Taina Naturii

Ceea ce vezi este ceea ce vrei să spui despre tine într-o imagine care te reprezintă prin imprimarea ei în sufletul lumii.

Marea este spectaculoasă, mai ales când razele soarelui îi oferă o strălucire deosebită, caz în care mă concentrez să văd doar o singură parte a unei imagini încântătoare: locul izolat al unei plaje dintr-o peliculă semnată Danny Boyle, care seamănă cu un paradis al naturii, de o frumuseţe naturală deosebită.

E o viaţă aici, o împlinire a sufletului, o prezenţă discretă accesibilă sub forma propriului meu sentiment de autoacceptare, care priveşte, care trăieşte deplin, care spune ceva cu privirea ei plină de har şi de semnificaţii, corelată cu ambiţia de a reprezenta în culoare orice moment din planul realităţii. Când soarele răsare, face acest loc plin de farmec, încât imaginea acestui loc, amprenta lui în sufletul meu, este mai mult decât o înşiruire de obiecte recognoscibile. Mă simt de parcă aş intra într-un prezent neutru, uitat de timp, şi aş ieşi altcineva, mai înclinat spre domeniul artistic, sub pensula unui pictor impresionist care transformă orice privelişte într-o poveste.

Sensibilitatea la lumina soarelui apare atunci când în ochii mei pătrunde prea multă lumină, sau atunci când ce ceea văd depășește așteptările artistului din mine, cu precizarea că orice manifestare a frumosului are ca premisă de bază modul intuitiv de redare a unui discurs cu natura, trecând în orice moment din planul realităţii în cel al ficţiunii.

Leadership: Imaginea la care îţi raportezi vederea poate să aibă un ecou sub forma unui sentiment de “prezenţă” suplimentară care se contopeşte cu tine?

Într-adevăr, ochiul este dominat metaforic de lumina pe care o absoarbe retina, ca un semnal de frecvență radio, iar emisia este preluată de un model de culoare translucid, care nu poate fi desenat oricum, ci în mod metafizic, adică sufletesc, divin, fără a produce niciun efect fizic real. Repetată prin multiplicare, vederea este influențată de artist în timpul procesului de creație, ceea ce face ca fiecare parte a ei să fie o expresie unică a imaginației ochiului care surprinde spațiul mistico-metafizic dintr-o simplă operă vizuală (fotografie, pictură), dintr-un prezent fără timp.

Natura este o prezenţă însufleţită, contopindu-se cu viaţa mea, făcând parte din mine, având un ecou în timp sub forma unui sentiment de “prezenţă” suplimentară, însufleţită. Nu degeaba, ceva din off îmi repetă chiar şi acum:

"Nicu, învaţă să pictezi cu sufletul, cu simțul vederii, cu căldura pe care o degajă lumina. Şi pictează pentru o lume care nu este dominată de finalitate, emiţând sugestia unei alte lumi, care dispare şi reapare, dar într-un mod diferit, şi anume mai puternic, astfel încât să te simţi mai energic, mai însufleţit de seva naturii."

Leadership: Creaţia ta poate fi rezultatul unui sentiment care sintetizează emoţia şi imaginea, luând în considerare un mijloc vizual abstract care cercetează posibilităţile infinite ale formei pe care o ia aprecierea “frumosului”?

În acest sens, ochiul trebuie să configureze imagini luminoase cu ajutorul unor structuri de conexiune între real și imaginar ce conduc privirea dintr-un prim plan perspectival - spre un orizont înalt, folosind diverse elemente cosmologice ale lumii (apă, aer, foc, pământ). E un proces firesc, care are loc când ceea ce văd îmi place mai mult decât ceea ce realitatea îmi arată în mod concret.

În acest fel, imaginea nu este mult mai clară, mai aerisită sau metaforică, dar pare atinsă de un răsunet superior, un delir inepuizabil prin care se manifestă dialogul între mine şi divinitate, Umatahn Ytualarripha Rifeshazna , luminarea minţii prin harul divin.

Marea, ea însăşi o perlă în ochii lui Dumnezeu, simbolizând viaţa plină de pasiuni, reprezintă o îndelungată lecţie de observare, o succesiune de vise, o serie de ciocniri cu viitorul, nu suma a ceea ce am fost, ci a ceea ce am învăţat să fiu. În acest caz, ochii mei bine antrenaţi să vadă, au ca sursă primară de producere a unei viziuni artistice determinarea unghiului de percepţie dintre planul de acţiune şi axul vizual, acestea două fiind determinate ca elemente active ale compoziţiei, precum sunt accentele de lumină, umbrele, jocul strălucirilor.

Într-adevăr, sunt un artist deosebit, fiindcă am înţeles un lucru important: ceea ce văd este exact ceea ce încerc să spun despre mine într-o imagine care mă reprezintă prin imprimarea ei în sufletul lumii. Sunt un artist veritabil care şi-a îngăduit folosirea unui nou procedeu pentru a reprezenta stările sufleteşti, în loc de a stimula dezvoltarea picturii prin mijloace iluzionistice, găsind mereu o asemănare între imagine și emoţie, între obiectul real şi conţinutul lui plin de viaţă.

Leadership: Poţi să reproduci într-o imagine sentimentul ivit dintr-o contemplaţie asupra imediatităţii din jur, printr-un determinism reciproc între frumosul naturii şi o viziune revelatoare?

Hans Christian Andersen povestea despre înţeleptul rege Solomon, care pricepea graiul făpturilor necuvântătoare, că le auzea cântecele şi discuţiile, dar prin aceasta nu devenea, cel puţin în acel punct, mai deştept. El descoperise forţele ascunse ale plantelor şi metalelor, forţe capabile să îndepărteze bolile, să îndepărteze moartea, dar nu s-o şi desfiinţeze. În tot ce s-a creat şi la care putea ajunge, regele Solomon a căutat să descopere lumina care să dezlege taina vieţii veşnice, dar nu a găsit-o, în timp ce Cartea Adevărului stătea în faţa lui de parcă n-ar fi cuprins decât pagini nescrise. Creştinismul i-a indicat în Biblie cuvântul de mângâiere despre o viaţă eternă, dar el ar fi vrut să-l afle în propria lui carte. Şi în ea nu se vedea nimic...

La fel s-a întâmplat cu mine: privind marea cu ochi expresivi, uneori cu nostalgie, dar întotdeauna cu ochii ce sclipesc datorită razelor de soare ce se reflectă în ea, am încercat să recunosc taina naturii Apsicumusia Anonimenry Eschetars Aoshijas . Dar, spre deosebire de regele Solomon, eu am descoperit înţelesul acestor cuvinte şi, astfel, am reuşit să redau esenţa tainei naturii printr-o singură idee călăuzitoare: "alege orice lucru din jur, şi încearcă să-l faci cât mai frumos".

Şi, iată, la orizont, cum se conturează o altă idee călăuzitoare: "încearcă să captezi și să păstrezi frumusețea efemeră a lucrurilor, transformându-le în ceva etern". În fiecare floare, de la petale până la produsul final, se regăseşte o parte din sufletul artistului. El vede frumusețea sufletului său în fiecare floare, în fiecare petală, și prin arta sa, această frumusețe este păstrată pentru totdeauna. În fiecare floare, artistul crează efectul de floare mai mare sau mai plină, mai misterioasă sau mai rară.

Aşadar, taina naturii este strâns legată de recunoştinţa pe care mi-a lăsat-o instantaneul unei clipe unice, inepuizabile, de nevoia de a surprinde într-o imagine de vis tot ceea vine din inimă, nestrăbătut de zgomotul lumii. Iar marea comoară a învăţăturii, iat-o exprimată de mine astfel: "Aşa cum pe cer sălăşuieşte soarele, tot astfel în sufletul meu sălăşluieşte afinitatea, chemarea nativă care dă viaţa pânzei, în forma şi în nuanţa exactă a culorilor care cuceresc treptat toate sufletele."

În ce priveşte leadershipul, voi ridica la nivelul reflecţiei acea activitate de reproducere a unei imagini fie în timpul percepției sale repetate (recunoaștere din memorie), fie pe baza unor idei despre aceasta, încât să reconstitui profilul autentic al unui vizionar care reuşeşte să creeze neaşteptatul inspirându-se din opera naturii.

Numai un geniu vizionar poate gândi în afara “cutiei”.

Taina naturii este rezultatul unei reflecţii asupra minunilor naturii, aşa cum predomină ele în interacţiunea dintre imagine şi spirit, pe fondul unei sensibilităţi care nu se poate virtualiza în “excedente” temporare (precum sunt obiectele supuse perisabilităţii).