ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Things Have Changed (II)

On Septembrie 03, 2015, in Leadership de Succes, by Neculai Fantanaru

Distanţează-te de monopolul finitudinii, prin asumarea conştiinţei „totului” din care devii parte integrantă.

Toate îşi aveau intrările şi ieşirile lor. Toate marile încercări de a juca un rol semnificativ într-un context diferit, modificat dinamic prin introducerea unui no one in front of me. Toate micile compromisuri „merge și așa” care lăsau să se instaleze un nothing behind. Toate străbăteau până în adâncul conştiinţei mele, asemenea unor întrebări la care nu primeşti niciun răspuns. „Only a fool in here would think he's got anything to prove.”

Neobosit, spiritul meu rătăcea în capriciosul labirint al meandrelor ambiţiilor de universalitate, indirect ale intelligence-ului fără sfârşit care producea totul. Tot ce exista în lume căpăta o relevanţă sporită. Eram un circuit de combinaţii complicate, alimentat cu gânduri intense dispuse pe linia unei continuităţi ce se manifesta prin stare de confuzie. Un amplificator de referinţe şi asocieri care producea constant o pozitie de câştig prin păstrarea distinctivităţii, dar în acelaşi timp o distanţare de ceea ce constituia formarea individualităţii . „Any minute now I'm expecting all hell to break loose”.

Filosoful englez, John Locke, autor al lucrării "Extras asupra dimensiunilor umane" a demonstrat, contrar principiilor carteziene, cum provine cunoaşterea din experienţă, respectiv din senzaţiile ajutate de gândire. Dar este omul destul de gânditor ca să se distanţeze de monopolul staticului şi al finitudinii, încât să-şi accentueze esenţialitatea?

Un astfel de om se găsea într-un câmp de forţe periodice, într-un perpetuum mobile autoalimentat dintr-un transfer de acumulări succesive, datorită unui izvor de oscilaţii între tot şi nimic. Vorbele scriitoarei Ana Blandiana "Orice dependenţă de materie mi se pare de nesuportat, pentru că orice posesie este o dependenţă" prezentau o mare importanţă.

Să generez trăiri şi înţelesuri făcând din ele un pustiu total sau un tărâm populat de virtuţi şi senzaţii de împlinire, era doar un soi de mişcare de rezistenţă în faţa puterii de a-mi îndura cu stoicism variabilitatea şi ambivalenţele: "I'm not that eager to make a mistake".

Eram oare destul de puternic pentru a-mi urma propriile legi, înfăptuite după modelul unei forme de intensitate a proiecţiei mele pe ipotenuza unui suport existenţial flexibil? Sau mă aflam într-o pauză interesantă de suspans psihologic? „People are crazy and times are strange.”

Leadership: Accepți ca probă de cunoaştere doar ceea ce ai constatat prin experimentare directă, sau indirect prin valorificarea unui intelligence fără sfârşit care produce totul?

Rezultatul intrării tale într-un spaţiu de cunoaştere nou, în raport cu tot ceea ce există şi te interesează într-un fel sau altul, în cazul elaborării unei creaţii obţinute din formarea unor combinaţii complexe ale unor resurse deja existente, poate să scoată la iveală tot ceea ce tu nu pari a fi.

Acţionând ca un perpetuu inovator care se eliberează de monopolul staticului sau al finitudinii, prin asumarea conştiinţei „totului” din care devii parte integrantă, te apropii de ceea ce te poate îmbogăţi cu adevărat: capacitatea de a fi o manifestare a unei continuităţi de gândire.

„People are crazy and times are strange” este o zicală care se aplică acelei categorii de indivizi ce tind să capete o existenţă autonomă prin forţa de a dezvolta diverse conotaţii asupra relaţiilor dintre elemente întregului pe care îl reprezintă realitatea.

A exista la modul cel mai îndoielnic posibil, având ca prim pas extragerea cunoaşterii din experienţa de utilizare a „totului”, respectiv o cunoaştere relevată din senzaţia că poţi să interpretezi şi controlezi ceea ce vizualizezi, tot ceea ce există ca şi creaţie sau concept, se aplică în cazul în care eşti purtătorul unei culturi superioare. Dar acest mod de a exista totodată presupune să te desprinzi de obişnuit, cu riscul de a-ţi consuma sau exagera esenţialitatea.

În acest caz leadershipul, care prin procedeele diferite de stocaj a informaţiei obţinute prin pătrunderea şi redefinirea „totului” realizează deschiderea omului spre o ipostază nouă a erudiţiei, este supus unei anumite presiuni. În sensul că nu mai poate facilita o operaţiune amplă de cucerire a unei viziuni coerente despre lume şi viaţă, sau una despre cine vei fi, ce vei face şi de ce contează. Ci mai degrabă o acceptare a ceea ce nu poate fi cuprins decât cu imaginaţia.

Leadershipul se poate distinge prin relevanţa pe care ţi-o dă acea activitate sau obiectiv pe care vrei să-l atingi, schiţând din haosul subiectiv de impresii şi posibilităţi nelimitate de adâncire şi prelucrare a elementelor „totului” o anumită structură ordonată, coerentă de idei, diferită de varianta actuală pe care o utilizezi.

Poţi să-ţi raportezi această modalitate de gândire la o anumită unitate sau cantitate dintr-un tot, astfel încât să obţii un raţionament mai apropiat de un model de acţiune neprevăzut?

Things Have Changed evidenţiază efortul personal de eliberare de monopolul finitudinii, prin asumarea conştiinţei „totului” din care devii parte integrantă. Totodată condensează marile încercări de a juca un rol semnificativ într-un context diferit, modificat dinamic prin introducerea unui „no one in front of me”.

 

* Notă: Bob Dylan - Things Have Changed

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us