ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Umbra neagră a demonului de ocazie

On Decembrie 18, 2013, in Jurnal de Leadership, by Neculai Fantanaru

Aşează pe un piedestal mai înalt putinţa de a te înţelege, astfel încât să menţii coeziunea internă a structurii tale definitorii.

Totul era atât de întortocheat, dens precum un nor globular care odată ce-ţi invadează mintea te împiedică să gândești clar sau să apreciezi cu discernământ propriile gânduri. Posomorât, pătruns până în adâncul fiinţei de acel sentiment de dominaţie pe care conştientul îl refuză dar nu i se poate împotrivi, mă agăţam de nişte aparenţe înşelătoare. De acel minus schimbător pe care nu-l puteam înţelege, pe care nu-l puteam accepta, determinându-mă să intru nepregătit într-un delir demonic.

În această relaţie de unu la unu, dintre dezorientare şi amorţeală, care a deschis drumul fenomenului individual de pierdere de sine, mărimile locale ale câmpului de toleranţă variau armonic cu aceeaşi pulsaţie, însă cu faze iniţiale diferite. Eram nevoit să fac o distincţie între cele două direcţii perpendiculare: o direcţie generatoare de cauze şi o direcţie generatoare de efecte. Şi să clarific relaţiile de autoritate şi responsabilitate pe care le aveam cu entitatea mea definitorie.

Nu realizam pe atunci că, asemenea unui Faust vândut Diavolului, mă aflam în căutarea lucrurilor imposibile. Piatra filozofală a integrării într-o nouă structură a devenirii, presupusul leac al acestei tendinţe de dezintegrare a coeziunii interne dintre elementele mele constitutive, era doar o măsură tranzitorie în vederea instalării unei stări de calm şi relaxare. Presiunea dintre raţiune şi disperare rămânea constantă, nu trecea de nivelurile critice, dar nici nu scădea spre nivelul normal acceptat.

Conştient de ceea ce mi se întâmpla, mă retrăgeam în propria dezamăgire, în umbra unui demon, creaţia propriei mele minţi ajunsă la disperare, concretizată într-o nemulţumire de sine intensă. Tot mai mică era posibilitatea de a mă agăţa de ceva, de vreo experienţă, de vreo realitate, de vreo convingere, de vreo inspiraţie de moment care să-mi ofere un sprijin în abisul de dubii creat de propriile-mi gânduri şi percepţii.

Ca să capăt sentimentul de stăpânire de sine, ca să simt înălţarea spre culmi a putinţei de a mă înţelege, ca să-mi unesc forţele şi valorile într-un tot unitar care să facă posibilă coordonarea centralizată a tuturor funcţiilor de protecţie şi comandă, trebuia să explorez şi să descopăr noi moduri de abordare a lumii mele interioare.

Sensul rezultantei interacţiunilor cu diverse stări de spirit copleşitoare trebuia să fie identic cu sensul forţelor componente ale propriei mele personalităţi. Rezultanta trebuia să fie echilibrul.

Leadership: Continui să rămâi cantonat într-o nemulţumire surdă, fără să schimbi efectul acesteia?

Farul călăuzitor al omului, marea piatră de încercare a caracterului şi atitudinii care sudează personalitatea, intră adesea în conflict cu fenomenul individual de pierdere de sine care se manifestă printr-un sentiment constant de tensiune, de disconfort, de lipsă a valorii şi prin lipsa de interes faţă de lumea înconjurătoare. Acesta este momentul declanşării incertitudinii, când omul se retrage din activitate anulându-şi acordul de voinţă. Eul său este un altul, un străin, un necunoscut indiferent.

Realitatea omului, fondată dintr-un imens conglomerat de motive, temeri, împliniri sau neacceptări,  este susţinută de acele eforturi de inovare a caracterului, în scopul de a facilita accesul la găsirea unui teren rodnic şi benefic continuităţii calităţii vieţii. O tendinţă nemărginită spre autocunoaştere, dar şi o concretizare a iniţiativei privind apariţia, de-a lungul timpului, a unei noi modalităţi de percepţie a experienţei de viaţă, poate însemna un avantaj enorm pentru un sistem funcţional uman care se doreşte a fi îmbunătăţit.

Leadershipul capătă o nouă dimensiune odată cu luarea în considerare a factorului numit “rutină”, transformat într-o adevărată corvoadă la nivel existenţial de către indivizii care nu reuşesc să-şi proiecteze în zona gândirii o schemă de sprijin. Stabilirea unei direcţii focusate nu spre abstract, ci spre un concret care “muşcă cu putere” din realitate, poate pune la dispoziţie suficiente motivaţii şi justificări pertinente cu privire la gradul său de discernământ, de stabilitate şi de evoluţie.

Leadership: Încerci să-ţi arăţi puterile ascunse într-o pustietate ostilă?

Modul de gândire şi acţiune al unui om se poate modifica în timp, în funcţie de natura proceselor interne ce au loc în timpul fazei de dezorientare. Leadershipul va demonstra o slabă eficienţă în acest caz. Omul se poate autodistruge dacă nu reuşeşte să clarifice relaţiile de autoritate şi responsabilitate pe care le are cu entitatea lui definitorie, determinând afinităţi de structură între formele diverse de reflectare şi investigare ale realităţii, în cazul de faţă, între ceea ce este, ceea ce crede că este şi ceea ce a devenit.

Experienţa nu te ajută întotdeauna să intuieşti foarte clar apariţia acelor trăiri şi stări, determinate de o realitate accidentală, care nu pot da claritate şi coerenţa lumii interioare. Este ca şi cum ai vrea să-ţi arăţi, cel dintâi, puterile ascunse într-o pustietate ostilă, semi-aridă, suficient de percutantă şi pentru modul tău propriu de viaţă. Dacă nu vrei să te pierzi într-un decor existenţial neprietenos, mai întâi aşează-ţi pe un piedestal mai înalt putinţa de a te înţelege, astfel încât să menţii coeziunea internă a structurii tale definitorii.

Leadershipul nu are nicio şansă de extindere dacă mintea omului este găzduită într-un decor neprietenos sau nerecondiţionat. El nu poate supravieţui tuturor proceselor de analiză şi decizie, nu poate permite evaluarea performanţei omului, fiindcă totul este atât de întortocheat în această fază a negaţiei de sine. Dacă intenţionezi să te lansezi în domeniul conducerii, cu siguranţă vei experimenta noi roluri şi responsabilităţi, dar şi noi trăiri, noi trenduri de manifestări.

Umbra neagră a demonului de ocazie desemnează acea situaţie de dezechilibru intern ce apare ca urmare a unei discordanţe, fie ea şi temporară, între structura definitorie a omului şi capacitatea sa de înţelegere a unor situaţii neprevăzute şi neanticipate.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us