Triumful magicianului

Exploatează-ți la maxim potențialul de lider, fără să te îndepărtezi de realitatea pe care o percep ceilalți.

Spectacolul era pe sfârșite. Lumina, care scălda scena, se făcuse roșie ca sângele și începuse să piardă tot mai mult din intensitate. Știam că ceva important urma să se întâmple. Tobele încetaseră să bată. În sală era o liniște mormântală. Și un întuneric de nepătruns, adânc și dens. Publicul era cuprins de o teamă plăcută.

Deodată s-au auzit pași. Undeva în stânga scenei, o umbră vagă s-a zărit schimbându-și ușor poziția. În clipa următoare am gândit că nu poate fi decât el, creatorul de iluzii. Am avut dreptate. Magicianul reapăruse, într-o ținută deosebită, cu masca pe față, emanând o notă aparte și creând o atmosferă plină de mister. După ce a ajuns în mijlocul scenei, pe un ton impunător a rostit niște cuvinte ciudate: „Acta est fabula ! ”. El a vrut de fapt să spună: „Piesa a fost jucată. Am hotărât să vă arăt cine sunt. ”

Discret, s-a apropiat de spectatori. Privea în întuneric, ca și cum totul ar fi fost normal, ca și când putea vedea clar pe oricine. Începusem să cred că, în sfârșit, voi avea prilejul să aflu ce se ascunde în spatele măștii sale.

Profiți întotdeauna de pe urma meșteșugului tău în condițiile interpretării unui rol care te reprezintă printr-o imagine de tip montaj?

Magicianul se pregătea să-și dea jos masca de pe față. Toată lumea se arătă mirată față de decizia pe care o luase, de a se dezvălui, de a ne arăta adevăratul său chip, mai ales că la spectacolele sale anterioare promisese solemn că niciodată, nimeni, nu va descoperi ce se află în spatele măștii, cine este el cu adevărat. Magicianul ascundea multă profunzime, iar sub masca sa, frumos lucrată în stil venețian, se ascundea cu siguranță forța sa reală. Aerul de mister pe care îl emana producea o senzație stranie asupra mea și a celorlalți spectatori.

Adevărul din spatele adevărului. Momentul mult așteptat veni. Magicianul și-a dat jos masca. Dar mare ne-a fost mirarea când am observat că, în spatele măștii se afla, o altă mască. Din nou, alt joc, altă provocare, alt mister. Treziți dintr-o iluzie, am căzut pradă altei iluzii. Abia atunci mi-am dat seama că nimeni nu va putea să controleze mai bine realitatea decât el, Magicianul, Creatorul de iluzii. Ca principal realizator al spectacolului, este îndreptățit să ne impună să recunoaștem propria lui realitate. O realitate pe care vrem nu vrem, chiar dacă nu o înțelegem, trebuie să o acceptam, negreșit, cu toții.

Trăiești într-o percepție construită prin proiecție scenică deliberată, unde imaginea de sine ignoră realitatea și transformă limitele într-un decor convenabil?

Și tot atunci am înțeles că niciodată, cu nici un chip, un magician desăvârșit nu se va lepăda de masca sau de măștile sale, pe care le va afișa mereu în spectacolele sale, ci își va păstra întotdeauna misterul pentru a întreține și spori curiozitatea tuturor, pentru ca puterea lui de convingere și influență să nu se piardă niciodată. Misterul este factorul care va trebui întotdeauna să persiste în spectacolele sale. Ar fi fost desigur o imprudență dacă și-ar dezvălui adevărata identitate.

În asta constă triumful unui magician, în misterul pe care îl ascunde și pe care îl lasă în urma lui. În simbolurile sale, în iluziile pe care le creează, în propria sa identitate neștiută de nimeni și mai ales în trucurile sale secrete, păzite cu strășnicie.

O imagine de tip "montaj" este vecină cu intrarea într-o lume care nu aparține niciunuia dintre spectatori, este o rezumare excelentă a unei intrigi adesea încărcată de tensiunea unor posibile întrebări fără răspuns, ținând în suspans publicul prin scenariul conceput la limita dintre real și fantastic. Magicianul este un om care știe să se transforme într-un personaj care nu a mai existat niciodată, misterios și în același timp de temut.

Autenticitatea înseamnă să marchezi cum se cuvine momentul de înaltă încărcătură expresivă printr-un act artistic numit "alternarea intre redarea riguroasă a unui efect de irealitate și efectul unei realități cu totul necunoscute".

Ceea ce contează la leadership, din prisma dimensiunii valorice și a parametrilor funcționali, este aspectul relevant al compoziției din care „fabricat”. O compoziție care să integreze cât mai bine elementele de bază: abordarea, menținerea atenției, eliminarea riscurilor, gândirea sistematică, profunzime în mesajul transmis. La aceste elemente adăugându-se, bineînțeles, ca factor de modelare și de întreținere a efectului de armonizare, contestația celor care te evaluează.

Evaluatorii, oamenii care îți testează acțiunile și îți estimează extrem de bine calificarea și valoarea, rețin în mod special aspectele superficiale care nu reflectă performanța, sau cele profunde care trezesc interesul, diferențiindu-te de ceilalți aspiranți la statutul de om de frunte. Ei rețin gesturile și atitudinile care contribuie la creșterea rankingului și a notorietății tale, atribuind leadershipului tău o semnificație aparte, sau catalogându-l drept un show de prost-gust.

Poți recunoaște momentul în care proiecția despre tine devine mai puternică decât realitatea pe care încerci să o sfidezi?

Nimic însă din farmecul irezistibil ce te face să fii admirat, nimic din experiența unică ce vine din impactul cu adevărata artă care te poate identifica clar drept un maestru, din impactul cu creația ta căreia îi pot fi atribuite calități ideale, nu poate fi obținut la nivelul unei copii rudimentare realizate la scară industrială.

Ca și magia, leadershipul impune o altă realitate, care învăluie cu putere oamenii trezindu-le o anumită stare de spirit, tentându-i să cadă într-o anumită dependență. În caz contrar ei vor ajunge să se refere la arta pe care o realizezi prin intermediul unei copii alterate din punct de vedere al conținutului.

Leadershipul poate fi privit ca o magie care nu așteaptă decât să o descoperi. Poate fi privit ca un produs unicat realizat în serie limitată. Și, dacă vrei ca leadershipul tău să nu apară ca degenerat sau nociv, trebuie să accepți "comenzi" doar pentru produse personalizate după dorințele și nevoile oamenilor. Trebuie să creezi un spectacol unic, să te situezi mai aproape de o artă angajată care să servească drept un reper de neocolit, decât de o știință exactă care nu are niciun punct comun cu interesele și cu tiparul dorit de oameni.

Convingi oamenii să vadă lucrurile în adevărata lor măsură, sau așa cum dorești tu să le vadă?

Un lider foarte bun știe că poate deține puterea absolută numai și numai dacă reușește să controleze realitatea care îl înconjoară. Iar dacă nu o poate controla, atunci trebuie să convingă lumea să creadă că el o controlează. În totalitate. Un lider își poate impune supremația, dacă și numai dacă este capabil să-i determine pe oameni să creadă că el deține controlul absolut asupra oricărei situații. Asupra tuturor evenimentelor, dorite sau nedorite. Asupra oricăror schimbări. În orice moment. Oamenii pe care îi conduce trebuie să vadă lucrurile nu în adevărata lor măsură, ci mai întotdeauna așa cum dorește el să le vadă.

Dacă lumea îi dă crezare și-l urmează atunci el se poate numi, pe drept cuvânt, un lider desăvârșit. Căci numai un lider desăvârșit reușește să stăpânească oamenii: prin idei și concepții inedite, printr-o atitudine win-win, prin argumentații foarte clare, prin discursuri mobilizatoare, prin stilul personal, prin noi abordări, prin viziunea sa unică și viabilă.

Un lider are puncte comune cu un magician dar se deosebește de acesta prin faptul că el nu creează iluzii ci se bazează pe realitate și fapte concrete. Prin prisma unui „spectator”, al unuia neimplicat în munca pe care o depune un lider, acesta poate fi considerat în mod simplist un magician. Iar „triumful magicianului” ascunde multă muncă, abilitate, competență și profesionalism, dar și secrete păstrate cu strășnicie.

Leadershipul este magia născută dintr-o realitate pe care uneori ne este atât de greu să o acceptăm.