lor totală? Culoarea ta are personalitatea unui artist care îşi asumă realitatea după un model de gândire care inspiră numai prin mărturia prezenţei sale?

Ridică-ţi leadershipul la rang de artă, sugerându-le oamenilor să aleagă şi să accepte acea culoare dătătoare de energie care să le deblocheze potenţialul.

Leadership: Poţi să exprimi ceea ce eşti într-un mod pur, autentic şi puternic, apelând intens la factorul instinctiv al sentimentului de mister care ţine în suspans o lume întreagă până în ultima clipă a vieţii?

O clipă în viaţa unui om poate deveni hotărâtoare. Pentru mine această clipă a fost când am întâlnit-o pe Ea. Dacă n-ar fi fost ea, cea care să-mi dea suflul necesar pentru a trece la acţiune, lucrurile ar fi stat acum probabil cu totul altfel. În sufletul meu îi mulţumesc pentru influenţa pe care a avut-o asupra mea. Misterul pe care îl împrăştia în jur, farmecul ei aparte, zâmbetul cald şi isteţimea, m-au convins să-mi doresc să trec la un alt nivel, să mai implic mai mult în cariera mea, să fiu mai bun din punct de vedere profesional, mai perseverent şi nu în ultimul rând mai creativ. De atunci nu a trecut o zi fără să scriu ceva, fără să-mi pun imaginaţia la bătaie.

Scriitorul român, Cristian Ţurcanu, observa: "Prezenţa misterului este ceea ce dă aripi şi inspiraţie minţilor cercetătoare. Prezenţa misterului şi nevoia de a-l elucida este ceea ce determină mintea să aprofundeze cunoaşterea şi să-şi însuşească o serie întreagă de calităţi. Misterul este ceea ce fascinează, dă profunzime şi savoare oricărei percepţii. Misterul trezeşte în noi dimensiuni nebănuite şi face ca viaţa să devină cu adevărat interesantă. Alungarea misterului din viaţa noastră este ca şi cum ne-am autoexila într-o zonă deşertică. Dacă,pe măsură ce afli tot mai multe, îţi dai seama că ştii tot mai puţine, înseamnă că misterul este prezent în viaţa ta, iar sufletul se dezvoltă în voie."

Scopul unui lider este acela de a-i determina pe oameni să creadă în el şi să-l urmeze. Trebuie să fie un model demn de urmat. Trebuie să aibă o putere de transformare. Trebuie să le dea oamenilor sursa de energie şi suflul creator de care au nevoie pentru a deveni mai buni şi mai eficienţi. Trebuie să le dea inspiraţia de care au nevoie.

Dacă oamenii vor da tot ce au mai bun din ei şi vor obţine rezultate peste orice fel de aşteptări înseamnă că au fost conduşi de un lider foarte bun. Iar dacă îşi vor egala liderul, atunci succesul lor va creşte semnificativ.

A accepta o nouă versiune a realităţii înseamnă să accepţi a trăi permanent cu consecinţa adoptării unei forme de putere care s-a creat pe fondul unei admiraţii nemăsurate faţă de cineva sau ceva.

Suflul creator este 50% inspiraţie şi 50% transpiraţie. Între a visa să realizezi ceva şi a putea să-ţi pui visul în practică este o diferenţă mare. Totdeauna trebuie să-ţi evaluezi bine potenţialul, posibilităţile de realizare, baza de la care porneşti, pentru a fi convins că urmezi o cale bună spre realizarea individuală.