ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Un suflet pentru biruinţă

On Aprilie 26, 2010, in Leadership de Durată, by Neculai Fantanaru

Pune-te complet în slujba unui scop nobil, fără să te desprinzi de conştiinţa ta.

E mare lucru să ai un nume şi o înaltă poziţie socială. E mare lucru să fii soţia devotată a unui om foarte înstărit. Numele tău este vestit şi devine aproape la fel de important ca al soţului tău. Dar în acelaşi timp, uneori, în anumite circumstanţe, acest lucru poate fi un iad. Şi încă ce iad!

Sunt împrejurări care spulberă orice viziune şi depăşesc toate prevederile omeneşti, punând voinţa umană la grea încercare. Elena de la Vega, mult iubita soţie a contelui Alejandro de la Vega, o inimă atât de curată, o floare a nevinovăţiei, un suflet atât de gingaş, a fost constrânsă de către agenţii guvernului Statelor Unite ale Americii, Pike şi Harrigan, să joace rolul de spion.

Ca o oaie bună de sacrificat, ca un suflet sortit de la început pieirii, Elena a fost trimisă într-o misiune deosebit de primejdioasă, fără ca celor doi agenţi să le pese vreun pic de soarta ei. Ea trebuia să câştige încrederea maleficului conte francez Armand, conducătorul legiunii secrete Orbis Unum, şi să afle modalitatea prin care acesta voia să distrugă America. Nu avea voie să acţioneze după voinţa proprie ci numai după voinţa agenţilor; nu avea de ales, trebuia să se supună cu stricteţe, punându-şi astfel viaţa în pericol.

Dacă ai urmărit filmul „The legend of Zorro (2005)" probabil îţi aminteşti finalul. Elena, împreună cu soţul ei, concentrându-şi întreaga pricepere, putere şi inteligenţă, reuşesc printr-un plan iscusit să-i deconspire pe organizatorii complotului împotriva Americii şi să-şi salveze propria lor viaţă.

Leadership: Preţuieşti fiecare viaţă în mod responsabil în funcţie de poziţia pe care o ocupi în contextul unei durate mai mari de exploatare a posibilităţilor de afirmare - pentru care pot fi luate măsuri de constrângere nefavorabile?

Elena de la Vega a fost o victimă a împrejurărilor, obligată să acţioneze pe un teren minat. Poate pentru o cauză bună, poate nu, dar cu siguranţă pentru biruinţă. Era doar un suflet nevinovat, dar ce contează un suflet când sunt atâtea sute, mii, sau sute de mii de suflete de salvat, nu-i aşa?

Iată o întrebare la care un lider trebuie să cumpănească foarte bine. E aceeaşi întrebare, mereu aceeaşi de mii şi mii de ani, pe care şi-au pus-o aproape toţi regii şi împăraţii: ai avea curajul, tăria sufletească, să sacrifici un suflet nevinovat în schimbul a sute de mii de suflete?

Încă ceva. Dacă ai avea de luat o astfel de decizie, de a sacrifica un suflet nevinovat cu scopul de a salva alte mii de suflete, ai fi cuprins de emoţii, ai fi măcinat de remuşcări? Gândul acesta ţi-ar umple sufletul de nelinişte? Ai suporta moral să te faci vinovat pentru o singura acuzaţie, chiar dacă în folosul a sute, mii, sute de mii de oameni? Numai gândul acesta, că ai săvârşit cel mai mare păcat, chiar dacă indirect, nu ţi-ar măcina conştiinţa?

Măsurile de constrângere nefavorabile pe care posibilităţile tale de afirmare le impun, ca atribut şi finalitate a modului în care trebuie să gestionezi o criză de identitate, se clasifică în două mari categorii: o intensificare a sensului de vinovăție în prezentul unei conștiințe care se alienează şi o declarație emoționantă de responsabilitate împinsă până la sacrificiu.

Tăria virtuților tale, deduse din năzuința spre valori şi idealuri sănătoase, stă în atitudinea cu care te raportezi la ceea ce simți că eşti într-un anumit mod care nu-ţi permite să accepți nici măcar ideea de miracol. Îți pierzi controlul asupra virtuților tale atunci când toate tendințele naturii tale spirituale au sfera de incidență restrânsă la faptele ce intră în sfera noțiunii de "contribuabil la schimbarea în bine a lucrurilor".

Leadershipul tău este reprezentat de un caracter cu valoarea zero?

Una din principalele linii de forţă ale leadershipului este reprezentată de caracterul complex a ceea ce eşti pe cale să devii într-o conjunctură instabilă. Care se defineşte printr-o corespondenţă exactă între poziţia pe care o adopţi în momentele de cumpănă şi concepţia ta vizavi de superioritate, uneori chiar respingând-o în condiţiile unui climat neprielnic înaltei performanţe. Atâta timp cât caracterul este păstrat intact, indiferent de starea conjuncturii şi transformarea concepţiilor privind viaţa, leadershipul va supravieţui şi va prospera.

În caz contrar, dacă leadershipul este reprezentat de un caracter cu valoarea zero, deci în care pot fi identificate nuanţe specifice ale unor norme şi reguli care nu pot să asigure (pe baza unor principii strict conturate) o protecţie suficientă şi corectă împotriva influenţelor exterioare, se ajunge la o situaţie ciudată. Când raportarea la Artă se face în lumina unui univers de surogate şi substituente, moduri de gândire şi acţiune disfuncţionale, de mare varietate, apelându-se la criterii de judecată improprii „operei de artă” adevărate. Mă refer la Arta de a te căuta pe tine însuți în sufletul celorlalţi oameni.

Te poţi considera pierdut din punct de vedere spiritual în măsura în care demnitatea ta se hrănește din năzuința spre nişte valori pe care în mod normal nu le ai. Iar dacă realitatea condiţiei tale de fiinţă supusă arbitrariului existențial se conturează din neputinţa de a atinge o formă definitivă de recunoaştere din partea societăţii, atunci leadershipul pe care ţi-l conturezi este unul bazat pe aleatoriu, nu pe principiile conştiinţei.

Un studiu asupra propriei tale meniri care propune o analiză a receptării înnoitoare faţă de continutul unei percepții determinate, oferind o anumită "demnitate" imperativelor categorice ce se deschid odată cu alegerea unui mod de specific de gândire şi acţiune, se poate prezenta ca un îndrumar de orientare în hăţişurile încurcate ale conştiinţei. Gradul tău de dăruire şi de întrajutorare îţi oferă accesul la nivelele înalte ale înţelegerii propriei fiinţe.

Leadershipul este arta de a te căuta pe tine însuți în sufletul celorlalți oameni într-un punct de cotitură care potenţeaza sensul și scopul existenței tale.

Pot fi întâlniţi şi astăzi oameni în măsură să susţină schimbări reale în societate, în viaţa celorlalţi semeni, cu ajutorul aceloraşi doi complici: un Alter-Ego intolerant şi un Alter-Ego extremist. Cu ajutorul lor transformând leadershipul într-un surogat, într-un inautentic produs de dezvoltare a performanţelor, consumat. Mai ales dacă e să luăm în calcul faptul că de-a lungul timpului compoziţia de elemente definitorii, materiale şi spirituale, care se regăsesc în complexitatea realităţilor pe care le trăim, suferă mutaţii importante.

Leadershipul nu este o joacă. Eşti pregătit pentru dezamăgiri? Cu cât te poziţionezi mai sus în ierarhie cu atât ai de luat decizii mai grele, cu atât mai mult trebuie să-ţi asumi responsabilitatea morală şi sufletească pentru faptele tale.

Un lider, ca un om înţelept ce înţelege urmările oricărei fapte pe care voit o săvârşeşte, prudent în concluzii, chibzuit în acţiunile sale, trebuie să lucreze pentru binele comun, adică pentru binele tuturor şi al fiecăruia în parte, asumându-şi responsabilitatea pentru fiecare mică greşeală pe care o face.

Ca să-şi simtă conştiinţa împăcată el trebuie să dea dovadă de o nobleţe sufletească fără margini, de echitate, de o cinste aparte, să aibă grijă de siguranţa personala a tuturor celor pe care îi conduce, şi, cu o hotărâre fermă, cu tăria şi perseverenţa de a se pune pe sine complet în slujba celorlalţi, să ia în orice împrejurare deciziile cele mai favorabile care să nu primejduiască viaţa nimănui.

Un lider adevărat are sfera de autoritate să controleze în ce fel de împrejurări s-a născut hotărârea de tip "efect neaşteptat" care de fapt stă la baza unui demers de conştientizare a rolul pe care şi-l asumă pe măsura responsabilizării consecinţelor faptelor, gâdurilor şi sentimentelor, asupra integrităţii sale.

Concluzie: Un lider poate fi pus în situaţia de a lua decizii în defavoarea unora, dar nu în defavoarea tuturor, şi bineînţeles aceste decizii trebuie să aibă un temei legal. Alteori, din nefericire, e nevoit să sacrifice viaţa unor oameni pentru a-i salva pe alţii, ceea ce constituie o decizie grea, bazată pe multă responsabilitate.

Ideal ar fi ca liderul să se sacrifice pe sine în favoarea tuturor, dar oare există asemenea lider?

Pune-te complet în slujba unui scop nobil, fără să te desprinzi de conştiinţa ta.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us