ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Ţinutul în care nu ajungem niciodată la timp (II)

On Ianuarie 25, 2013, in Leadership XXL-Pack, by Neculai Fantanaru

Transformă-ţi identitatea într-o formă a revelaţiei de sine, asigurând o integrare perfectă a idealurilor tale în realitatea care te caracterizează.

O evadare dintr-un spaţiu închis este aparent imposibilă, mai ales pentru cine se simte condamnat la un exil absolut. Realitatea crudă devenise culcuşul confortabil al unui ego răvăşit, stingher, alinat doar de vântul slab al schimbării. Niciodată înfăţişarea şerifului Ed Tom Bell nu fusese mai ciudată şi mai de nerecunoscut. Vădit, era mistuit de o frământare lăuntrică neînţeleasă, ca un recipient etanş cu un conţinut aflat sub presiune.

El ar fi vrut să-i spună bătrânului de lângă el: “Bătrâneţea este un ţinut complicat, mai întunecat decât amurgul. Într-o zi vom pleca împreună acolo, unde nimeni altcineva nu ne va deranja.

Chemarea unei alte lumi se aude din umbră, reprezintă inevitabilul morţii, dar mai întâi de toate soarta muribundului cochetează cu poezia destrămării şi a singurătăţii. Neadaptarea lui Ed Tom Bell la o realitate implacabilă a dat naştere unei dezorientări care durea ca un pumnal înfipt într-o rană deschisă. O acceptare necondiţionată a propriei persoane, o sferă, o lume proprie care nu dispunea de interese majore sau de planuri veritabile de viitor.

Avea ceva în suflet, o urmă de regret, pe care voia s-o ascundă. Părea că şi-a dat de mult seama de relativitatea valorilor umane, de fragilitatea convingerilor care limitează omul, poziţionarea noilor fundaţii în raport cu nişte abordări rezonabile consacrate.

Nu era deschis schimbărilor neaşteptate. Viaţa lui nu se scurgea aşa cum voia el, ci în ritmul unui monometru ce funcţiona după legi stricte. Realitatea era în conflict cu firea sa. În ceasul din urmă, se poate observa încă acea disciplină şi acel spirit ostăşesc care făceau dualismul vieţii sale, amândouă împinse până la un eroism sublim.

Valul doarme, liniştit. Printre unde, de un vânt blând trase, plutesc cu drag ultimele rămăşiţe ale celui ce-a fost, odată, un om. *

Leadership: Poţi să repui în valoare semnificaţia pe care o atribui vieţii printr-o acceptare necondiţionată a propriei persoane, fără să devii cumulul tuturor experienţelor trăite într-un moment de cumpănă?

Omul care se pune necondiţionat în slujba unei existenţe care se dovedeşte plină de incertitudini, pândită pe alocuri de nonsens, în cadrul unei orientări dominante către sfârşit, nu poate stabili valori de pregnanţă asupra rodirii unei gândiri profunde. Atenţie. Gândirea care se anulează pe sine, gândirea care se înţelege greşit pe ea însăşi, nu se poate desfăşura obiectiv în cadrul faptelor, ci se hrăneşte cu reprezentarea unui caracter „episodic“ al existenței situaționale.

O astfel de gândire, confruntată cu adaptarea la o viaţă care se împlineşte prin acceptarea suferinţei şi a nemulţumirii, se raportează în permanenţă doar la ceea ce se poate întâmpla mai rău în prezent şi viitor. Iar semnificaţia pe care o atribui vieţii şi orientarea pe care o dai cunoaşterii bazate pe experienţă, reprezintă cele două componente fundamentale ale procesului de dezvoltare care oferă leadershipului un suport deplin şi permanent.

Leadershipul, care îşi dovedeşte relevanţa în ignorarea sau tratarea acestei experienţe de viaţă dominată de prejudecăţi, superstiţii şi constrângeri, evoluează numai printr-un proces de raţionare complex şi de pledare până la autoconvingere a necesităţii schimbării. Şi nu a vinovăţiei pentru înţelegerea greşită a determinărilor care conferă întâmplărilor o notă de cauzalitate.

Trecerea de la o mentalitate închistată şi conservatoare la o mentalitate de tipul "anticipează şi îmbunătăţeşte" se face prin relaţionarea analizei cauzelor fenomenului “vinovăţiei faţă de situaţiile eşuate din viaţă" cu definirea riguroasă şi bine întemeiată a unei noi variabile de cutezanţă: "eliberează-ţi conştiinţa de patimi".

Identitatea este o formă a revelaţiei de sine, instaurată sub semnul întrebărilor „cine sunt?” şi „cine pot fi?" care pot produce o deturnare a direcţiei vieţii. Iar leadershipul este strâns legat de integrarea eforturilor de ameliorare a calităţii vieţi. Nevoia acceptării de sine, corelată cu imaginea de sine, se află în spatele tuturor deciziilor şi acţiunilor noastre, iar înţelegerea acestora ar putea avea un impact major în optimizarea interpretării pe care o atribuim rezultatelor obţinute prin perceperea realităţii din unghiul unei minţi ce caută măsura şi echilibrul în toate.

Un număr mare de nevoi, aparent distincte, pot crea confuzie, iar administrarea lor într-un anumit plan existenţial poate fi anevoioasă. Factorul pe care trebuie să-l urmăreşti când te pregăteşti să faci saltul spre marea evoluţie a propriei persoane, în contextul în care viaţa se îmbină cu viziunea, este numit „Trezirea Minţii”.

Ei bine, trezirea minţii este în parte jurnalul unei căutări a sensului vieţii şi în parte o explorare a fundamentelor de definire a identităţii care se simte asediată de limitele unei resemnări datorate epuizării propriilor idealuri. Iar leadershipul se formează nu doar ca un prestigiu al forței morale, ci ca o evidență a idealului spre care te înalţi, cerându-se în permanenţă satisfăcut printr-un act de voinţă asumată - de a-ţi reconstrui sinele şi lumea din jurul tău.

Acceptarea necondiţionată a propriei persoane se prezintă sub forma cauzei pe care o slujeşti din perspectiva unei retrageri în tine însuţi, din care trebuie să transpară o preocupare mai intensă pentru impunerea unor principii de viaţă solide de la care să nu abdici în nicio situaţie.

Ţinutul în care nu ajungem niciodată la timp redă de fapt acea particularitate a realităţii numite „viaţă” puse sub semnul îndoielii. Numai răspunzând de conţinutul lui „cine sunt eu” sau „cum sunt eu”, vei putea să-ţi încadrezi atitudinea şi trăsăturile de personalitate în aria leadershipului care se întinde pe măsura acceptării circumstanţelor care te-au adus până într-un anumit punct. De multe ori, acest punct se numeşte "Abandon".



* Notă: “No Country for Old Men (2007)"

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us