ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Un scurt ecou pictat pe umbra veșniciei

On Martie 11, 2018, in Leadership +50% Extra, by Neculai Fantanaru

Găsește un sens nou reprezentării tale ca artist prin prisma mentalităţii unei lumi mici care continuă să se lărgească către ceva mai măreț decât tine însuți.

Ce rost are universul, cu ale lui enigme încă nedescifrate, trecute prin filtrul unui timp ce nu există decât ca noţiune abstractă? Ce motiv are el să se extindă la nesfârşit, asemenea semnificaţiilor deduse dintr-o privire aruncată în treacăt înăuntrul unui labirint realizat în stilul unui Dede Eri Supria? De ce oare Dumnezeu, care înseamnă tot şi toate, fără de care nimic nu este cu putinţă, acceptă nebunia de a fi veşnic?

Mi-am început ziua ieşind în grădină, ea însăşi primordială prin setea de creaţie pe care o generează lectura poeziei sale, în care versurile de gingăşie, carismă, puritate şi răbdare, aparţin unei fragilităţi existenţiale superlative pe care reprezentările naturii, personificată ca o mare fiinţă, le inserează în universul meu.

Aici îmi regăsesc pacea, o nemaipomenită senzaţie de confort şi libertate, respirând aerul proaspăt al liniştii. Mă simt în largul meu, ca şi când tristeţea cu ale ei prăpăstii fără sfârşit nu ar ajunge până la mine, în această grădină cu balansoar, cu mult spaţiu verde şi unde trandafiri de toate felurile îmi reflectă personalitatea plină de ambiguităţi, totuşi fermecătoare.

Revenirile mele în acest loc reprezintă fundalul pe care se desfăşoară o extraordinară poveste, ca o sumă a rătăcirilor mele într-un context de tipul: "Există o privire pentru că există ochiul care o cheamă".

Frumuseţea nu constă în a-mi admira aranjamentele „ton pe ton”, ci în a le dărui mereu o nouă semnificaţie ce rezonează mai degrabă cu temele favorite ale artiştilor de geniu, asigurând modelarea raporturilor tainice dintre Creator şi Marea Operă.

Leadership: Creaţia ta îşi găseşte o binecuvântată finalitate ca urmare a faptului că ai căutat o viaţă întreagă echilibrul şi armonia într-un loc care pare încremenit în timp?

La fel cum căpitanul Nemo nu se putea îndepărta de obiectul creaţiei sale, la îndemnul misterios al inimii care nu suportă despărţirile, tot aşa mă simt eu în vastitatea propriei mele creaţii transpusă într-un univers al cuvântului descătușat de gravitatea terestră într-un plan fizic, pornită de la necesitatea de a mă destinde şi ajunsă apoi la o formă de artă inedită.

După cum se poate bine intui, niciodată nu ajung prea departe să călătoresc, aşa cum au îndrăznit Magellan, Amundsen sau Columb, decât cu mintea, dorul fiind infinit mai puternic: nu mă pot despărţi de grădina mea.

Ţin atât de mult la ea, încât simt că dacă n-aş mai fi, nici ea nu ar mai continua să existe. E un fel de legătură de rudenie, o reciprocitate în diferite formalisme, o abordare cuprinzătoare a universului care promovează cooperarea centralizată între o autoritate deplină şi o fundaţie cu aceleaşi iniţiale: "Numărul 17", pe care Dumnezeu l-a ales ca un simbol al bunăvoinţei sacrului.

Universul, încă atât de nepătruns, continuă să se extindă pentru că grădina mea, prin grija pe care i-o port zilnic, continuă să se deschidă gradual în faţa învăţăturii mele. Pot obţine oricând o vedere generoasă demnă doar de un tablou ficţional al lui Jim Warren, o sensibilitate spectaculară din care se desprind eonii, o minune dintr-un basm al lui Wilhelm Hauff, reprezentând totodată subiectul principal al unei arte care va străbate secolele şi continentele, ca o piatră magică cu forţă de simbol care prin puterile ei realizează orice dorinţă a celui care o posedă.

Leadership: Îţi evidenţiezi calităţile pe care le dobândeşti în prezenţa unor opere nemuritoare, conform unei revelaţii în care doar cei aleşi îşi găsesc mărirea definitivă?

Dumnezeu a ales veşnicia pentru ca toate lucrurile create de El să capete un rost pentru însăşi muritorii de rând. El îşi găseşte un sens de a exista etern nu atât prin actul de creaţie atribuit unui artist care caută mereu să aducă ceva nou în Eden, încercând să scoată mereu altceva din piatră seacă, ci pentru că dacă el n-ar mai fi El, nimic n-ar mai fi, şi toată strădania milioanelor de ani ar deveni doar o pură formalitate, determinată de capricii subiective - ceea ce seamănă cu egoismul.

Ştiţi de ce 'David' a lui Michelangelo continuă să existe ca un compromis între univers şi omenire? Fiindcă sufletul artistului încă se află în opera sa. Tot astfel arta mea va traversa multe secole de acum înainte fiindcă e venită din inima şi roadele grădinii mele.

Dacă ar trebui să-mi găsesc un corespondent în istoria secolelor, probabil m-aş identifica cu nimeni altul decât Nicolas Flamel, şi el avea o grădină asemănătoare cu a mea, iar marea lui ştiinţă mi-a fost revelată numai mie, bineînţeles într-o formă adecvată gândirii prezentului. Probabil sufletul lui s-a condensat ca o „esență divină" în acordurile unice ale naturii şi s-a oprit asupra unui singur om.

Sufletul artistului este etern nu fiindcă îşi caută un loc care să-i hrănească legenda, ci pentru că îşi găseşte un alt suflet care să-i continue munca, împlinind astfel destinul unei generaţii.

Leadership: Poţi face din opera ta o necesitate a viului în misterul îmbrățișării universului care îţi deschide ochii prin ceea ce reuşeşti să cuprinzi într-un mic spaţiu ce se măreşte pe măsură ce înaintezi spre miezul unei alte înţelegeri?

Nikos Kazantzakis a exprimat o idee care se potriveşte de minune orizontului artei mele, căreia şi Flamel sau Michelangelo i-au conturat un rol permanent:

Doamne, spune-mi până unde să merg?"... iar Dumnezeu i-a răspuns cu glas senin :
- "Mergi până unde poţi !"
- "E prea puţin, Doamne ! Cere-mi mai mult !", s-a îndârjit omul. Dumnezeu i-a răspuns cu glas la fel de senin :
- "Mergi până unde nu mai poţi "...

Geometria universului este plăsmuită de spiritele supreme care înconjoară planul al optulea, cel al Absolutului Divin, avântându-se acolo unde imaginaţia umană eşuează.

Ecuaţia existenţei acestor forme de reprezentare a lui Dumnezeu în concept, într-o lume materială, este cuprinsă în posibilitatea de a te retrage într-un loc al tău şi de a descoperi acolo tainele marilor forţe ale creaţiei ce pot modela percepţia asupra lumii.

Leadershipul se aseamănă cu misteriosul magnetism al unei creaţii rare: este nemuritor atâta timp cât îşi păstrează faima şi, în acelaşi timp, latent în cercul unui destin care îşi asumă o istorie a prezenţei lui Dumnezeu în lume.

Un scurt ecou pictat pe umbra veșniciei marchează momentul în care creaţia personală, dezvoltată în jurul unei entităţi singulare, capătă dimensiunea unei istorii care se repetă în felurite chipuri odată cu fiecare generaţie, cu fiecare rotire cosmică, spre modelarea destinului unei lumi întregi.

Destinul unei lumi întregi se comprimă în destinul unui singur om care şi-a păstrat tăinuit semnificaţia într-un univers care parcă îi şopteşte: “Niciodată nu poţi pleca dintr-un loc care continuă să se lărgească”.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us