The Show Must Go On

Învață să faci din leadership o știință abstractă, luându-ți libertatea de a crede în ceva peste puterile omenești.

Gândul mă conducea la realizări în care imaginația și libertatea de a crede în ceva peste puterile omenești, surprinse în dimensiunea unică a suprarealului, se făceau simțite cu plenitudine în tot felul de combinații. De altfel, unei palete de realizări, neputând fi categorisite decât într-o logică a parcurgerii formei de exprimare prin filtrul creator, prin combinarea spațiilor de dincolo de cortina realității, i se spune simplu „compoziție”.

Și, iată, dezvoltatorul artei își pune în valoare capacitatea de anticipare a unei realități răscolitoare. Fiind altcineva, el continuă să vadă acolo unde toți ceilalți obosesc să încerce a căuta. Inegalabil, îl putem distinge îmbrăcat ca un actor deasupra unui morman de figuranți, în ipostaza de rege al creației. El parcă simte o chemare adâncă printre măști, oglinzi, machiaje, diverse costumații, culori, concepte, linii de evoluție, toate luând forma unor „empty spaces / abandoned places”, ulterior incluse într-o singură idee existențială: „Whatever happens, I'll leave it all to chance.”

Dăruit cu Divinis Influxibus Ex Alto, geniul se vede înveșmântat nu doar în straiele artei, ci în coloritul unei rațiuni elevate, servite de o conștiință nobilă, care asemenea unei comori misterioase, aflate în centru luminii subiective, îi aduce satisfacția ficțiunii care dă iluzia vieții vii văzute „Behind the curtain, în the pantomime”.

Individualitatea pe care o oferi Creației are legată de ea o determinare exterioară de dincolo de tine, receptivă doar la formarea unei viziuni estetice autentice?

Practic, Freddie Mercury, procentul acesta maxim de imaginație, se comportă ca un pictor care aranjează într-o unitate închegată diferitele elemente ce le are la îndemână ca să comunice cu claritate mesajul afectiv: „The show must go on”. Nu este vorba despre experiența sufletului de a fi prins în mirajul unei lumi inaccesibile, elementar atingerii unei conexiuni cu simbolurile creației cabalistice preluate în marile capodopere ale impresionismului, dacă astfel s-ar putea numi acele jocuri de substituiri ale Eului prin rolurile sale diverse, ci mai degrabă este vorba despre scrutarea adâncurilor unei idei și a tentațiilor de a forța limite, în căutarea permanentă a alterității.

Acum începe primordialul, unde sunt angajate forțele inspirației cele mai înalte. Și mă văd surprins de impresia întregului ce rezultă din închegarea laturii științifice cu un întunecat și infinit supliciu: încă exist. Dar, cum? Prin ceea ce nu oricine poate vedea, prin ceea ce creez și prin ceea ce sunt în această a doua, sau a treia, dimensiune a realității. „I have to find the will to carry on...with the show.”

N-aș avea niciun motiv întemeiat să mă simt intimidat în fața acestei arte a genialității. În splendoarea reflectată de genialitate, unde totul capătă accente și legături nobile, se simte fluidizarea sângelui întregului științific, încercând parcă a se reface arhitectura lumii vizibile pulverizate de percepțiile prea directe ale impresionismului.

Ca un cuceritor de universuri care vede dansul stelelor în orice reminiscențe ale lumii - ale carei elemente le așează în relații aproape ludice, aveam să mă comport în fața artei ca și când aș fi intrat voluntar în moarte, loc egal cu sălașul divinității, ca apoi să reînvii ca stăpân al celor neștiute. „Inside în the dark I'm aching to be free.”

Dar, încă mă frământă un gând: „Does anybody know what we are living for? I guess I'm learning...”

Poți să devii un efect de tipul "puterea proiecției în viitor și a anticipării" în cazul forțelor artei exercitate între fluxul și refluxul transformărilor de conținuturi?

Vă îndemn să urmăriți videoclipul "The Show Must Go On". Dacă urmăriți cu atenție, fascinați, vrăjiți de spectacolul plin de efecte al unui spirit revoluționar, sesizați arta în tot ceea ce se află în plan fizic. Dar desfășurată în valsul interminabil al gândurilor cărora li se atribuie un anumit spațiu - pustiu sau aglomerat - depinde în ce ecuație a științei introduceți sugestivitatea și dublul mesaj.

Leadershipul, extras din mediul înconjurător care se bazează pe fapte și consecințele lor, poate să vizeze aria largă a aplicabilității lor pe termen mediu și lung, dar filtrate prin curiozitatea cunoașterii, prin tot felul de combinații. Practic, leadershipul implică exercitarea puterii de plăsmuire dobândite în urma experienței de integrare și utilizare a forțelor de inspirație cele mai înalte.

Prin ceea ce nu oricine poate vedea, prin ceea ce creezi și prin ceea ce ești în acea dimensiune a realității pe care o numim „conștiință extinsă”, practic abordezi procesul de stimul-reacție, orientând rolul tău de explorator existențial spre potențialul maxim de agent al schimbării. Asta înseamnă să fii artist.

Și, ca să ajungi tu însuți să te consideri un efect de tipul "puterea proiecției în viitor și a anticipării" prin conținutul presimțit al unei culturi artistice situată dincolo de cortina timpului, într-o directă conexiune cu universul imaginar al unei lumi gândite în termeni simbolici, într-un tărâm al infinitelor asocieri, trebuie mai întâi să-ți lași spiritul purtat spre idei care se situează dincolo de ceea ce rațiunea obișnuită poate sesiza.

Necesitatea utilizării științei impusă de dimensiunea artistică a unei opere fără egal are ca pivot de referință puterea de a continua să dezvolți coloritul unei rațiuni elevate capabilă să justifice caracterul tău de reformator, cu riscul de a depăși posibilitățile de înțelegere ale mulțimii.

Dacă te vezi surprins de impresia întregului ce rezultă din închegarea laturii științifice cu un întunecat și infinit supliciu: încă exist, înseamnă că încă nu ai atins acel nivel de artă care lasă în urmă vechile abordări ale virtuții - traduse prin actele dorinței și simțirii. Înseamnă că nu ai adăugat la însușirea dominantă a caracterului tău componenta inovativă, dar greu de îndurat, dezvăluită prin „Inside în the dark I'm aching to be free.”

Continuă să vezi spre mai departe, acolo unde toți ceilalți obosesc să încerce a căuta răspunsuri în ei și în afara lor. Și chiar dacă în tot ceea ce descoperi rămâne ceva gol, ascuns, trebuie să ai puterea să continui a dezvolta coloritul unei rațiuni elevate care să justifice caracterul tău de reformator, cu riscul de a depăși posibilitățile de înțelegere ale mulțimii: „The Show Must Go On”.

Vei reuși să faci din leadership o știință abstractă dacă devii un efect în cazul forțelor artei exercitate între fluxul și refluxul transformărilor de conținuturi, vizând acele combinații între certitudini și incertitudini, între sursele proprii de producere a noului și sursele împrumutate din procesul unei gândiri ce face din realitate un fel de show - un „dream world”.

Fondatorul psihologiei analitice, Carl Gustav Jung pune în evidență forța motrice a acestui show într-un joc al interpretărilor și armonizării ființei la natura dinamică, veșnic nouă, a simbolului: "Când spiritul întreprinde explorarea unui simbol, el este purtat spre idei care se situează dincolo de ceea ce rațiunea noastră poate sesiza și, tocmai pentru că există nenumărate lucruri care se situează dincolo de limitele înțelegerii umane, noi utilizăm în mod constant termeni simbolici pentru a prezenta concepte pe care nu le putem nici defini, nici înțelege deplin."

Munca de interpretare a unei capodopere precum “The Show Must Go On” urmărește explorarea unui simbol al schimbării, al evadării din real, al acceptării viitorului în dinamica infinitelor asocieri ale tehnicilor video și audio, prin intermediul unui imperativ al universului: "Nici să mor nu pot. Mi-ar strica imaginea."

The Show Must Go On este concepția fundamentală a unei compoziții artistice unde unitatea și diversitatea se înlănțuie pe principiul coincidentia oppositorum, dar în același timp depășind limitele orientative ale unui sine dornic să trăiască în prezent, într-o singură lume, într-o singură realitate.

* Notă: Divinis Influxibus Ex Alto = Divine inspirații din înalt;