Tu ești eu, iar eu sunt tu (III)

Încearcă să dobândești acea cunoaștere de sine care poate să-ți ofere răspunsul la întrebarea „încotro?”, facilitând ancorarea atitudinii lăuntrice într-o gândire reflexivă.

Un organism cu o anumită structură temporară, dar bine funcțională, născut în mine ca din senin și dezvoltat odată cu trecerea timpului, îmi dicta precis fiecare fibră din corp, stimulând fiecare bătaie a inimii prin semnale electrice care treceau prin toți nervii, neputând fi depistate de niciun aparat. Un organism numit EMPATIE. Prin integrarea lui în mine s-a obținut o nouă combinație complexă, invers proporțională cu proprietățile mele de a fi, de a gândi, de dăruire și iubire.

De atunci totul s-a schimbat, am devenit un alt om. Dacă înainte viața mea era numai ceva tulbure și tern, în care fericirea nu apărea niciodată, dintr-o dată ea a prins culoare, a devenit mai interesantă. În această aventură a deschiderii și a diversității în atmosfera încordată, fiorii începeau să își facă simțită prezența la fiecare pas. Suspansul potențat de întrebări care nu-și găseau răspunsul, misterul de a descoperi imprevizibilul, de a ști cum vor evolua lucrurile, de a sluji necunoscutului, se conturau tot mai pregnant.

Oare ce va urma? Oare va fi așa cum cred eu, așa cum mi-am dorit dintotdeauna? Mereu și mereu aceleași întrebări îmi puneau inima la încercare. Am ieșit din inerție !

Bucuria de a te reinventa la un nivel nou calitativ al vieții ascunde o poveste în care cuvântul de ordine este de a nu vorbi despre “umilința” de a te supune tuturor ipostazelor momentului?

Funcționarea acestui organism tenace, tendențios, de neclintit, rezultat parcă din reacții chimice celulare eliberatoare de energie indispensabilă procesului vital al transformării mele, producea rezultate benefice de fiecare dată. Putând fi observată în orice moment al vieții, în orice hotărâre pe care o luam.

Un sentiment teribil stăruia în mine, acea siguranță nesfârșită, acea regăsire a liniștii interioare care mă desprindea complet de toate frământările vieții. Făcându-mă să simt că zbor, ca într-un vis nemaipomenit, alături de un joc spectaculos de-a prinselea. Voiam să prind ce mai rămăsese bun și pur în mine, să prind cerul liber, răsăritul, și să înțeleg azurul.

Ascultă-mă, tu, care n-ai obosit să-mi fii alături în momentele zbuciumate ! Numai datorită ție am reușit să fiu altfel. Acum, după atâta vreme, mă simt ușurată de cea mai grea povară. Visurile mele s-au împlinit. Totuși, ceva iritant, ceva persistent arde atât de puternic în pieptul meu, declanșator de emoții, determinând reacții intense în suflet.

Pot, oare, să am speranța că-mi vei transmite mereu aceeași stimuli puternici ai extazului, același impuls binecuvântat spre fericirea deplină? Ipostaza momentului care m-a provocat să depășesc o barieră a fost starea de spirit care m-a făcut să fiu altcineva, atrăgând sensul unei vieți extraordinare, semnificația unei misiuni mai înalte în lume, atingerea unui ideal intelectual.

Dovedești flexibilitate în a segmenta rețeaua proprie de trăiri în zone noi de putere, fără să te supui contradicției dintre versiunea perfectă a propriei persoane și recomandările unei conștiințe care se vede confruntată cu un sentiment apăsător?

Calitatea inerentă omului care nu se lasă în voia sorții, lăsând viața să lucreze în favoarea lui, este acea cunoaștere de sine care poate să ofere răspunsul la întrebarea „încotro?” Adică acea parte de sine, conferind o anumită flexibilitate în abordarea diferitelor de criză, care îl determină să fie total conectat la ceea ce simte, prin ceea ce crede în privința experiențelor trăite.

Este, dacă se poate spune așa, atitudinea care nu îl părăsește pe cel sincer și simplu în aspirație, acea predispoziție care condiționează orientarea, o cauză ascunsă sau relativ inconștientă, făcând să vibreze acea coardă care antrenează toată existența sa într-o aventură minunată. O aventură a deschiderii către noi posibilități de împlinire, ale căror noduri sunt compuse din valori de adevăr exclusive, de tip "challenge".

Transformarea de sine, în condițiile unui consum zilnic de stări emoționale nepotrivite atingerii obiectivului dorit, joacă totuși un important rol în consolidarea puterii de sine, cu impact particular, care include posibilitatea unei mai bune gestionări a lecțiilor oferite de acea parte a vieții care provoacă suferință. În leadership este absolut necesară, pentru o mai bună implementare a modelului propriu de orânduire a cumpătării și măsurii, acea componentă a vieții psihice care reflectă în forma unei trăiri subiective o anumită intensitate și de o anumită constantă.

Zona de putere care te cucerește prin ineditul unei noi semnificații atribuite vieții este dată de relația dintre impulsul de a te împăca cu tine însuți și o atitudine care, exersată zilnic, devine un nou mod de a te caracteriza.

Intensitatea te ajută să te descoperi în cadrul unor anumite cauze variate, care țin și de interacțiunea cu mediul de interes, responsabilizând autorealizarea. În timp ce constanta este dată de virtutea care nu își modifică valoarea în timp - virtutea de a fi răbdător și de a te comporta disciplinat în mijlocul dezordinii. A practica această virtute în fiecare etapă a vieții, transferând momentului prezent acea intensitate a trăirii de conștiință, numită inductivitate, înseamnă a te ridica mai sus de ceea ce ți se întâmplă și de a accede la un nivel mai înalt de gândire reflexivă.

Această atitudine lăuntrică, ancorată într-o gândire reflexivă, poate fi mai greu definită și explicată decât orice teorie a evoluției, dar în schimb, aplicarea ei intuitivă, din inimă, are efecte superioare. Este adevărat că, prin obținerea măiestriei în mânuirea acestei atitudini, omul poate (auto)induce starea de imunitate asupra valorilor care conferă sens pozitiv leadershipului.

Dar cum ea este adesea trecătoare, proporțională cu energia de viață implicată în procesul de ascensionare spre un mai bun "Eu", rămâne deseori în urma ei un gust amar, de deșertăciune și iluzie. Senzația că ești sufocat de un spațiu mic și îngust în care ești nevoit să-ți petreci viața.

Recomandările unei conștiințe care se vede confruntată cu un sentiment apăsător sunt acestea: păstrează-ți entuziasmul începutului de drum pe care ți-l dorești înfloritor și alege să mergi doar în direcția sistemului de valori care face ca orice lucru să fie frumos la vremea lui.

Tu ești eu, iar eu sunt tu redă acea transformare de personalitate care depinde de atitudinea adoptată pe parcursul etapelor dificile ale vieții. Leadershipul este un răspuns la ceea ce se numește a te baza pe tine însuți, prin practicarea atitudinii lăuntrice în relație cu ceilalți oameni.

Să ne amintim ce spunea scriitorul Anthony Silard: "A te baza pe tine însuți înseamnă să trăiești conform conștiinței și valorilor tale, iar nu pentru a fi acceptat de ceilalți. Când restul lumii nu este de acord cu faptele tale, îi vei lua în considerare opiniile numai atunci când ai ceva de învățat de la ele."

* Notă: “ Flawless (2007)"