ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Un ecou viu în sprijinul lui Clarice

On Septembrie 16, 2013, in Leadership Q2-Sensitive, by Neculai Fantanaru

Ajustează-ţi automat parametrii de funcţionare, printr-o focalizare consecventă pe calităţile necesare condiţiei de a fi lider.

O clipă întunericul distorsionează realitatea. Tot ceea ce o reprezintă pe Clarice Starling ca om pe harta bine întocmită a forţei generatoare de impulsuri şi energii pozitive, se cufundă în haosul fatalităţii. Starea aceea de mulţumire sufletească îmbogăţită până atunci cu ecouri de vitalitate, cu nuanţe subtile ce o îndepărtau de marginile trăirilor capabile să o arunce în cele mai adânci abisuri, pentru prima oară se destabilizează.

Se produce un fel de repoziţionare sumbră între două oscilaţii neregulate care compromit parametrii de funcţionare a lui Clarice. Una de tensiune maximă, dăunătoare, ce nu poate fi decât temporar potolită, distribuită în spaţiu după relaţia “timp-incertitudine” şi care capătă proporţii. Şi una de fază inversă, minimală, care amplifică cumva sentimentul de încredere, exercitând un control moderat asupra psihicului, permiţând un oarecare echilibru şi mobilitate. Prin acţiunea simultană a celor două oscilaţii se produce o efervescenţă interioară care generează o alterare a simţurilor.

Şi dintr-o dată se aude. Vocea înspăimântată a lui Catherine Martin, transmisă cu un efect de reacţie negativ, declanşând un amestec de groază şi nesiguranţă. Iar expresia aceasta a sufletului ei, care nu şi-a pierdut total validitatea, conţinând multă sensibilitate şi înverşunare totodată, alungă îndoielile lui Clarice. Deci, este în viaţă, Catherine trăieşte !

Unde eşti Catherine? De unde vine glasul tău? Întunericul pare să se reducă din intensitate la auzul fin al vocii tremurânde, dar creşte simţământul temător al morţii. Cum să acţioneze când Buffalo Bill este undeva în preajmă, aşteptând s-o înhaţe ca un lup flămând?

Leadership: Eşti în stare să-ţi maximizezi impactul asupra faptelor care urmează unei copleşitoare întâmplări, funcţionând sub umbrela unui imperativ de tipul: "Nu-i de-ajuns să vezi omul, trebuie să şi trăieşti pentru el" ?

Acum, toate simţurile sunt activate la maximum. Clarice se află în situaţia unei mame care şi-a regăsit copilul, dar nu poate să stea lângă el. Ca un ecou viu, îi revin parcă în minte cuvintele domnului Madeleine, din opera lui Victor Hugo, care punea la încercare voinţa de neînfrânt a bietei Fantine în clipa morţii: “Câtă vreme vei fi în starea asta, nu dau voie să ţi se aducă fetiţa. Nu-i de-ajuns s-o vezi, trebuie să şi trăieşti pentru ea.

Iar aceste cuvinte, însufleţite cu adevărat de elanul credinţei, la a căror auz orice fiinţă s-ar avânta spre noi experienţe, dar pe care numai ea le trăieşte acum cu stoicism, răsună ca un stimulator al energiei interne, eliminând într-o anumită măsură confuzia şi sentimentul înfrângerii.

O izbucnire vulcanică pornită din adâncurile fiinţei, când toate necunoscutele din ea ard şi se înlănţuie ca nişte nebuloase, sfărâmă întreg perimetrul deznădejdii şi consolidează întreaga structură a încrederii: “Catherine, te voi scoate de aici !

În acest moment tensionat două fiinţe se unesc prin emoţiile pe care le transmit reciproc de la distanţă. Acum Clarice este una cu Catherine. Două suflete cu multă afecțiune împărtăşesc aceleaşi gânduri şi trăsături definitorii, rămânând alături în orice situaţie.

Leadership: Cum relaţionezi cu facultatea predominantă a emoţiilor cele mai profunde prin intermediul unei motivaţii care stârneşte o anumită mirare despre felul cum te simţi într-o situaţie care nu se poate schimba peste noapte?

În leadership, ca punct de referinţă pentru stabilirea legăturilor calitative, este fundamentală sensibilitatea, facultatea predominantă a emoţiilor cele mai profunde şi mai directe atunci când “întunericul”, corelat prin incapacitatea de a reduce simptomele căderii morale, a pierderii valorii, îţi acaparează întreaga zonă funcţională. Prin lipsa unei perspective reale de depăşire a propriului nivel de ambiţie se poate ajunge la un rezultat slab în ceea ce priveşte schimbarea unei situaţii care te marchează, oricât ai încerca să te detaşezi.

Mirarea lui Clarice constă nu atât în faptul că a regăsit-o pe Catherine în viaţă, ci în faptul că nu ştie cum se va schimba viaţa amândurora atunci când se vor întoarce acasă cu sentimentul că totul este posibil să se întâmple într-o lume nebună. Tendinţa subtilă de a sesiza permanent în jur trăiri, emoţii, sentimente şi pasiuni umane, de a le pătrunde forţa, de a-ţi confrunta cu ele propriile sentimente şi emoţii, poate reduce bruiajul care intervine între tine şi leadership, suplimentând nivelul de conştiinţă, vitalitate şi încredere.

Ele reuşesc o evadare plină de emoţii, chiar spectaculoasă, din casa criminalului, Buffalo Bill. Ieşirea din “adâncul întunericului” necesită o reevaluare a propriei poziţii faţă de sine şi faţă de ceilalţi care intră în raza ta de influenţă, dar şi un răspuns rapid la întrebările: cine sunt, ce vreau şi ce anume mă împiedică să acţionez.

Această ieşire, soluţia minune care asigură o mobilitate fără restricţii şi o funcţionalitate excepţională, trebuie cumva măsurată în funcţie de “indicatorii de referinţă” care îţi orientează motivaţia (caracterul, intelectul şi valorile), şi în funcţie de obiectivele stabilite. Şi trebuie reglată astfel încât să corespundă parametrilor de performanţă autoimpuşi.

Leadership: Eşti în stare să te lupţi cu momentul cheie dintr-un eveniment major care îţi dă şansa să câştigi experienţă profesională, ca soluţie la temeiul fiinţei de a se recunoaşte dependentă de o realitate care sabotează construcţia oricărui sens al vieţii?

Clarice a făcut dovada mai multor calităţi unice: curajul de a se confrunta cu un rău de neimaginat, curajul de a se afirma ca om liber în pofida prezenţei negativităţilor existenţei, afecţiunea faţă de o altă femeie în afară de ea, capacitatea de a se controla atunci când este pusă în situaţii limită, capacitatea de a se pune în situația altuia, inovaţia de a combina două identităţi într-una singură. Aceste calităţi i-au îmbogăţit experienţa profesională.

Poate că în aceeaşi situaţie, altcineva ar fi intrat într-un şoc major, fapt atât de grav, încât şi-ar fi sabotat construcţia oricărui sens al vieţii. Fiindcă atunci când eşti înconjurat de cel mai groaznic coşmar, când criminalul este lângă tine şi nu-l vezi, iar scăparea este aproape imposibilă, realitatea devine o „fată morgana” tremurândă, care te prinde-n ţesutul ei invizibil, mortal, şi nu-ţi mai dă şanse să-ţi revii din depresie.

Fără îndoială, însă, că vom găsi şi un set de puncte comune prin care se aseamănă cele două subsisteme, integrate în sistemul personalităţii tale, care pot influenţa în mod pozitiv atingerea obiectivelor. Un subsistem activ, delimitat doar de marele zid al încrederii, eficient în activitatea de monitorizare şi supraveghere a paşilor ce trebuie urmaţi pentru realizarea unei mai bune coordonări şi gestionari a gândurilor şi emoţiilor (resursele cele mai de preţ), în situaţii limită.

Şi un subsistem pasiv care sporeşte într-o anumită măsură confuzia şi sentimentul înfrângerii, dezactivând simţurile până la următorul “impuls de comandă“, iniţiator de acţiune, care îţi dictează că trebuie să te revanşezi ca să nu rămâi mai prejos de tine însuţi. De aşteptările tale, de performanţă, de imaginea puternică pe care ţi-ai construit-o şi întipărit-o în minte. Şi care îţi reaminteşte mereu să îndrăzneşti să acţionezi în conformitate cu propria-ţi conştiinţă.

Astfel, dacă leadershipul are ca un prim punct de reper, pentru o abordare între limitele acceptate de simţuri şi judecăţi, imaginea pe care ţi-ai format-o despre tine (care nu trebuie să-ţi compromită parametrii de funcţionare), înseamnă că, pe lângă asumarea responsabilităţilor de lider în situaţiile limită, îţi revine sarcina de a veghea şi de a lua toate măsurile necesare pentru a-ţi proteja latura care asigură controlul gândirii, emoţiilor şi acţiunilor.

Leadershipul este efectul sentimentului că acţiunile tale sunt validate de cei din jurul tău cu condiţia ca atunci când întâlneşti o situaţie nouă şi nu ştii cum să acţionezi, să nu devii prizonierul temerilor care îţi lezează împlinirea sufletească.

Cea mai mare dorinţă a liderului este să imprime evenimentelor propria sa perspectivă despre cum pot fi acestea schimbate. Iar cea mai mare împlinire a lui este să se alăture emoţiei pe care o traversează oamenii din jur.

Un ecou viu în sprijinul lui Clarice evidenţiază reactivarea acelui sistem intern ce permite repoziţionarea punctelor de referinţă care delimitează scopul iniţial, precum şi înlăturarea acelor bruiaje generate de influenţele cu efect negativ de origine externă sau internă. Adică să revii la răspunsurile iniţial date de tine însuţi la întrebările: cine sunt, ce vreau şi, mai ales, ce anume mă împiedică să acţionez.



* Notă: The Silence of the Lambs (1991)

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate