Unealta numărul unu a leadershipului

Învaţă să iei asupra ta momentele în care celălalt nu este aliniat la sine, şi să le metamorfozezi în experienţe de viaţă care încep cu intensitatea emoţiei pe care i-o transmiţi cuiva într-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

Am găsit ieri pe website-ul www.alinastoicovici.ro această poveste. Este despre un om de știință din Phoenix, Arizona, care a vrut să testeze o teorie. Avea nevoie de un voluntar care nu avea nimic de pierdut. În cele din urmă l-a găsit, era un condamnat la moarte care urma să fie executat în scaunul electric, în penitenciarul St. Louis din statul Missouri.

Omul de știință a propus condamnatului următoarele: să participe la un experiment științific ce consta în efectuarea unei mici înțepături, cu scopul ca sângele său să se scurgă încet până la ultima picătură. El a explicat voluntarului că are șanse minime să supraviețuiască, dar oricum, moartea lui ar fi fără suferință sau durere; nici nu ar fi observat.

Omul condamnat a acceptat, pentru că a muri în acest fel era mai bine decât să moară în scaunul electric. L-au pus pe o targă și i-au legat corpul astfel încât să nu se poată mișca. Apoi au făcut o mică tăietură pe încheietura mâinii și au pus sub mâna acestuia un mic borcan de aluminiu.

Tăietura era superficială, doar până la primele straturi de piele, dar era suficientă pentru ca el să creadă că i s-au tăiat efectiv venele. Sub pat, a fost plasată o sticlă de ser cu o mică supapă care regla trecerea lichidului, sub formă de picături în borcanul de sub mâna acestuia. Condamnatul, putea auzi picurarea și număra fiecare picătură din ceea ce credea că este sângele lui.

Omul de știință, fără ca cel condamnat să-l vadă, închidea supapa, astfel încât picurarea să scadă treptat, cu intenția ca acesta să creadă că sângele lui se termină.

Odată cu trecerea minutelor, chipul acestuia își pierdea tot mai mult culoarea. Ritmul cardiac i-a crescut și l-a făcut să-și piardă aerul din plămâni. Când disperarea a ajuns la punctul maxim, omul de știință a închis complet supapa și apoi condamnatul a suferit un atac de cord și a murit.

Omul de știință a reușit să demonstreze că mintea umană respectă cu strictețe tot ceea ce percepe și ceea ce individul acceptă, fie pozitiv, fie negativ, acționând asupra întregii noastre părți psihice și fizice. Totodată această poveste ne lasă o învățătură foarte interesantă. Omul de știință i-a dat omului o posibilitate de viață, dar aparent condamnat, omul a pierdut-o.

Leadership: Intensitatea trăirilor pe care le generează autoritatea ta are un puternic impact asupra tuturor formelor de manifestare ale oamenilor cărora nu le este frică să experimenteze un nou fior ca să se elibereze de orice durere?

Unealta numărul unu a leadershipului este transpunerea ta în trăirile celorlalţi, ca mijloc de expunere a unei imagini care deschide orizonturile, dar fără să creezi o lume ireală. Asta nu înseamnă să îţi limitezi activitatea ştiinţifică la trăirile greu de suportat ale altora, refuzându-le micile "alinări" de moment. Dar ca să te regăseşti în trăirile oamenilor, ca să simţi trăirile lor în sufletul tău, ca să le ghidezi trăirile în direcţia dorită de tine, trebuie să le înfăţişezi o imagine care nu aboleşte realul, ci îl lărgeşte şi îl adânceşte dincolo de întruchipările sale imaginare.

De fapt, leadershipul vizează interacțiunea omului cu o imagine indusă în conştiinţă şi în suflet, având o importanță deosebită în stimularea intelectuală și lărgirea orizontului. Cel mai mare impact îl are liderul, sau omul de ştiinţă care reuşeşte să captureze toate detaliile unei poveşti de viaţă senzaţionale pentru a oferi omului o imagine completă asupra unui personaj excepţional. Iar cea mai senzaţională poveste de viaţă o reprezintă confruntarea omului cu sinele.

Trebuie să mergi până în punctul de maximă tensiune unde abia mai e posibil ca omul să-şi trăiască viaţa, acolo unde se află reflexul pur al spiritului liber, liber de a lumina începutul, şi să-i redai omului întregul trăirilor pe care le poate avea în preajma unui om de excepţie.

Ceea ce ar trebui să îi liniştească pe oameni (şi să îi ghideze în trăirile lor) este extinderea posibilităţii de viaţă la nivel de emoţie, improvizând o metamorfozare între corpul uman şi mediul înconjurător. Fii un regizor, învaţă să improvizezi o metamorfozare între faptele sociale ce se succed în curgerea vremii şi potenţialul de maximă de acţiune al oamenilor, astfel încât să contribui la armonizarea trăirilor lor sufleteşti cu ceea ce ce petrece în mediul înconjurător.

Ceea ce spun acum cu atâta încredere, tu însuţi vei fi capabil să transformi în realitate cu autoritatea propriei experiențe. Sunt alţii care caută într-o experienţă de viaţă tocmai lucrurile care li se par imposibile în trăirile lor spunând „gata, te-am demascat”, în timp ce alţii caută provocarea înainte de expirarea timpului de viaţă.

Leadershipul reprezintă testul la care eşti supus atunci când tu însuţi îi supui pe ceilalţi oameni la acelaşi test intermediar care îţi trădează slăbiciunea: "nevoia de a crede în ceva până la capăt."

Unealta numărul unu a leadershipului este trăirea căreia încerci să-i grăbeşti manifestarea într-un moment în care cineva se consideră pierdut, dar care nu trebuie să aibă efect de bumerang asupra conştiinţei care îţi spune că n-ai făcut bine. Mai bine este să-i oferi omului o oportunitate de a reflecta la trecut, decât să-l supui unui experiment ştiinţific care îi pune la grea încercare nervii şi emoţiile.

Fii capabil să te transpui în trăirile celor din jur înainte de a fi tu însuţi corabia care se scufundă.