ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Un om se caută pe sine

On Octombrie 21, 2015, in Leadership GT-Accent, by Neculai Fantanaru

Evaluează-ţi viziunea asupra vieţii, experienţei şi ştiinţei, ridicându-le la cote înalte pe măsură ce acumulezi în tine timpul.

Eisenstein îşi cercetează în acelaşi timp şi opera, meditează asupra ei. Dar am temeiuri să presupun că şi în operă se caută acum tot pe sine. Face, de pildă, în această perioadă, o asemenea afirmaţie: "...şi tocmai de aceea în geneza operei, aşa cum se întâmplă deseori, se reflectă nu numai faptele, ci şi dinamica procesului de creaţie”.

Se gândeşte acum mult la moarte. Şi la nemurire. Caută urmele temei morţii în propria sa opera. Şi se gândeşte poate, că, implacabilitatea oarbă, care înaintează fatal în toate operele sale mereu sub altă înfăţişare a pătruns acum şi în viaţa lui. Infarctul, cu aceeaşi oarbă fatalitate implacabilă, l-a asediat de atâtea ori, l-a izbit acum grav şi înaintează, înaintează pentru a lovi mortal cine ştie cât de curând.

În aceste momente Eisenstein încearcă să reţină fiecare amănunt care "pleacă". Are senzaţia timpului care se pierde, care s-a pierdut în alunecarea spre trecut. Îşi aminteşte de aserţiunea unui anglo-saxon care spunea că trăim de parcă am avea în faţă un milion de ani. Poţi trăi acumulând în tine timpul, sau cheltuindu-l raţional, sau neraţional, sau, în sfârşit, pierzându-l. Este tocmai senzaţia pe care o încearcă. Îşi trăieşte cu intensitate drama. *

Leadership: Poţi să-ţi formezi o cultură amplă asupra vieţii, fără să te blochezi în încercarea de a reţine fiecare amănunt care "pleacă"?

Manifestarea sentimentului de comuniune cu lărgirea orizonturilor vizavi de anumite proiecte şi impactul lor, cu baza temporală, ca stări distructive sau constructive ale sinelui ce emană din sursa creaţiei, îşi găsesc deseori ecoul în alunecarea spre adâncimile deprimantului. Sau spre extrema unei înălţimi care descalifică acel „a putea” al obligaţiei de a suporta greutăţile, prezentându-se ulterior sub formă de lecţii de viaţă cu totul neaşteptate.

Faptul că sentimentele, izbucnite din focul ambiţiilor şi căutărilor de noi modalităţi de creaţie, se desfăşoară între contraste ca: gravitatea şi voioşia, plăcerea de a descoperi şi neplăcerea de a-ţi face drum printre efectele istovitoare ale gândirii, poate fi recunoscut că una din caracteristicile primordiale ale navigării către nebunia unui joc al vieţii. Spre finalul unui joc dominat de la un capăt la altul de temeri şi îndoieli, reflecţii şi meditaţii.

Leadershipul, conform principiului „eşti ceea ce trăieşti în jocul propriei tale minţi”, captează senzaţia intensă pe care o încerci - ca autor al unei opere-model, atunci când cumulezi în tine timpul, cheltuindu-l raţional, sau neraţional, sau, în sfârşit, pierzându-l. Adică, senzaţia de gol sau de plin pe care o experimentezi în călătoria meditaţiei în fiecare moment din viaţă.

Această operă-model nu reprezintă, la un echilibru stabil al elementelor ei componente, doar sinteza indisolubilă a ideii cu forma, nu atât imaginea unei împliniri marcante, ci mai degrabă o cerinţă absolut necesară a evaluării viziunii asupra vieţii, experienţei şi ştiinţei conform unei acumulări de excese şi erori.

Un om care se caută pe sine îşi cercetează în acelaşi timp şi opera, meditează asupra ei, pentru a se înconjura, la nivel moral şi spiritual, cu o bariera de protecţie atunci când se simte invadat de proiecţiile negative ale eforturilor sale de a-şi finaliza compoziţiile artistice.

Nu uita că în geneza operei, aşa cum se întâmplă deseori, se reflectă nu numai faptele, ci şi dinamica procesului de creaţie. Să încerci să creezi o operă, care ulterior te poate aduce în pragul nebuniei, este o modalitate riscantă de a-ţi înţelege rostul, de a te construi şi modela, de a evolua şi de a te defini conform amănuntelor de ordin determinant care „pleacă”.

Poţi lăsa în urmă excesele şi erorile, dar consecinţele lor rămân ca un fel de martor al evoluţiei spre o cunoaştere de sine mai amplă.

 

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us