Tărâmul nesfârșit al inimii
Învață să-ți cunoști inima, pentru a ști câtă încredere să-i acorzi.
Ascuns în spatele unei coloane de marmură, prințul Dastan îl aștepta pe fratele său, Tus, moștenitorul tronului. Când acesta își făcu apariția în dormitor, Dastan se repezi la el, așa cum se repede vulturul la pradă, și amenințându-l cu pumnalul, îi vorbi cu speranță, dar și cu teamă în suflet:
- Tus, unchiul nostru, Nizam, ne-a mințit. Ai avut încredere în el, așa cum am avut și eu. Însă el e cel care l-a omorât pe tatăl nostru, otrăvind mantia pe care ți-a dat-o, mantia pe care, la rândul tău, mi-ai dat-o mie, și pe care eu i-am făcut-o cadou tatălui nostru.
Rostind aceste cuvinte, prințul Dastan se aștepta să vadă înseninându-se chipul fratelui său, a cărui mohorâre se datora morții tatălui lor, însă chipul lui Tus deveni, dimpotrivă, și mai nepăsător, și mai rece. Îl privea pe Dastan cu o atenție ce nu vădea deloc bunăvoință, ci o asprime fără margini.
- Dacă ai de gând să mă omori, fă-o acum, îi spuse Tus, împins de ura ce o nutrea față de el.
Dastan, nădăjduind totuși că fratelui său i se va înmuia inima, mai făcu o încercare, de data aceasta și mai hotărâtă, de a-l convinge de nevinovăția sa. Îi povesti fragmentat despre planul diabolic al unchiului lor. Dar, văzând lipsa de reacție și privirea sumbră și severă a fratelui său, văzând că acesta nu avea încredere în el, nu avu de ales decât să recurgă la o ultimă soluție, la un ultim gest de credință. Își adună toată puterea sufletului și își implantă pumnalul în inimă.
Cum evaluezi percepția despre persoanele care au viziunea evenimentelor cu impact, în condițiile analizei adevăratului lor statut?
Poți să strângi și să interpretezi informațiile despre persoanele care au participat în cadrul evenimentelor cu impact, în condițiile analizei adevăratului lor statut, de prieten sau dușman, numai prin evaluarea puterea lor de sacrificiu demonstrată peste tot unde ți-ai jucat tu rolul de erou și prin consecvența cu care îți este susținută puterea ta de a te ridica deasupra durerii și de a lua totul de la început.
A-ți demonstra nevinovăția în fața unui prieten bun este echivalent cu a fi sub stăpânirea păcatului de a ierta nedreptatea și greșelile aproapelui: îți expui întreaga viață și trecutul unei crize de imagine, trăind permanent cu povara lipsei de recunoștință.
Printre notele esențiale ale leadershipului trebuie recunoscută în primul rând "ieftinătatea", care cere anularea autorității valorice și a virtuților de care depind relațiile sociale. Cinstea, spiritul de dreptate, sinceritatea, tăria de caracter față de care nu poate exista eschivare, se pot transforma într-o închisoare în aer liber dacă permiți altora să te definească după modul în care ai anunțat obținerea unui rezultat final și mai ales dacă îi îndreptățești să de-a verdictul "right" sau "wrong".
Nu poate fi conceput un caz de construcție a leadershipului, de-a lungul întregii viețuiri interioare a omului, aducând în prim plan drepturi, acțiuni, credințe ce-și propun să fie viabile doar pe termen scurt. În acest caz leadershipul se dovedește o iluzie greu de susținut, o modalitate de a face incompatibile funcția, rolul și modelul de receptare critică a mesajului de solidaritate transmis.
Acțiunile pe care le îndeplinești sunt o urmare a alegerii tale de a rămâne pe cont propriu într-un context cu valoare de "testare a conștiinței" care se schimbă o dată cu modificarea amintirilor?
Abia în acel moment Tus, gândindu-se că în adâncul acestei întâmplări exista o taină cumplită, se cufundă în gânduri și simți chiar un fel de îngrijorare. Nu-i trecuse niciodată prin gând că pe Dastan – un luptător atât de curajos, atât de încrezător - îl va împinge sinceritatea, sau mai bine zis forța sufletului, asprimea sufletului, până la o asemenea faptă.
Într-atâta îl miră această faptă, încât, amintindu-și cuvintele pe care Dastan i le spusese înainte de a se sinucide, luă pumnalul vrăjit și apăsă giuvaierul de pe mâner – eliberând nisipul magic, și întorcând astfel timpul înapoi.
Câtă autoritate poate să capete un om care ia o hotărâre atât de curajoasă? Aflându-se din nou față în față cu Dastan, Tus își simți conștiința împăcată. Căci urmase sfatul neprețuit pe care tatăl lor, regele Persiei, Sharaman, i-l dăduse cu multă vreme în urmă: "Pleacă-ți urechea la sfătuitori, dar întotdeauna ascultă-ți inima".
Dezvoltarea rolului tău de lider vine dinăuntrul tău atunci când te apropii de stadiul final al luării deciziilor bazate pe orgoliu și impulsuri de moment?
O inimă mare este opera desăvârșită a leadershipului. Inima îți conduce toate fibrele. Ascultă-ți inima sau altfel te vei prăbuși în abisul cel mai adânc.
În filmul "Prince of Persia – The sands of time", despre care v-am povestit adineaori, Tus s-a simțit atât de mișcat de felul în care Dastan s-a dezvinovățit, încât n-a mai fost destul de stăpân pe sine ca să-și ascundă sentimentele adânc înrădăcinate în ființa sa.
Ținea într-adevăr la fratele său, chiar dacă mintea și inima îi fuseseră înșelate de sfătuitorul și unchiul lor Nizam. În mijlocul tuturor întâmplărilor care se îngrămădiseră unele peste altele, și în momentul când Dastan și-a pus capăt zilelor, o spaimă teribilă l-a cuprins, o spaimă care l-a trezit la realitate.
Un lider care nu își cunoaște inima va fi întotdeauna victima destinului, niciodată creatorul lui.
Nicio decizie externă nu poate fi corectă dacă este în conflict cu o inimă în care liderul nu are încredere. Iată materialul din care era plămădit Tus – un conducător care nu avea deplină încredere în inima lui, dar care totuși nu era străin de simțămintele omenești.
Există o otravă care poate ucide aproape fără să lase urme. Ea este deșertăciunea inimii tale. Este neîncrederea pe care o ai în propria inimă când vine vorba să iei decizii importante. Cum ai putea să te încrezi în cinstea ta, daca nu te încrezi în inima ta? Cum ai putea să iei decizii bune, dacă nu-ți cunoști bine inima? Ai de gând să-ți urmezi calea așa cum ți-o va croi soarta, bună sau rea, sau să te încrezi în inima ta și să încerci să te împotrivești în cazul în care soarta ți-e potrivnică?
Ca să-ți simți conștiința împăcată nu-ți apleca urechea la sfaturile celorlalți, decât după ce-ți asculți inima. Dezvoltarea rolului de lider vine dinăuntrul tău, din inima ta.
Leadershipul funcționează în același fel ca inima: trebuie să însuflețească totul spre răbdare și înțelegere, nu spre dezbinare și dușmănie.
Tărâmul nesfârșit al inimii este un tărâm foarte vast și foarte sensibil, este un tărâm nisipos, alunecos, pe care trebuie să-l abordezi cu multă precauție. Este un tărâm pe care te poți rătăci, sau pe care îl poți stăpâni dacă îl cuprinzi în imensitatea lui și dacă îl înțelegi cu adevărat. Este un tărâm pe care dacă îl cunoști bine, dacă îi simți mereu pulsul și căldura, nu te va înșela niciodată.
Este un tărâm care se încrucișează cu alte tărâmuri de același fel, și pe care dacă nu-l stăpânești în marea lui imensitate, dacă nu-l populezi cu emoții pozitive, cu o atitudine pozitivă, cu încredere și curaj, nu vei putea să obții acea liniște interioară atât de râvnită de toată lumea, acea împăcare sufletească cu tine însuți atât de necesară, ci vei simți mereu suferință și durere.
Concluzie: Cunoaște-te pe tine însuți pentru a-i putea cunoaște pe ceilalți și, implicit, învață să-ți cunoști inima pentru a ști câtă încredere să-i acorzi – astfel îi vei putea cunoaște și pe ceilalți, susținându-i cu atâta încredere, câtă merită.





