"Începând de azi, trebuie să ne ridicăm şi să ne ştergem de praf. Trebuie să reafirmăm măreţia ţării noastre. ” Asta a declarat preşedintele american Barack Obama în cadrul discursului său de după investirea sa în funcţie.
Dând curs acestui îndemn, Obama a urmărit să câştige încrederea oamenilor şi suportul lor. Oamenilor le trebuie tenacitate, unitate de scop şi un spirit de cooperare compatibil, asta a încercat el să reliefeze prin discursul său, şi a reuşit să se facă ascultat. Toţi cetăţenii americani au înţeles solidaritatea şi spiritul acestui indemn, şi au avut convingerea că lucrurile se vor îndrepta şi vor intra din nou pe un făgaş normal.
Singurul mod în care poţi clinti din loc nu un singur om, ci o întreagă naţiune, este să faci apel la valorile naţionale - eroism, victorie, devotament, iar pentru asta ai nevoie de o forţă uriaşă de convingere. Trebuie să arăţi tuturor că ai foarte multă încredere în tine şi în soluţiile pe care le propui, că nu îţi este teamă de schimbare şi că te vei implica cu seriozitate şi profesionalism în rezolvarea tuturor problemelor. Şi mai presus de toate, trebuie să fii capabil să înlături gândurile negative ale oamenilor şi să le redai optimismul de care au cu toţii nevoie.
Ai identificat valorile morale fundamentale ale oamenilor înainte de a le împărtăşi viziunea ta? Ce ramură a personalităţii tale trebuie să cultivi pentru a reuşi să influenţezi lucrurile în favoarea ta?
Un alt aspect al mentalului general, care caută să atribuie un sens oricărui acţiuni, gând, sentiment insuflat de lider, îşi încearcă o definire prin termenul de “concret”, introdus mai mult ca o instanţă menită să hotărască cu privire la temeinicia apelului care îndeamnă la atitudine, implicare şi luptă. În mod evident se pot formula numeroase critici la adresa acestui concept, însă el pare a se aplica foarte bine în acele perioade de stagnare sau de involuţie, străbătute de oameni pe parcursul desfăşurării procesului de schimbare sau de adaptare la nou.
Leadershipul comportă în esenţa sa o dihotomie între modul în care liderul creionează viitorul şi modul în care percep oamenii mesajul său. În perioade tulburi şi nesigure, lipsa solidarităţii se resimte în sufletul oamenilor mai mult ca oricând, fiecare individ trăind pentru "sinele colectiv".
De aceea este presant ca liderul să stabilească un plan de "joc", precum şi exprimarea sa în practică, care să fie uşor de înţeles, apoi acceptat şi de susţinut, prin lansarea unui îndemn concret spre solidaritate în vederea integrării viziunii sale într-un sistem de gândire general valabil, cu slabe tendinţe de împotrivire, care să asigure şi să urgenteze luarea unor măsuri de redresare.
Leadershipul tău îşi verifică valoarea prin dezvoltarea unor motivaţii admisibile, atunci când reuşeşti să-i convingi pe oameni de un lucru şi să-i faci să fie fermi în această convingere. Sau prin dezvoltarea unor motivaţii inadmisibile care nu susţin o cauză în care se crede, sau care nu se conformează unui model de gândire care actualizează nevoia de unitate între oameni.
În ce ritm evoluează leadershipul tău? În ritmul cu care puterea unei convingeri, considerată relevantă pentru modificarea intenţiilor de demarare a anumitor acţiuni sau decizii, este convertită într-un acord permanent acord cu ceea ce spui?
Un lider are o responsabilitate uriaşă: el răspunde în faţa oamenilor pentru felul în care alege să rezolve problemele şi pentru felul în care îi îndrumă. Un lider în niciun caz nu se poate ascunde în spatele echipei sale în cazul unui eventual eşec. Cu alte cuvinte, el este pe cont propriu în faţa riscului şi răspunderea finală este doar a lui.
Descoperirea psihologică care te poate contrazice oricând ţine de modul în care îţi expui convingerile acolo ele unde nu există sau nu sunt cunoscute. Psihologia în leadership face distincţie între forma de a te exprima prin diferite forme de comunicare şi forma de a te promova cu ajutorul ocaziilor de a te implica efectiv în ceea ce crezi.
Indiciile maximizării aptitudinii tale pentru arta înţelegerii autenticităţii trăirii şi a descoperirii psihologice care fac obiectul unei convingeri bine întemeiate sunt procesate prin joncţiunea dintre autoritatea pe care ţi-o dă o anumită calitate sau situaţie şi responsabilitatea pe care o ai faţă de eşec.
Aşa cum paşii de dans se fac în anumite direcţii, urmăresc anumite ritmuri şi sunt influenţaţi foarte mult de starea de spirit a dansatorilor, tot aşa drumul tău spre excelenţă se face prin fiecare pas pe care îl faci tu împreună cu ceilalţi oameni, în sensul pe care îl induci tu, un sens care antrenează trăiri, sau cel puţin le potenţează. Cu alte cuvinte, oamenii trebuie să perceapă acordurile tale interioare, valorile şi convingerile după care te ghidezi tu în viaţă, ca să se poată ataşa de tine. Convingerile pe care le ai şi pe care le transmiţi celorlalţi prin intermediul discursurilor, îţi vor netezi drumul sau îţi vor pune bariere.
O cale uşoară de a te face iubit şi admirat de toţi oamenii este să-ţi asumi responsabilitatea şi-ţi respecţi cuvântul dat. Nu-i de-ajuns să-i încurajezi pe oameni să se ridice şi să meargă înainte cu fruntea sus în situaţii de criză. Trebuie să te implici personal în rezolvarea problemelor şi să devii un model demn de urmat pentru toţi. Oamenii te vor urma numai atunci când vor vedea rezultate concrete, palpabile, în urma punerii în practică a soluţiilor pe care le propui şi pe care le implementezi. Deci, oferă oamenilor motive serioase să te urmeze.
Deviza oamenilor cu adevărat competenţi este: “ Azi, nu mâine. ” Nu vei reuşi să atragi simpatia şi respectul oamenilor dacă nu eşti gata să preiei iniţiativa şi să-ţi pui ideile în practică imediat. Trebuie să-ţi impui să acţionezi rapid şi eficient, astfel încât rezultatele să nu întârzie să apară şi să fie cât mai bune. S-ar putea să nu obţii rezultate spectaculoase într-un timp record, dar dacă oamenii nu vor sesiza nicio îmbunătăţire a situaţiei lor, niciun progres real cât de mic, atunci rişti să-ţi pierzi credibilitatea.
Doreşti să fii un lider respectat, iubit şi admirat? Dacă da, atunci oferă oamenilor soluţii ce se pot materializa, nu doar vorbe pline de dulceaţă.
Un spirit care iradiază este omul care îi călăuzeşte pe oameni spre o viziune comună, făcând apel la valorile lor cele mai profunde. El reuşeşte prin aceasta marea performanţa de a suprapune convingerile pline de nobleţe cu imaginea personală în favoarea rezultatelor care sunt în concordanţă cu aspiraţiile de moment, sau de perspectivă, ale societăţii.