ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Tunelul de tranziţie spre limanul devenirii

On August 13, 2012, in Leadership de Vârf, by Neculai Fantanaru

Întregeşte-ţi propriul fel de a fi, pentru ca menirea leadershipului să se împace cu “destinul” propriei tale funcţionări.

Uneori realizam cu surprindere că mă îndepărtam de elementele în care credeam. Totul părea confuz, ca o amnezie temporară. Mă abăteam de la drumul benefic evoluţiei mele şi ajungeam la gura tunelului spre întunericul rece, neliniştitor, lipsit de orice fel de orientare. Un întuneric copleşitor şi deprimant care îmi bloca cunoaşterea de sine, decuplându-mă de la realitatea de a fi, de la realitatea lumii, a naturii, a universului pe care eu singur îl plăsmuisem.

Simţeam cum fremătau în mine o mulţime de emoţii, raţionamente, calcule, credinţe, ape reci, valuri mari, care uneori se puneau de acord, alteori se băteau cap în cap. Eram condus de ceea ce îmi dicta conştiinţa critică, nu de acea raţiune pură care primează. Depindeam de ceva imaginar. Şi înşelător. Oscilam de la o stare la alta, încercând să fac pe plac acelei părţi din mine care nu funcţiona normal, care îşi pierduse temporar sensul. Ca şi cum o pată neagră ar fi mânjit tot ce era mai frumos în mine, alterând aproape în totalitate structura mea psihică şi morală.

Universul propriei mele cunoaşteri, materialul revelator al inspiraţiei, forma cea mai cuprinzătoare de exprimare a Eu-lui meu, absorbea cu o forţă care atrăgea fără putinţă de scăpare orice diferenţieri, orice fulguire de gânduri, orice urmă de energie, orice strop de înţelegere, ordonând cu precizia unui ceas elveţian încetarea bruscă a existenţei mele creatoare, stimulatoare. Percepeam lucrurile în adevărata lor lumină?

Poliţa de asigurare împotriva unei deprecieri a Eu-lui

Am reuşit să ies din “tunel”. Ce se întâmplase de fapt? Asemenea unui personaj al lui John Fowles trăisem acea dislocaţie pe care o simţi după o călătorie lungă, când totul, chiar şi peisajele cele mai familiare par ireale; ca şi cum cea mai mare parte din mine ar fi rămas acolo de unde am plecat. Bătusem pasul pe loc într-o fixaţie mentală care otrăvea tot ceea ce iubeam, tot ce era pozitiv la mine însumi.

Pe măsură ce progresam în studiul ştiinţei conducerii, îmi descopeream şi deficienţele. Nu-mi prea era clar de unde se trăgea ceaţa aceea care mă împresurase atât de hotărâtor, şi pe care numai o clipă de luciditate a reuşit s-o risipească. Cert e că ceva nou, înălţător, se reflecta în mine. Ceva care crea un contrast cu cel care am fost, care mă transforma... care mă întărea... mă susţinea... mă menţinea în concordanţă cu mine însumi şi cu ceea ce voiam să devin.

Plătisem poliţa extrem de scumpă pentru a mă asigura împotriva unei deprecieri a Eu-lui meu. Era o parte a întregului, o etapă dificilă de descoperire de sine, un rezultat dintr-un proces de transformare care m-a adus faţă în faţă cu mine însumi. Trecusem de jumătatea drumului spre potenţarea dezvoltării şi devenirii mele, ca un om care rivalizează cu el însuşi pentru a evolua şi a creşte în împrejurări adverse.

Ceea ce tindea să mă caracterizeze de atunci era o continuare a maturizării mele, o întregire a propriului meu fel de a fi.

Cum lupţi pentru conservarea şi dezvoltarea leadershipului tău?

Un leadership care se sprijină pe pilonii înalţi al înţelegerii profunzimii “Omului” îşi găseşte menirea odată cu consecinţele evoluţiei tale. Sau îşi încheie temporar sau definitiv misiunea în situaţiile în care eşti condus de ceea ce îţi dictează conştiinţa critică, nu acea raţiune pură care primează. Poţi lupta pentru conservarea şi dezvoltarea leadershipului tău numai dacă plăteşti poliţa extrem de scumpă pentru a te asigura împotriva unei deprecieri a Eu-lui tău.

Arta ta de a conduce va fi gata să se împace cu “destinul” propriei tale funcţionări, doar atunci când exprimarea Eu-lui tău se va resimţi în jurul tău. Dacă baţi pasul pe loc într-o fixaţie mentală care otrăveşte tot ceea ce iubeşti, tot ce este pozitiv la tine însuţi, aşa cum li se întâmplă tuturor oamenilor cu aspiraţii înalte care sunt supuşi la caznele schimbării, nu vei reuşi să percepi lucrurile în adevărata lor lumină, nu vei reuşi să treci de jumătatea drumului spre potenţarea dezvoltării şi devenirii tale.

Felul cum treci prin “tunelul de tranziţie”, determină felul în care vei funcţiona în viitor.

Leadership: Ce preţ fixezi pe un produs pe care nu-l cumpără nimeni?

Fiecărui aspirant la o poziţie de lider i se atribuie responsabilitatea pentru formele concrete de configurare a leadershipului său. Însă leadershipul nu se poate produce de la sine. Mai întâi trebuie să separi Eul de Non-Eu, adică să îmbunătăţeşti relaţia cu acea parte din tine care funcţionează normal, care ştie şi a ştiut dintotdeauna că eşti şi că poţi fi mai mult decât crezi că eşti.

A depinde, sau a te concentra asupra acelei părţi din tine care şi-a pierdut “sensul”, este ca şi cum ai fixa un preţ foarte mare pe un anumit tip de produs care nu se vinde. Precum acel vânzător de covoare persane de calitate superioară, care a fixat un preţ aşa mare pe ele, încât nimeni nu şi le-a putut permite.

Până la urmă toate eforturile tale se vor dovedi a fi în zadar, propriul tău Eu se va epuiza de la sine. Iar leadershipul tău va apune fără să strălucească, calitatea lui se va pierde în timp, fără ca nimeni să ştie că a existat vreodată.

Viitorul îţi poate rezerva cu mare probabilitate “surpriza” confirmării unui leadership ineficient, care e strâns legat de acea întregire a propriului tău fel de a fi. Numai pe măsură ce progresezi în studiul ştiinţei conducerii, îţi descoperi deficienţele.

Indicele unei maturităţi blocate şi al neglijării funcţiei vital-stimulatoare a artei de a conduce, al artei de a crea noi forme de impact, este determinat de rezultatul din procesul de transformare care te aduce fata în faţă cu tine însuţi.

Tunelul de tranziţie spre limanul devenirii este pasul crucial pe care îl vei face spre înţelegerea, spre deschiderea propriului tău Eu. Marchează responsabilitatea pe care ţi-o asumi pentru formele concrete de configurare a viitorului tău, respectiv a Eu-lui tău în baza experienţei trecerii de la o stare la alta.

În ce momente rivalizezi cu tine însuţi pentru a evolua şi a creşte în “împrejurări” adverse? Percepi realitatea care te defineşte în adevărata ei lumină? Ai reuşit să ieşi din “tunelul” copleşitor care îţi blochează cunoaşterea de sine? Sau, cea mai mare parte din mine a rămas acolo de unde nu poţi progresa? Depinzi de ceva imaginar şi înşelător?

Concluzie: Momentele de cumpănă din viaţa unui lider, atunci când se poate produce o destabilizare a propriului său Eu, pot fi cu atât mai dese cu cât procesul de desăvârşire al artei de a conduce este incomplet.

Depinde de el dacă vrea să-şi desăvârşească această artă.

Întregeşte-ţi propriul fel de a fi, pentru ca menirea leadershipului să se împace cu “destinul” propriei tale funcţionări.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us