Traiectoria unui astru

Orientează-ți gândirea spre dezvoltarea unei creații originale care să fie în deplină concordanță cu prevederile științei delegată să clarifice elementele de manifestare a unor concepții viitoare.

Deocamdată creația regizorului Eisenstein nu este iscată dintr-o gândire sistematică, dintr-o concepție precisă asupra artei spectacolului. Practica regiei începe să clarifice elementele unei concepții viitoare. Dar fiecare pas aduce după sine, organic, pe următorul și devenirea lui Eisenstein urmează o linie clară, precisă, parcă calculabilă ca traiectoria unui astru.

Dacă Parcele ar fi avut un serviciu de calcul astronomic, ar fi putut desena anticipat curba traiectoriei destinului lui Eisenstein. Biograful descoperă perfecta geometrie a traiectoriei: fenomenele se înlănțuie într-o logică matematică parcă. Și întrebarea inițială a lui Eisenstein începe să capete un răspuns limpede. Fiecare fapt se repercutează asupra celui următor, îl determină într-o reacție în lanț - cum ar spune azi Eisenstein - al cărui mecanism se dezvăluie cu limpezime. *

Poți să manevrezi o variabilă de tip “output” pe măsura puterii de înțelegere a intelectualilor rafinați, încât opera ta să capete virtutea unei arte de subtilitate estetică?

Se spune că fiecare pas aduce după sine, organic, pe următorul și devenirea liderului-creator urmează o linie clară, precisă, parcă calculabilă ca traiectoria unui astru. Fiindcă perfecțiunea de neegalat nu poate fi scoasă de pe ordinea de zi a evoluției la scară mare, ci continuă să se extindă prin noi lansări de produse științifice, spre segmentele de consumatori care răspund favorabil acestor inovații.

Marea Știință este inspirația pe care ți-o găsești într-o situație de viață sau într-o lume imaginară, redată într-o concepție sau constare proprie care nu trebuie să depășească limitele de înțelegere a celorlalți. Înainte de a accede la proximitatea marii științe trebuie să alcătuiești părțile planului de finalizare a unei idei (concepută mai întâi intuitiv), apoi să o studiezi din toate punctele de vedere, iar scopul ei trebuie sprijinit cu dovezi și argumente ca să poate fi luat în considerare de lume.

Arta regizorală capătă o subtilitate estetică numai atunci când dialogul dintre experiența vizuală și experiența de reprezentare a realității favorizează apariția unei forme de finețe în alegerea detaliilor de decor, dar și a unei forme de eleganță în exprimarea emoțiilor trăite de eroii povestirii.

Tu ești hotărât să concepi o știință bogată în necunoscute, plină de taine greu de pătruns? Asta ar însemna să activezi o opțiune de respingere pentru cei neavizați în domeniu. E ca și cum ai îndemna pe cineva să urce 100 etaje cu o greutate în spinare, uitând că, în orice clipă, el poate să cadă.

Și totuși, creatorii de noi orizonturi, exact asta și fac, manevrează pe măsura puterii de înțelegere a intelectualilor rafinați o variabilă de tip “output”, un model științific de o factură aparte, admis ca un adevăr științific, având drept scop prezentarea directă și personală a unei idei, a unui proiect, a unui produs sau unui serviciu. Cu excepția faptului că a lor creație se adresează cu precădere producătorilor, distribuitorilor și comercianților de “știință”, deci celor ce se află în vârful piramidei cunoașterii.

Altfel spus, știința ta trebuie să se contopească cu logica raționamentelor inedite ca să se poată ridica la nivelul unei creații autentice, dominate de factorul high-intelectual-quality admis numai de cei cu adevărat avizați. Iar opera ta poate să capete virtutea unei arte de subtilitate estetică atunci când ideile și elementele care compun o anumită temă sunt evaluate într-un mod depersonalizat, decuplate de tine (de persoana care le dezvoltă și le împărtășește).

În relație cu lumea, ce însemnătate are un creator care este el însuși produsul unei creații intelectuale autonome?

Chiar dacă înțelegem însemnătatea unei creații autentice, izvorâte din raportul sugestiv dintre artă, știință, trend și cultură, este foarte dificil să mai vedem “peisajul” abandonării a tot ceea ce este dincolo de dimensiunea esențială în care liderul-creator evoluează. E greu să sesizăm la liderul-savant acel “așa cum este” în interacțiunea cu știința și atributele ei – performanță, excelență, competiție.

Creația intelectuală autonomă poate fi considerată drept o desfășurare grandioasă de la un „început” la o finalitate de succes, în termeni de orientare a ideilor spre a dirija evoluția anumitor concepte. Iar o reîntoarcere la începuturile activității de cercetare, concretizată prin elaborarea unui program de pregătire și dezvoltarea unui produs nelivrabil, pus în slujba viitorului, înseamnă mai mult o cunoaștere teoretică, cu sens de opinie, un mod specific de a vedea lumea prin convingeri și concepte.

Ceea ce putem sesiza la un artist al transformărilor de idei, rezultate și metode, cu o oarecare predilecție pentru calitatea dusă la extrem, după ce a parcurs ciclul corespunzător al vizualizării și al dezvoltării mijloacelor de producere a creației, este traiectoria carierei sale profesionale. Dar nu putem, decât cu mare greutate, să aprofundăm și să susținem înțelegerea lui vizavi de lume.

Pe un astfel de lider îl putem vedea mai mult în termenii unor serii de schițe și tipare, răzvrătindu-se împotriva unei gândiri logice elementare, sistematice, uniforme, obișnuite, încercând să răspundă la întrebări nerezolvate și să rezolve contradicțiile insolubile ale artei. Dar nu-i vom putea niciodată ghici logica din spatele raționamentelor, la fel cum el nu se va detașa niciodată de „universul” în care trăiește.

A fi produsul unei creații intelectuale autonome înseamnă să-ți asumi destinul de rătăcitor pe meleagurile mirifice ale științei, cu riscul de a nu lua în considerare cel mai important aspect al procesului de auto-perfecționare: echilibrul dintre muincă și timpul liber.

Traiectoria unui astru vizează drumul parcurs de aceia care doresc și realizează o artă din știință, strălucind îndelungat pe firmamentul conceptelor viitoare ale propriei lor experiențe și rațiuni.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.