ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Un ecou viu în sprijinul lui Clarice

On Septembrie 16, 2013, in Leadership Q2-Sensitive, by Neculai Fantanaru

Ajustează-ţi automat parametrii de funcţionare, printr-o focalizare consecventă pe calităţile necesare condiţiei de a fi lider.

O clipă întunericul distorsionează realitatea. Tot ceea ce o reprezintă pe Clarice Starling ca om pe harta bine întocmită a forţei generatoare de impulsuri şi energii pozitive, se cufundă în haosul fatalităţii. Starea aceea de mulţumire sufletească îmbogăţită până atunci cu noi ecouri, cu nuanţe subtile ce o îndepărtau de marginile trăirilor capabile să o arunce în cele mai adânci abisuri, pentru prima oară se destabilizează.

Se produce un fel de repoziţionare sumbră între două oscilaţii neregulate care compromit parametrii de funcţionare a lui Clarice. Una de tensiune maximă, dăunătoare, ce nu poate fi decât temporar potolită, distribuită în spaţiu după relaţia “timp-incertitudine” şi care capătă proporţii. Şi una de fază inversă, minimală, care amplifică cumva sentimentul de încredere, exercitând un control moderat asupra psihicului, permiţând un oarecare echilibru şi mobilitate. Prin acţiunea simultană a celor două oscilaţii se produce o efervescenţă interioară care generează o alterare a simţurilor.

Şi dintr-o dată se aude. Vocea înspăimântată a lui Catherine Martin, transmisă cu un efect de reacţie negativ, declanşând un amestec de groază şi nesiguranţă. Iar expresia aceasta a sufletului ei, care nu şi-a pierdut total validitatea, conţinând multă sensibilitate şi înverşunare totodată, alungă îndoielile lui Clarice. Deci, este în viaţă, Catherine trăieşte !

Unde eşti Catherine? De unde vine glasul tău? Întunericul pare să se reducă din intensitate la auzul fin al vocii tremurânde, dar creşte simţământul temător al morţii. Cum să acţioneze când Buffalo Bill este undeva în preajmă, aşteptând s-o înhaţe ca un lup flămând?

Nu-i de-ajuns s-o vezi, trebuie să şi trăieşti pentru ea !

Acum, toate simţurile sunt activate la maximum. Clarice se află în situaţia unei mame care şi-a regăsit copilul, dar nu poate să stea lângă el. Ca un ecou viu, îi revin parcă în minte cuvintele domnului Madeleine, din opera lui Victor Hugo, care punea la încercare voinţa de neînfrânt a bietei Fantine în clipa morţii: “Câtă vreme vei fi în starea asta, nu dau voie să ţi se aducă fetiţa. Nu-i de-ajuns s-o vezi, trebuie să şi trăieşti pentru ea.

Iar aceste cuvinte, însufleţite cu adevărat de elanul credinţei, la a căror auz orice fiinţă s-ar avânta spre noi experienţe, dar pe care numai ea le trăieşte acum cu stoicism, răsună ca un stimulator al energiei interne, eliminând într-o anumită măsură confuzia şi sentimentul înfrângerii.

O izbucnire vulcanică pornită din adâncurile fiinţei, când toate necunoscutele din ea ard şi se înlănţuie ca nişte nebuloase, sfărâmă întreg perimetrul deznădejdii şi consolidează întreaga structură a încrederii: “Catherine, te voi scoate de aici !

În acest moment tensionat două fiinţe se unesc prin emoţiile pe care le transmit reciproc de la distanţă. Acum Clarice este una cu Catherine. Două suflete cu multă afecțiune împărtăşesc aceleaşi gânduri şi trăsături definitorii, rămânând alături în orice situaţie.

Leadership: Facultatea predominantă a emoţiilor cele mai profunde

În leadership, ca punct de referinţă pentru stabilirea legăturilor calitative, este fundamentală sensibilitatea, facultatea predominantă a emoţiilor cele mai profunde şi mai directe atunci când “întunericul”, corelat prin incapacitatea de a reduce simptomele căderii morale, a pierderii valorii, şi prin lipsa oricărei perspective reale de depăşire a propriului nivel de ambiţie, îţi acaparează întreaga zonă funcţională.

Tendinţa subtilă de a sesiza permanent în jur trăiri, emoţii, sentimente şi pasiuni umane, de a le pătrunde forţa, de a-ţi confrunta cu ele propriile sentimente şi emoţii, poate reduce bruiajul care intervine între tine şi leadership, suplimentând nivelul de conştiinţă, vitalitate şi încredere.

Ieşirea din “adâncul întunericului” necesită o reevaluare a propriei poziţii faţă de sine şi faţă de ceilalţi care intră în raza ta de influenţă, dar şi un răspuns rapid la întrebările: cine sunt, ce vreau şi ce anume mă împiedică să acţionez.

Iar această ieşire, soluţia minune care asigură o mobilitate fără restricţii şi o funcţionalitate excepţională, trebuie cumva măsurată în funcţie de “indicatorii de referinţă” care îţi orientează motivaţia (caracterul, intelectul şi valorile), şi în funcţie de obiectivele stabilite. Şi trebuie reglată astfel încât să corespundă parametrilor de performanţă autoimpuşi.

Dacă vrei să reuşeşti să te impui în faţa “întunericului”, ajustează-ţi automat parametrii de funcţionare, printr-o focalizare consecventă pe calităţile necesare condiţiei de a fi lider.

Leadership: Poţi să găseşti un set de puncte comune prin care cele două subsisteme să se asemene?

Fără îndoială, însă, că vom găsi şi un set de puncte comune prin care se aseamănă cele două subsisteme, integrate în sistemul personalităţii tale, care pot influenţa în mod pozitiv atingerea obiectivelor. Un subsistem activ, delimitat doar de marele zid al încrederii, eficient în activitatea de monitorizare şi supraveghere a paşilor ce trebuie urmaţi pentru realizarea unei mai bune coordonări şi gestionari a gândurilor şi emoţiilor (resursele cele mai de preţ), în situaţii limită.

Şi un subsistem pasiv care sporeşte într-o anumită măsură confuzia şi sentimentul înfrângerii, dezactivând simţurile până la următorul “impuls de comandă“, iniţiator de acţiune, care îţi dictează că trebuie să te revanşezi ca să nu rămâi mai prejos de tine însuţi. De aşteptările tale, de performanţă, de imaginea puternică pe care ţi-ai construit-o şi întipărit-o în minte. Şi care îţi reaminteşte mereu să îndrăzneşti să acţionezi în conformitate cu propria-ţi conştiinţă.

Astfel, dacă leadershipul are ca un prim punct de reper, pentru o abordare între limitele acceptate de simţuri şi judecăţi, imaginea pe care ţi-ai format-o despre tine (care nu trebuie să-ţi compromită parametrii de funcţionare), înseamnă că, pe lângă asumarea responsabilităţilor de lider în situaţiile limită, îţi revine sarcina de a veghea şi de a lua toate măsurile necesare pentru a-ţi proteja latura care asigură controlul gândirii, emoţiilor şi acţiunilor.

Un ecou viu în sprijinul lui Clarice evidenţiază reactivarea acelui sistem intern ce permite repoziţionarea punctelor de referinţă care delimitează scopul iniţial, precum şi înlăturarea acelor bruiaje generate de influenţele cu efect negativ de origine externă sau internă. Adică să revii la răspunsurile iniţial date de tine însuţi la întrebările: cine sunt, ce vreau şi, mai ales, ce anume mă împiedică să acţionez.



* Notă: The Silence of the Lambs (1991)

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us