ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Tezaurul intangibil a celor mai fine simţiri

On Iunie 20, 2012, in Leadership de Vârf, by Neculai Fantanaru

Desăvârşeşte-ţi cunoaşterea propriului Eu, ca să conferi o aură deosebită leadershipului tău.

Părea să fie o lege secretă a vieţii mele, înfiorătoare prin prevederile ei, dar aplicabilă şi acceptată tacit de Eul meu. Că de fiecare dată drumul pe care o apucam mă ducea dincolo de tainele mult căutate, vechi şi însemnate ale alchimiei sufletului, deschizându-mi tărâmuri pe care spontan n-aş fi cutezat niciodată să le încalc.

O lume întreagă, nouă, greu de înţeles prin prisma celor două tipuri de relaţii: directe şi indirecte, şi a celor două legături: temporale şi de cauzalitate, se năştea. O lume tot mai alertă, tot mai deplină prin emiterea celor mai fine impulsuri, prin generarea undelor de frecvenţă foarte înaltă, de către un emiţător totalizator. Care se conecta la acea reţea încâlcită de percepţii, reprezentări, raporturi şi reacţii, ce se manifestau aproape simultan. Nu le puteam îndepărta, şi nici opri din viteza lor. Eram prins în cablurile de înaltă tensiune a unei surse de energie inepuizabile. Şi irezistibile.

Era o lume care nu fusese croită pentru a fi reală, precum cea a lui Par Lagerkvist. În care trebuia să experimentez câte puţin din toate, să verific ce ar deveni şi unde ar putea duce. Un fel de atelier, un câmp de experienţă în care noi personaje ţeseau în permanenţă firele unei noi realităţi. Acumulau noi drepturi, noi însuşiri, noi stări sufleteşti ce caracterizau modul propriu al unei persoane reale, a unei fiinţe umane. Eu însumi ajungeam să mă cunosc mai bine. Tot mai multe intrigi, jocuri de culise, suspans, iţe încurcate se clarificau, transformându-se într-un scenariu de lung metraj, mai mult sau mai puţin optimist. Într-un “The neverending story”.

Stephen King sau Marion Zimmer Bradley m-ar fi invidiat peste măsură, încercând să-şi imagineze ceva mai presus de ştiinţa lor. Ca nişte simpli muritori care încearcă să-şi imagineze Universul.

Leadershipul presupune transformare. O transformare a sinelui.

După cum Vrăjitorul din Oz, cu o pereche de foarfeci tăia o gaură mică şi pătrată în stânga pieptului Omului de Tinichea, aşezându-i o inimă micuţă croită din mătase, eu ataşam un “semn distinctiv” fiecărui personaj căruia îi atribuiam calităţi unice, transcendentale, superioare, oferindu-i un rol complex în mozaicul de transformări, de interacţiuni, de conexiuni cu trecutul, prezentul şi viitorul.

Cu o singură sforţare de imaginaţie, trezeam toate simţurile ce le punea în mişcare instalaţia numită “viaţă”. Cu o singură atingere a baghetei magice dădeam o nouă formă Eului lor, un plus de armonie, de energie. Un  bizar mod de a crea o lume. Cu o singură condiţie: să fiu vigilent.

Mă îndreptam înspre nemăsurat, ca un om care din dorinţa de a-şi bucura ochii şi sufletul cu cele mai grandioase vederi panoramice ale unui oraş pierdut şi nemaivăzut de mii de ani, ajunge să facă aproape orice.

Cu îndrăzneala celui mai iscusit alpinist porneam în marea ascensiune spre o dimensiune mai înaltă - alchimia sufletului, forma cea mai pură de transformare a materiei din care e constituit omul, fabrica celor mai alese preparate persuasive, tezaurul intangibil a celor mai fine simţiri, culmea cea mai înaltă a măiestriei de a fi tu însuţi.

Voiam să dobândesc o cunoaştere mai amănunţită, mai nuanţată a naturii umane, să intru în posesia resurselor cele mai tăinuite, prin desluşirea, măcar temporară, a mecanismelor care condiţionează individualitatea omului. Dar fără să mă las în voia lor, fără să mă cufund prea adânc în întunericul lor. Nu voiam să mă pierd într-atât în ele, încât să fiu transformat de ele.

Însă leadershipul presupune transformare. Iar alchimia sufletului, bastionul cel mai greu de cucerit, cel mai râvnit, prin care se vrea a transforma totul din Eul omului, era singurul mijloc prin care se putea realiza această transformare. Dar era greu aplicabilă.

Cum poate deveni leadershipul “ieftin”?

Leadershipul, adevăratul motor al performanţei, nu acea “activitate comercială” de implementare a unei schimbări temporare doar pentru asigurarea rapidă a unei anumite poziţii înalte, pune în prim plan existenţa unei realităţi obiective în ceea ce priveşte Eul omului. Căci tot ceea ce plăsmuieşte leadershipul, tot ceea ce îi conferă o anumită expresivitate, o anumită autoritate, se profilează şi se reflectă în straturile cele mai profunde ale fiinţei celui care conduce. Dar, într-o măsură mai mare sau mai mică, şi în Eul propriu al celor conduşi.

Ceea ce vreau să spun, în cuvinte mai simple, este că leadershipul cultivă un anumit gen de valori, un întreg orizont de perspective, percepţii, reprezentări, raporturi şi reacţii, ce permit dezvoltarea ta proprie. Arta de a te autodescoperi presupune să înţelegi acea opoziţie dintre ceea ce este profund şi ceea ce nu este, dintre ceea ce eşti şi ceea ce vrei să fii. Iar acest lucru se descoperă, se învaţă, se întrebuinţează numai prin acordul sinelui.

În actul cunoaşterii, în acest soi de coloană vertebrală care susţine necontenit leadershipul, ale cărei extremităţi sunt fixate zdravăn de personalitatea care te defineşte, sinele îndeplineşte cel mai fidel realitatea pentru care a fost programat să o gestionezi şi coordonezi.

Leadershipul devine “ieftin” atunci când sinele îndeplineşte o funcţie inutilă, ca un aparat digital de fotografiat îmbâcsit de numeroase setări care nu-şi au rostul. Căci sinele îşi dezvoltă propria individualitate, dobândind o anumită formă, pe măsura străduinţei personale, spre desăvârşire.

Leadership: Perla care se scufundă în mare

Leadershipul devine tot mai neglijat în prezent. Indivizi care ocupă poziţii importante, dar care nu binevoiesc să respecte nici cele mai elementare reguli de bun simţ. Precum aceia care „plagiază” orice din munca altora. Ei nu pricep ce este “integritatea”. Căci aşa cum unui orb îi lipseşte simţul observaţiei, lor le lipseşte conştiinţa sinelui, care, asemenea unei perle care se afundă în mare, îşi pierde tot mai mult din valoare şi tinde tot mai mult să nu mai însemne absolut nimic.

Iar leadershipul, care oglindeşte întâlnirea sinelui cu firea omului, îşi diminuează şansele de a beneficia de o dezvoltare armonioasă, profilându-se în straturile inferioare ale unei viziuni şi a unor manifestări bolnăvicioase, sărăcite de orice virtuţi.

Aşa cum organismele pluricelulare iau naştere dintr-o singură celulă, celula ou, tot astfel potenţialul tău de lider se va dezvolta din acea legătură singulară care se stabileşte între părţile care te definesc, garantându-ţi dreptul de a te impune în mod hotărât în procesul de schimbare a lucrurilor, a acţiunilor pe care le poţi schimba. Spre obţinerea beneficiilor şi fructificarea rezultatelor obţinute pe termen lung.

Tezaurul intangibil a celor mai fine simţiri este zestrea interioară a fiecăruia din noi, pe care am dobândit-o, am chivernisit-o şi am sporit-o toată viaţa, şi care poate să confere o aură deosebită leadershipului.

Un leadership performant nu depinde numai de lider, ci şi de ceilalţi oameni. Depinde de zestrea interioară a tuturor. Descoperă şi redecoperă omul şi eul lui propriu, iar la un moment dat vei putea spune: “Ecce Homo”.

Şi astfel vei putea să triezi mai uşor oamenii în trei categorii: cei ce te ajută şi se dezvoltă o dată cu tine, cei indiferenţi şi neadaptabili, şi cei ce nu vor sau nu pot să se schimbe şi care te trag în jos.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us