Un pas uriaș spre orizonturi înguste

Pornește în căutarea adevărului despre tine ori de câte ori îți pierzi “coordonatele”.

Ieri am primit pe email de la un prieten “bancul zilei”:

O vrabie zbura cu viteză la nivelul solului. Din fața ei vine un BMW…Vrabia zboară cu viteză spre BMW, se izbește de mașină și cade complet amețită. Șoferul oprește, o ridică, o ia acasă, o pune în colivie, îi pune niște pâine, îi pune niște apă…

Se trezește vrăbiuța la un moment dat și se uita buimăcită în jurul ei: vede gratii, vede apa, vede pâinea…

– Vai, Doamne ! L-am omorât pe ală cu BMW-ul !

Ai tăria de a recunoaște greutatea realității la care te vezi martor, fără să tinzi spre un model îmbunătățit al propriei persoane?

Pentru ca leadershipul tău să obțină un punctaj ridicat trebuie să te concentrezi asupra modalității de abordare a cunoașterii de sine, și asupra unei perspective mai apropiate de realitate. Consider că prioritatea ta trebuie să fie îmbunătățirea performanței în ceea ce privește acele aspecte pe care le ignori, pe care le treci cu vederea, pe care nu le sesizezi.

Pragul de intrare în adevăratul tău sine nu este nici subaprecierea, nici să te consideri autorul acțiunii realizate, ci este tăria de a recunoaște greutatea realității. Trebuie să știi să te ridici desupra propriilor ambiții rănite sau peste adversitatea firească față de alții. De fapt, din acțiunile tale se recunoaște existența Sinelui Superior și importanța sa în îndeplinirea unui anumit scop, chiar dacă ridici realitatea pe un palier anume, sau în totalitate, chiar dacă te ridici desupra ambiției de a te afirma.

Oricum ar fi, trebuie să-ți ții sub control subaprecierea, adevăratul să nu capete prea mare greutate, și în același timp să-ți menții tăria interioară de a reuși și mai departe în viață.

Vei putea să asiguri elementele de bază ale leadershipului tău – precum claritatea, echilibrul și eficiența doar dacă îți menții la un nivel optim și constant capacitatea de judecată, doar daca reușești să incluzi în propria ta gândire ingrediente precum coerența și obiectivitatea care te ajută să-ți atingi obiectivele, și mai ales dacă nu te deconectezi de la realitate.

Poți să te integrezi într-o imagine care se schimbă treptat într-o altă imagine, pe măsură ce realitatea din jurul tău crește și evoluează mai repede decât înțelegerea ta?

Așa cum dezvoltarea unei afaceri necesită o combinație de viziune în ceea ce privește clienții și concurenții, sisteme de afaceri bune și o cultură adecvată, tot astfel dezvoltarea ta personală necesită o combinație de realitate și de adevăr, adică să fii conștient de tine însuți și de lumea ce te înconjoară. Nu vei putea niciodată să-ți dezvolți potențialul dacă idealurile tale nu se regăsesc în valorile tale, sau dacă așteptările tale sunt mult prea mari - și vei ajunge să nu le poți controla. Cu alte cuvinte, valoarea ta se va ridica doar dacă rămâi întotdeauna convins de calitățile tale și dacă nu te vei îndepărta niciodată de la cine ești tu cu adevărat.

Fii analitic cu tine însuți înainte de a te raporta la ceilalți. Pornește în căutarea adevărului despre tine ori de câte ori îți pierzi “coordonatele”. Regândește-ți orientarea și posibilitățile de manifestare, și abia apoi conectează-te la ceilalți oameni. Cel mai bun lider este cel ce știe să distingă acea linie subțire care-l desparte de adevăratul său eu, care știe să distingă acea gamă de tonuri ce reține detaliile cele mai fine ale variantei originale a realității.

Pragul de intrare în adevăratul tău sine este garanția ta spre performanța. Ca să dai avânt leadershipului tău nu te opri la acel prag în care punctele vulnerabile intervin în dezvoltarea ta.

Supraestimarea este o imagine care se schimbă treptat într-o altă imagine, mai ales atunci când ceea ce vezi la tine într-o anumită împrejurare poate să culmineze prin apariția unei frontiere dure, numită: "Este doar în capul tău ! "

Un pas uriaș spre orizonturi înguste evidențiază acea etapă din progresul tău personal care în loc să-ți maturizeze gândirea și leadershipul, te aruncă cu doi pași înapoi.

Tu îți concentrezi eforturile și viziunea în direcții greșite? Elementele distincte ale leadershipului tău sunt perspectiva clară și atitudinea corectă față de realitate? Reușești să distingi care sunt chestiunile cu adevărat importante din viață ta, din leadershipul tău, atunci când are loc o schimbare? Cum reacționezi când are loc o “schimbare de decor”? Adopți întotdeauna o gândire în concordanță cu cine ești cu adevărat?

Concluzie: Leadershipul se bazează pe o realitate obiectivă iar liderul trebuie să fie bine ancorat în realitate. Analizând trecutul și implicându-se in prezent el va putea să tragă o ocheadă, dând cortina timpului de-o parte, în viitor. Căci viitorul depinde mult de trecut și de prezent. Un lider adevărat nu-și poate crea iluzii, nu poate vinde iluzii, deci este inutil să-și creeze viziuni utopice căci acestea nu-l vor propulsa, ci dimpotrivă, după ce a făcut un pas înainte, va face doi sau mai mulți pași înapoi.