Un miel rătăcit în adâncul întunericului (II)

Deschide-te în fața autenticității experienței, stimulând capacitatea de a te situa deasupra a ceea ce nu cunoști.

Nimeni n-ar putea spune ce se petrece în ea, dar este îngrozită. Tremură, se clătină, se împiedică. Se află în acel stadiu al incertitudinii care nu permite conștiinței să creeze stăpânirea de sine, ci o determină să experimenteze anevoios trăiri necunoscute, în funcție de cumplita disperare care o încearcă tot mai mult.

“What am I doing here alone?” Este singura suflare pe care o exprimă în mijlocul întunericului de nepătruns. Unde cineva o privește cu atenție și cu suspiciune, ca pe-o victimă a circumstanțelor, neajutorată, scufundată în bezna tăcerii ca un miel rătăcit în orele nopții, în pustietate.

Gândurile îi repetă cu insistență, cerând explicații și răspunsuri: “Cine ești tu oare, tu care mă privești cu dinții încleștați? La ce te gândești?”

Clarice pare că experimentează îndeaproape acel sentiment ciudat, acea simțire de neîmblânzit, ca o groaznică lovitură de cuțit în adâncul inimii, ce o apropie de fatalitatea sentinței definitive. Provocându-i o puternică tulburare a zonelor nervoase. Un fel de slăbire a resurselor vitale. Instantaneu intră într-o criză de personalitate. Nu mai este ea însăși, Clarice cea curajoasă. Ci, Clarice cea temătoare.

Poți să-ți pui în valoare o puternică trăsătură de caracter, generată de o înțelegere superioară din interiorul cauzei unei izolări și nu din afara ei?

Caracterul omului puternic, în zona liniilor principale ale unei situații periculoase, funcționând după modelul unei conștiințe care îi este propriul obiect de cercetare, se impune ca parte a tendinței de apropiere de factorul cauzal al relației dintre acțiune și inacțiune.

Cauzabilitatea, văzută ca un început al unei noi reguli și nu ca o excepție de la regulă, este conținutul determinării care are nevoie de condiții cu totul specifice pentru a se putea produce, condiții de tipul: "Dacă nu ești acolo atunci când trebuie... degeaba ești altădată".

Un asemenea om purcede la încercarea de a contracara efectele negative ale fobiilor sale, mutându-și atenția de la ceea ce nu știe, spre ceea ce știe. Și invers. Înțelegerea superioară pe care ți-o conferă izolarea într-un spațiu instabil, al tensiunilor, al presiunilor, al riscurilor și amenințărilor, este aceea că ești constrâns să te bazezi doar pe tine însuți, fără să te compari sau să fii în competiție cu alții, fără contradicții și artificialități, fără ca alții să te judece.

Căci, în contextul lipsei de înțelegere corectă a situației de care depinzi, se pune întrebarea: ce poți să devii dacă nu reușești să îți accepți menirea de a te echilibra lăuntric prin deschiderea în fața autenticității experienței?

Poți să-ți alimentezi conștiința cu asumarea unei realități covârșitoare, știind că orice tentativă de a te dovedi mai puternic impune o anumită regulă de alegere între diferite reacții emoționale?

O trăsătură puternică de caracter poate lăsa loc de "cale de scăpare" și poate ține locul unei tendințe de autovătămare, dacă știi să îngrijești cum se cuvine propria conștiință și s-o alimentezi cu încercarea de asumare a unei realități care îți demonstrează încă o dată că drumul pe care l-ai parcurs este cel mai bun pentru a face trecerea de la o postură la alta. De la postura de învins, la cea de învingător.

Două reacții emoționale schimbă definitiv caracterul omului: uimirea și frustrarea. Fii atent cum te raportezi la ele în orice situație.

A-ți pune în valoare o puternică trăsătura de caracter, generată de o înțelegere superioară din interiorul cauzei unei izolări și nu din afara ei, presupune mai întâi de toate să probezi o noutate, cu un anumit factor de risc, care provoacă senzația de rătăcire și pierdere de sine. Iar pentru a nu-ți prelungi cât mai mult starea de a fi afectat, creează-ți o nouă capcană, o nouă incertitudine și începi să te miști către ea.

Cel mai mare atu al uei personalități puternice este reacția emoțională pe care o ai cu propria ta viață în contextul unei însingurări care nu trebuie să te descurajeze, căci prin ea nu cauți să fii singur pentru totdeauna, ci doar pentru puțin timp și cu scopul de a te cunoaște drept altcineva, mai dispus să te maturizezi prin provocări, decât să te supui totalmente voinței împrejurărilor.

Proba de caracter este o abordare spontană și nonconvențională a relației de depășire a oricăror fobii, rezumată în felul următor: între starea de pasivitate și starea de determinare se află întotdeauna capacitatea de a te situa deasupra a ceea ce nu cunoști.

Un miel rătăcit în adâncul întunericului este omul care știe să probeze o situație nesigură, simulând o intrare într-un cadrul plin de suspans, plin de emoții, pentru a fi sigur că este cu adevărat pregătit să facă față provocărilor reale ale transformării sale de la tentație la impulsul de a crea noi modalități de a acționa.

* Notă: The Silence of the Lambs (1991)