ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Un Matrix Al Lumii Poetice

On Iunie 25, 2013, in Leadership Fusion, by Neculai Fantanaru

Construieşte-ţi un nou orizont despre ceea ce eşti şi ceea ce mereu vei fi, reprezentându-ţi poziţia faţă de lume ca o persoană obişnuită eliberată din capcana unei existenţe marcate de inerţie.

Mă gândeam la o întoarcere către un timp pe care nu l-am cunoscut niciodată, dar pe care mi l-am imaginat întotdeauna grandios, incendiar, plin de inspiraţie. Într-o oarecare măsură datorită nevoii de a-mi însuşi învăţătura cea mai folositoare şi ştiinţa cea mai înaltă, deoarece rămăsesem cu adevărat dator mie însumi să-mi depăşesc complexele şi neputinţele. Dar cheia muncii de schimbare se putea reiniţializa numai după o scurtă suspendare a prezentului, contribuind concret la refacerea unei punţi peste real.

Însoţit de convingerea electrizantă că scânteia de inspiraţie închisă în mine poate să aprindă focul cel mai puternic, am început să cred tot mai mult în logica şi raţiunea mea. Care însă erau necristalizate într-un sistem de expunere a realităţii care să poată fi utilizat pentru însuşirea, aprofundarea şi recapitularea cunoştinţelor trebuincioase devenirii mele.

Iar acest foc, puternic, nu avea decât un singur obiectiv: să pătrundă în inima materiei pentru a extrage, realizând o operaţie dureroasă, măduva substanţială, culoarea noii versiuni a realităţii, prin deschiderea ferestrei timpului. Focul este o poartă de integrare într-un imaginar recreat, o formă de exprimare prin desen şi literatură, cu accent pe scrisul de mână, sugerând intensitatea şi culoarea profundă cu care arde combustibilul numit "revelaţie".

O incursiune într-un imaginar straniu şi confuz, structurat după legi de funcţionare proprii şi aparte, avea să mă scoată din rutina cu care m-am obişnuit, stârnindu-mi dorinţa de a traversa acel segment temporar al nemulţumirii faţă de propriile rezultate nesatisfăcătoare. Reintegrând totodată culoarea vie a timpului într-o singură formă, pe o singură suprafaţă de referinţă.

Leadership: Cum se reflectă personalitatea ta în sfera unei realităţi cu o largă semnificaţie profundă, dar care nu te împlineşte din punct de vedere a ceea ce eşti în stare să concepi ca posibilitate de reprezentare credibilă a vieţii lăuntrice?

Dar în loc să descui poarta timpului, am ajuns prizonierul lui. Simţeam că sunt încuiat într-un loop temporar, sufocat de un noian de întrebări dificile, de paradoxuri, ambiguităţi şi decalaje între semnificaţie şi sens. Scăpări de înţelegere a cauzelor şi efectelor. Distanţarea tendinţelor vechi de cele existente care diferenţiau atât de tare cele două regiuni ale zonei transfrontaliere vizate. Ceea ce trezea o teamă nejustificată de tipul “cine mă poate oare salva?

Trăiam cu rezultatele unui experiment de accelerare a neobişnuitului prin absolutizarea unei experienţe de navigare într-un soi de Matrix, într-o lume iluzorie, într-un spaţiu ficţional. Care în loc să revoluţioneze îndată modul în care vedeam lumea, mai mult reducea energia de activare a reacţiei de orientare. Mai mult îmi avaria posibilitatea de a cuprinde în chip pozitiv misterele lumii între firele unei reprezentări viabile.

Matrix, ca ecou al gândurilor, este o realitate cu o largă semnificaţie profundă deoarece furnizează coordonatele unei forme de manifestare a Egoului: "mi-e frică de lucrurile fireşti". Privind lucrurile din acest punct de vedere, al omului care ştie că a dat greş în încercarea de a resuscita o gândire avansată şi de a duce până la capăt o idee stranie, pot spune că focul a scăpat de sub control şi a mistuit în mare parte Ego-ul încordat de dorinţă şi speranţă.

Cumva, personalitatea mea părea să se reflecte ca o tainică îmbrăţişare a unei psihologii înşelătoare, asupra condiţiei de nemuritor într-o lume care funcționează după propriile legi, incompatibile cu cele ale lumii reale. Într-o singură clipă am înţeles totul. Am învăţat că pot să mă agăţ de iluzii, aproape ca o plutire prin secvenţe spaţiale, comune scriitorilor şi oamenilor de ştiinţă. Dar trebuia să evit să se folosească ele de mine.

Leadership: Poţi să realizezi o expunere a unei realităţi de care mulţi nu ştiu prea multe, fără să depinzi de un loc care oricând se poate destrăma?

Rămâi dator ţie însuţi, cu adevărat, să-ţi depăşeşti complexele şi neputinţele? Cheia muncii de schimbare se poate reiniţializa numai după o scurtă suspendare a prezentului? În loc să descui poarta timpului, ai ajuns prizonierul lui? Trăieşti cu rezultatele unui experiment de accelerare a neobişnuitului?

A realiza o punte peste realitate înseamnă să-ţi fabrici temporar o altă lume, în care totul este posibil şi unde orice dorinţă poate fi îndeplinită. În termeni scriitoriceşti, asta înseamnă să experimentezi o "furie a cunoaşterii transcendentale" şi o "febră a inteligenţei creatoare".

Oricine se poate transforma într-un bloc de energie de creaţie concentrată, un super erou al experienţelor de influenţare a realului, care sparge cu uşurinţă îngustele prejudecăţi şi mecanisme de gândire nefondate pe o bază solidă de autenticitate şi adevăr. Însă omul excepţional, creatorul care ştie să-şi gestioneze propria identitate într-un mod desăvârşit, este acela care recunoaşte cât de mult datorează lui însuşi, propriei sale gândiri, înţelepciuni şi iscusinţe (de care este nevoit să ţină seama că să-şi reconsidere impresia, atitudinea, poziţia faţă de adevărurile naturii şi ştiinţei).

Ori să pătrunzi în inima materiei pentru a o extrage, lansând o nouă versiune a realităţii prin deschiderea ferestrei timpului, deci făcând apel la cunoaşterea totală, inaccesibilă minţilor obişnuite, înseamnă uneori să te descalifici în faţa obişnuitului şi familiarului unei linii de gândire. Înseamnă să părăseşti câmpul cunoaşterii acceptabile de majoritatea, să te îndepărtezi de standardul încadrat în segmentul cheie al vieţii: fericirea de a trăi clipa prezentă.

Felul cum te raportezi la două lumi, cea creată şi cea familiară, depinde de metafora cu care descrii realitatea pe care mulţi refuză să o accepte sau nu pot să o înţeleagă.

Conform dicţionarului, metafora este o figură de stil prin care se înlocuieşte o imagine obişnuită cu o alta mai expresivă pe baza unei comparaţii subînţelese. Prin metaforă se urmăreşte atât o descriere personală cât şi o interpretare unică a unor fapte, credinţe, idei. Ea generează o atitudine de aşteptare pozitivă, inspiră o abordare nouă a ficţiunii din perspectiva lumilor posibile şi intră în numele unui secol destinat marilor provocări şi viziuni.

Paulo Coelho a exprimat metaforic foarte bine un adevăr: “Priveşte toate minunile lumii, dar nu uita niciodată de cele două picături din linguriţă.“ Adică, creează-ţi o imagine nouă despre aria de experienţă în care trăieşti şi te scufunzi cu privirea, dar să nu depinzi prea mult de "iluminarea" ei.

Lumea poate reprezenta un loc al gândirii de noi idei şi orizonturi, printr-o reconsiderare prealabilă a realităţii exterioare, dar totodată poate reprezenta un loc care oricând se poate destrăma dacă te pierzi în varietatea infinită a experienţelor de unificare a realului cu imaginarul. Ceea ce garantează unicitatea unui sciitor, dincolo de rândurile în care îşi exprimă liber trăirile, este similitudinea dintre "lumea de jos" şi "lumea de sus".

Ficţiunea este arma Universului împotriva căreia nicio forţă militară mondială nu se poate împotrivi, dar pe care puţini o pot stăpâni pentru a schimba coordonatele acestei lumi.

Scriitorul este servitorul revelaţiei încadrată într-un tablou virtual. Premisele elementare ale profunzimii în relieful acestui tablou, născut din opoziţia formă-fond, trăire-visare, sunt următoarele:

- producerea unei revelaţii care creează ieşirea din normalul unei lumi aşezată pe simţire şi raţiune;
- decodarea întâmplărilor care pot avea altă turnură decât cea anticipată;
- accelerarea progresului unor viziuni marcate de un puternic angajament emoţional;
- asigurarea accesului la un adevăr care poate deveni punct de atracţie pentru aceia care îl pot demonstra ştiinţific;
- orientarea spre explicaţiile propriilor sale trăiri prin intermediul conceptului de “deja-vu” sau “amintiri despre viitor”;

Lumea poetică este o lecţie scriitoricească de leadership care ne ajută să înţelegem mai bine următoarea constatare:

A privi dincolo de acel orizont pe care îl ai "by default" echivalează cu acceptarea necondiţionată a unei noi imagini despre sine cu referire la o fiinţă supratemporală şi supramaterială, investită cu caracteristici ce depăşesc orice imaginaţie.

Un Matrix Al Lumii Poetice este o sumă a viziunilor, miracolelor, a viselor şi a poveştilor fără sfârşit, care îndeplinesc funcţia de "producător" al unei realităţi mai vaste, dar greu de acceptat pentru minţile mărginite de prevederile prezentului care „niciodată nu este destul de bun”.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate